În timp ce pe străzile Kievului a curs sângele manifestanţilor pro-europeni pentru ca puterea ucraineană să-i înveţe că Ucraina face parte din sfera de influenţă a Rusiei, bătălia dintre Moscova şi Bruxelles continuă şi ea, în mod inegal, Kremlinul neezitând să-şi impună vocea.
Ziua de joi era considerată crucială după nebunia din noaptea de miercuri spre joi, când Kievul devenise teatru de război unde nu se vedea om cu om de fumul incendiilor, al gazelor lacrimogene şi al grenadelor lansate de forţele de poliţie contra manifestanţilor furioşi după uciderea a cinci dintre ei şi rănirea altor câteva sute. Unul din liderii opoziţiei, fostul campion mondial de box Vitali Klişcenko, a cerut joi manifestanţilor un răgaz de câteva ore pentru a oferi o şansă negocierilor opoziţiei programate după-amiază cu preşedintele Ianukovici. „Dacă Ianukovici nu face concesii, vom trece la ofensivă” şi vom cere alegeri anticipate, a spus opozantul. La rândul său, în ajun, Arseni Iaseniuk, apropiat al ex-premierului Iulia Timoşenko, aflată în detenţie, a oferit puterii 24 de ore pentru a „evita o baie de sânge”. Miercuri, o reuniune de trei ore între putere şi opoziţie s-a încheiat fără rezultat.
Câteva zeci de manifestanţi ucraineni purtând căşti de şantier sau de motociclist erau adunaţi joi pe strada Gruşevski, în spatele zidului de flăcări şi fum, lansând sporadic pietre şi cocktailuri Molotov. La câteva sute de metri distanţă, în Piaţa Independenţei, cunoscută de-acum ca Euromaidan, alte câteva zeci erau adunate în pofida temperaturii de sub minus 10 grade. Din când în când, răzbătea zgomotul grenadelor sau al gazelor lacrimogene lansate de poliţie.
Ieri la amiază, după anunţarea „încetării focului” pentru opt ore, manifestanţii au început să stingă enorma baricadă de foc, făcută din mii de pneuri, care le-a permis în timpul nopţii să ţină la distanţă liniile de asalt ale forţelor speciale în punctul central al confruntărilor.
„Niet“ înseamnă „da“
Rusia nu va interveni în situaţia din Ucraina, a declarat joi purtătorul de cuvânt al preşedintelui rus, Vladimir Putin. „Nu considerăm că avem dreptul să intervenim în afacerile interne ale Ucrainei indiferent despre ce este vorba. Este absolut inacceptabil pentru noi să ne amestecăm în afacerile interne ale altei ţări”, a declarat Dmitri Peskov, adăugând că Rusia este convinsă că autorităţile ucrainene ştiu ce trebuie făcut şi vor găsi cele mai bune soluţii pentru a readuce situaţia la normal şi vor restabili pacea.
În realitate, susţinând puterea de la Kiev, care a ales opţiunea rusă, a legilor represive contra manifestanţilor pro-occidentali, Kremlinul dă tot felul de declaraţii în care îşi exprimă nemulţumirea faţă de situaţia din Ucraina şi faţă de susţinerea „indecentă” a europenilor faţă de manifestanţi. Dacă Putin se mai abţine, preocupat de succesul său privind JO de iarnă ce vor începe în februarie la Soci, ministrul său de Externe, Serghei Lavrov, tună şi fulgeră. „Violenţele din Kiev sunt orchestrate din exteriorul ţării”. Iar adjunctul său, Grigori Karassine, insistă că „puterea legitimă a Ucrainei se loveşte de ingerinţele străine. Partea extremistă a opoziţiei violează grosolan Constituţia ţării”. Nu e de mirare că premierul ucrainean Azarov declara că manifestanţii au adus „teroriştii” pe străzile Kievului, iar preşedintele Ianukovici vorbea despre „extremişti”. Serghei Lavrov a cerut guvernelor europene să nu se mai amestece în criza din Ucraina, considerând „respingător” sprijinul unor diplomaţi europeni oferit manifestanţilor din Piaţa Maidan. El a blamat protestatarii pentru că au folosit „violenţă, explozibili”. Apoi, Moscova a suflat jăratec asupra Kievului, Lavrov precizând că Rusia nu va lăsa Ucraina, împărţită între pro-ruşi şi pro-europeni, să se divizeze. Ceea ce în limbajul codificat al Kremlinului reprezintă ameninţarea unei intervenţii ruse. Dar diplomaţia Moscovei şi-a oferit medierea pentru soluţionarea conflictului izbucnit când guvernul ucrainean a refuzat semnarea acordului de asociere cu Uniunea Europeană, optând pentru un credit rus de câteva miliarde euro.
Diviziunile europenilor
În faţa mârâielilor Moscovei, UE, foarte divizată, apare mai timidă, mulţumindu-se să se declare „foarte preocupată” de evenimentele de la Kiev, marcate miercuri de primele victime. Considerându-se „şocată” de violenţele mortale şi apelând la respectarea dreptului manifestanţilor, UE a avertizat Ucraina de „posibile acţiuni” şi de „consecinţe pentru relaţiile” dintre Bruxelles şi Kiev. De asemenea, liderii europeni par departe de a lua adevărate măsuri şi sunt foarte divizaţi în privinţa sancţiunilor contra liderilor ucraineni. Astfel de acţiuni ar viza activele lor şi ar limita libertatea lor de circulaţie în Europa. Franţa este prima care se opune unor astfel de sancţiuni, ceea ce împinge şi mai mult liderii ucraineni în braţele Rusiei.
Sancţiunile Washingtonului
În schimb, SUA au adoptat o poziţie mai dură. Purtătorul de cuvânt al Consiliului Naţional de Securitate, Caitlin Hayden, declara, înainte de a fi ucişi manifestanţii la Kiev, că Washingtonul „va continua să aibă în vedere măsuri suplimentare, inclusiv sancţiuni, ca răspuns la folosirea violenţei”. La 8 ianuarie, Senatul a votat o rezoluţie ce stipula că, în caz de noi brutalităţi contra manifestanţilor paşnici, preşedintele şi Congresul vor decide sancţiuni cu ţintă, inclusiv interdicţiile vizelor şi îngheţarea averilor, contra indivizilor responsabili că au coordonat sau executat „aceste acte de violenţă”. Miercuri, ambasada SUA din Ucraina a anunţat deja că Washingtonul a trecut la acţiune refuzând vizele pentru unii cetăţeni ucraineni.
