Parisul a convocat luni ambasadorul SUA pentru a protesta contra acuzaţiilor publicaţiei Le Monde privind spionarea la scară amplă a cetăţenilor francezi de către Agenţia Naţională de Securitate a SUA. Aceste dezvăluiri riscă să ducă la o dispută diplomatică, în timp ce secretarul de Stat american, John Kerry a sosit la Paris, etapă de debut al unui turneu european privind Siria.
La Luxemburg, în marginea unei reuniuni a UE, ministrul francez de Externe, Laurent Fabius a declarat luni: „am convocat imediat ambasadorul american şi va fi primit în această dimineaţă la Quai d’Orsay -(ministerul francez de Externe)”. Anterior, ministrul de Interne al Franţei, Manuel Valls a -cali-ficat „şocante” dezvăluirile din Le Monde, potrivit cărora 70,3 milioane de date telefonice franceze au fost înregistrate de NSA între 10 decembrie 2012 şi 8 ianuarie 2013. „Dacă un aliat spionează Franţa sau spionează alte ţări europene, este total inac-ceptabil”. Ambasadorul american în Franţa, Charles Rivkin, a refuzat să comenteze pentru ce a fost chemat de minis-terul francez de Externe şi a subliniat că relaţiile franco-americane sunt apropiate.
În iulie, Parchetul din Paris a deschis o anchetă preliminară privind programul NSA de spionaj, cunoscut ca Prism, după ce Der Spiegel în Germania şi Guardian în Marea Britanie au dezvăluit dimensiunea mondială de supraveghere a NSA după primirea unor documente secrete ale agenţiei americane din partea unui fost angajat, Edward Snowden.
„Cercurile“
Acum, potrivit documentelor NSA obţinute de Le Monde, comunicaţiile telefonice ale cetăţenilor francezi au fost interceptate în mod masiv. Documentele dezvăluite în iunie de Snowden descriau tehnicile utilizate pentru captarea ilegală a secretelor sau a vieţii private a francezilor. Această spionare apare cu titlul de program „US-985D”. Nu a fost furnizată explicaţia exactă a siglei nici de documentele Snowden, nici de membri ai NSA. Siglele utilizate pentru acelaşi tip de interceptare vizând Germania sunt „US-987LA” şi „US-987LB”. Seria de numere corespunde cercului calificat de SUA ca „a treia parte”, căreia îi aparţin Franţa, Germania, Austria, Polonia sau Belgia. „A doua parte” priveşte ţările anglo-saxone, istoric apropiate de Washington – Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă, cunoscute sub numele „Five Eyes”. „Primul cerc” priveşte cele 16 servicii secrete americane.
Tehnicile utilizate pentru aceste interceptări apar sub codurile „DRTBOX” şi „WHITEBOX”, caracteristicile lor nefiind cunoscute. Documentele oferă însă suficiente explicaţii pentru a concluziona că ţintele NSA privesc atât persoane suspecte de legături cu anumite activităţi teroriste ca şi indivizi vizaţi pentru simpla lor apartenenţă la lumea afacerilor, politicii sau administraţiei franceze. Autorităţile americane nu doresc să comenteze documente „clasificate” şi trimit la declaraţia făcută la 8 iunie de directorul naţional al serviciilor americane de informaţii, James Clapper – „pentru persoanele ţintă din exteriorul frontierelor noastre, nu le putem viza fără motive legal fondate, cum ar fi ameninţarea teroristă, informatică sau proliferarea nucleară”. Înaintea acestei veri, NSA era cea mai secretă agenţie de informaţii din SUA. Apoi a venit Snowden – care a primit drept de azil de un an în Rusia – care a oferit documente presei pentru a denunţa „cel mai vast program de spionaj arbitrar din istoria umanităţii”. Americanul lucra pentru un sub-contractor al NSA şi a obţinut câteva mii de documente ultra-confidenţiale.
