Liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova reprezintă un pas uriaș către integrarea europeană a Moldovei, dar nu este decât o fază intermediară prin care a trecut și România la un moment dat. Viitorul european al Moldovei nu este asigurat câtă vreme nu va primi statutul de țară candidată.
În această fază există anumite restricții de care cetățenii moldoveni trebuie să țină seama pentru a nu a avea surprize neplăcute. Prima condiție pentru oricare cetățean este aceea de a deține un pașaport biometric – care conține un cip cu datele personale, amprentele, grupa sanguină și o fotografie digitală. Astfel de documente au fost introduse în Europa ca măsură de securitate determinată de amenințările teroriste și nu conțin nici cod de bare și nici mesaje ascunse, cum a umblat un zvon prin România în urmă cu câțiva ani, provocând demonstrații de stradă. Pentru emiterea unui pașaport biometric în termen de 30 de zile un cetățean moldovean trebuie să plătească 700 de lei moldovenești, aproape jumătate din cât îl costă pe cetățeanul român.
Pentru că Europa este un loc complicat, în care unele state sunt membre ale Uniunii Europene, dar nu și membre ale spațiului Schengen, iar altele sunt membre Schengen, dar nu sunt membre UE, cetățenii moldoveni s-ar putea să se întrebe în ce țări pot circula fără vize și în ce țări li se solicită viză de intrare. Pe scurt, singurele țări în care moldovenii nu pot circula fără viză sunt Marea Britanie și Irlanda. Asta înseamnă că pot circula în restul țărilor UE care nu sunt membre Schengen – România, Bulgaria, Croația, Cipru –, precum și în statele Schengen care nu sunt membre UE – Elveția, Liechtenstein, Norvegia, Islanda. Ce nu oferă liberalizarea vizelor este dreptul la muncă pe teritoriul Uniunii Europene și al celor celorlalte state europene. Cetățenii moldoveni vor putea călători pe o perioadă de 90 de zile în jumătate de an fără vize sau, altfel spus, vor putea petrece o jumătate de an pe teritoriul european fără viză, dar nu neîntrerupt. Cei care vor dori să muncească legal sau să studieze o perioadă mai lungă de timp vor trebui să solicite viză. Cei care încearcă să minimizeze liberalizarea regimului vizelor subliniind restricțiile de pe piața muncii ar trebui să știe că României și Bulgariei li s-au ridicat restricțiile complet abia de la 1 ianuarie anul acesta, adică la șapte ani de la aderare.
Jocul UE și SUA
Marea întrebare este, așadar, dacă există un așa-numit orizont de aderare la UE pentru Republica Moldova. Liberalizarea vizelor și semnarea Acordului de asociere reprezintă pași esențiali, dar nu și suficienți. Agresiunea continuă a Rusiei împotriva Ucrainei a grăbit aceste procese și, indiferent dacă semnarea Acordurilor se va face la 27 mai, cum a cerut președintele Traian Băsescu, sau în iunie, ea va constitui o victorie importantă pentru Chișinău. Pe 17 aprilie, Parlamentul European a votat o rezoluție prin care recunoaște dreptul Moldovei, Georgiei și Ucrainei de a solicita aderarea la Uniunea Europeană, un semnal simbolic că Europa nu se lasă intimidată. De aici înainte însă, lucrurile devin neclare în primul rând datorită indeciziei europenilor care nu vor să supere Rusia și continuă, chiar și după anexarea Crimeii, să includă Moscova în deciziile privind viitorul Europei.
Săptămâna trecută, miniștrii de Externe ai Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, și Franței, Laurent Fabius, au efectuat o vizită-fulger la Chișinău. Întrebat dacă Moldova are perspective de aderare pe termen mediu și lung, Steinmeier a declarat că „răspunsul nu se află în capitalele Uniunii Europene”. Moldova trebuie să aleagă singură calea pe care dorește să o urmeze. „Acesta nu este un joc geostrategic între Vest și Est, între Uniunea Europeană și Rusia. Cred că este o părere falsă că ambele părți ar încerca să tragă țările de o parte sau alta”. Or, așa cum au înțeles deja americanii, exact asta este, o încercare din partea Rusiei de a trage Ucraina, Moldova și Georgia spre Est.
Mai mult, pentru a sublinia opoziția Germaniei, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Berlin, Martin Schäfer, a declarat că „în prezent nu există o majoritate în cadrul UE care să susțină extinderea comunității – iar ce va aduce viitorul nu se poate spune”. În opinia lui Schäfer, „Acordul de Asociere și Parteneriatul Estic s-au dorit tocmai o alternativă atractivă pentru cele două state ex-sovietice. Nu s-a pus problema creării unui orizont de așteptare privind admiterea în Uniunea Europeană”.
În schimb, cei doi au cerut Moldovei să lucreze împreună cu Rusia la rezolvarea conflictului transnistrean: „Moldova trebuie să ajungă la soluționarea conflictului transnistrean rămânând parteneră cu Rusia. Pentru Moldova acest lucru este foarte important, deoarece noi nu vrem să se creeze noi bariere pe continentul european”, a spus Laurent Fabius. Or, tocmai formatul 5+2 este cel care blochează soluționarea conflictului și pretenția celor doi miniștri ca Moldova să rămână parteneră cu Rusia asigură că acesta nu va fi rezolvat.
Poziționări la Chișinău
În acest moment, România se află în minoritate susținând deschis aderarea Moldovei la Uniunea Europeană, țările mari nepărând a fi pregătite să accepte noua realitate creată de Rusia în estul Europei. Dacă Statele Unite vor să reia politica de îngrădire a Rusiei pentru ca aceasta să nu mai reprezinte o amenințare la adresa vecinilor, Franța și Germania ezită să se alăture acestei politici și deja au apărut primele divergențe între SUA și Europa. După cum a confirmat purtătorul de cuvânt al diplomației germane, europenii nu au mers niciodată mai departe de a oferi țărilor foste sovietice „o alternativă” la statutul de membru cu drepturi depline al UE. Chiar dacă această politică a eșuat dramatic în Ucraina, Berlinul și Parisul o susțin în continuare. Încă și mai îngrijorător este că la Chișinău, premierul Iurie Leancă pare să creadă că va obține mai mult din discuțiile directe cu statele europene mari decât dintr-o coordonare mai strânsă cu România și partenerii americani.
