După un model deja patentat la Bucureşti, Guvernul Recep Tayyip Erdogan a luat marţi o serie de măsuri fulgerătoare menite să oprească anchetele de corupţie ale poliţiei şi procurorilor împotriva apropiaţilor guvernului. Ziua a început cu demiteri cheie în poliţie şi s-a încheiat cu un decret prin care Executivul de la Ankara îşi subordonează CSM-ul turc.
Ziua a început cu vestea că guvernul Erdogan a decis să transfere alţi 350 de poliţişti, prin „transfer” înţelegându-se în general retrogradări în funcţie şi numiri în zone izolate din ţară. Printre cei „transferaţi” se numărau şefii serviciilor de crimă organizată, criminalitate financiară, criminalitate cibernetică şi de luptă împotriva traficului ilegal. Cu aceşti 350, numărul poliţiştilor retrogradaţi şi îndepărtaţi din funcţii după declanşarea operaţiunii de la 17 decembrie, a ajuns la 500, inclusiv şeful poliţiei din Istanbul. Atunci, câteva zeci de oameni de afaceri, oficiali guvernamentali şi trei fii de miniştri au fost arestaţi pentru infracţiuni de corupţie mergând de la darea de mită pentru câştigarea de contracte de construcţii cu statul şi până la traficul ilegal cu aur în Iran. Cum în Turcia se construieşte mult, e vorba de sume şi de mize economice şi politice uriaşe. Patru miniştri au demisionat, dar unul dintre ei a vrut să-l tragă şi pe Erdogan după el şi i-a cerut demisia acuzându-l că a ştiut tot timpul de corupţia din scandalul construcţiilor, dar s-a abţinut să îl acuze că a supervizat-o.
Erdogan a trecut atunci la contraofensivă şi a denunţat o „conspiraţie împotriva Turciei” şi o „lovitură de stat judiciară” conduse, din exil, de liderul mişcării Hizmet, clericul islamist Fehtullah Gulen, care din Statele Unite conduce o reţea educaţională, de servicii sociale şi media cu milioane de membri şi miliarde de dolari. Hizmet l-a sprijinit pe Erdogan şi partidul său, AKP, să câştige alegerile prin oamenii pe care îi are în rândurile poliţiei şi justiţiei şi în sistemul academic, dar Erdogan s-a temut că mişcarea a devenit prea puternică şi influentă şi a decis să închidă toate şcolile private administrate de Hizmet. Şi atunci a fost declanşată ancheta de corupţie.
Marţi, imediat după publicarea decretului de demitere a poliţiştilor, a fost declanşată o operaţiune anti-corupţie în cinci oraşe simultan. 25 de persoane, oficiali de stat şi oameni de afaceri acuzaţi de dare şi luare de mită şi de falsificarea licitaţiilor, au fost arestate. Această ştire a fost urmată de alta,potrivit căreia Consiliul Suprem al Judecătorilor şi Procurorilor (HSYK, echivalentul turc al CSM) a decis să declanşeze o anchetă asupra noului şef al poliţiei din Istanbul, dar şi asupra procurorilor care au condus ancheta de corupţie care a dus la arestările din decembrie.
Apoi, în cursul după-amiezii, Guvernul Erdogan i-a demis pe şefii poliţiei care ordonaseră arestările celor 25 în cursul dimineţii. Şi lucrurile păreau că se opresc aici şi că Erdogan a mai câştigat o bătălie cu poliţia şi justiţia. Dar nu s-a oprit. Sultanul a făcut una din cele mai grave şi mai periculoase mutări împotriva independenţei justiţiei şi a statului de drept, atâta cât există ele în Turcia. Potrivit Reuters, spre seară pe site-ul Parlamentului turc a fost publicată o iniţiativă legislativă venită de la guvern, care modifică structura HSYK în sensul că permite subsecretarului de stat de la Ministerul Justiţiei să devină preşedintele HSYK. Cum HSYK numeşte judecătorii şi procurorii în Turcia, această lege nouă transferă puterea de a face numiri în sistemul judiciar în mâinile lui Erdogan.
La o adunare publică din 29 decembrie, Erdogan le-a declarat suporterilor că „nimeni nu trebuie să rămână nesupravegheat. Prim-ministrul va fi supravegheat, miniştrii vor fi supravegheaţi, parlamentarii vor fi supravegheaţi, numai aceşti domni (adică judecătorii şi procurorii, n.n.) nu?”. ”Aşa nu mai merge”, a proclamat Erdogan. Şi uite-aşa se dă o adevărată lovitură de stat, ceea ce vine cum nu se poate mai bine înainte de luna august, când Erdogan vrea să devină primul preşedinte ales al Turciei.
