Oraşele italiene au fost paralizate de manifestaţiile mişcării „Forconi” – „cei ce poartă furci” – care au luat prin surprindere întreaga lume. Denunţând corupţia castei politice şi plecarea conducătorilor ţării, „Forconi” zguduie Italia, însă revendicările non-partizane contra austerităţii şi a elitelor maschează similitudini îngrijorătoare cu debutul mişcării autoritare care l-a adus pe Mussolini la putere.
Aristocraţi în Jaguar şi ţărani, patroni şi muncitori în şomaj, noi ideologi ai fascismului şi tineri de stânga, simpatizanţi şi foşti simpatizanţi ai Ligii Nord şi ai mişcării lui Beppe Grillo. Foşti membri ai Partidului Democrat (PD), sindicalişti actuali sau foşti din Confederaţia Generală Italiană a muncii (GCIL). Opozanţi ai Fiscului şi separatişti veneţieni. Imigranţi şi huligani. Din Piemont în Puglia, trecând prin Veneţia, Florenţa, Genova până în Sicilia, un tsunami de proteste loveşte Italia, reunind grupuri disparate şi duşmani tradiţionali într-un spectacol al furiei opoziţiei la austeritate şi la guvernanţi. Întreruperea circulaţiei metroului în capitală, magazine închise în centrul oraşelor, ocuparea gărilor şi a pieţelor, regrupări în faţa clădirilor instituţionale, operaţiuni de blocare a frontierelor. De o săptămână, manifestaţiile împotriva „castei politice” se înmulţesc în Peninsulă. O mişcare spontană şi anarhică, ce scapă oricărei logici, având în vedere că protestatarii – care se denumesc „Forconi”, cei ce mânuiesc furcile – provin din toate orizonturile politice.
Mişcarea „Forconi” care mătură în prezent Italia de la nord la sud este asemenea unei magme în clocot în care se amestecă o mulţime de sigle diverse şi de embleme, politicieni, sindicalişti sau apartenenţi ai mişcărilor contestatare. Nu se poate defini clar o culoare politică, nici o coordonare centrală sau un lider carismatic. În fapt, aşa cum susţin majoritatea participanţilor, este ceva „spontan”. Figurile aflate la cârmă sunt acum cunoscute – Danilo Calvani, cultivator de legume, sau Lucio Chiavegato, tâmplar din Verona şi responsabil al Life Venetie, o asociaţie de mici întreprinzători apropiată de Liga Nord. Cu fiecare zi apar unii noi, asemenea ciupercilor, şi acţionează fără motive raţionale, precum cei care ameninţă la Savona cu arderea cărţilor, asemenea lui Hitler în mai 1933, sau cei care merg până la organizarea unui simulacru de spânzurare în Piaţa Loreto din Milano, pe modelul de execuţie al Ducelui Benito Mussolini.
Lipsa apartenenţei politice şi transversalitatea sunt cuvintele de ordine ale acestei curioase forme contestatare, care pare că l-a depăşit chiar pe liderul Mişcării 5 Stele, Beppe Grillo. Nu există un organ comun de pilotaj. Simpatizanţii de extremă dreapta, care au ordin să cânte exclusiv imnul naţional, se află alături de tineri tifosi care intonează cântece ostile poliţiei. Primii care s-au revoltat au fost agricultorii şi camionagiii, animaţi de revendicări profesionale, în special asupra preţului benzinei, cărora li s-au alăturat rapid grupurile de extremă dreapta Casa Pound şi Forza Nuova. În Sicilia, poliţia suspectează Mafia că ar fi în centrul revoltei. Dar mobilizarea s-a extins la victimele crizei -potrivit statisticilor, o cincime din familiile italiene prezintă un nivel de trai extrem de scăzut – mici întreprinzători, comercianţi, funcţionari, şomeri, pensionari. În Torino, unde au avut loc acţiunile cele mai violente, antimondialişti, militanţi de extremă stângă şi ultraşii echipei Juventus s-au alăturat celor din „Forconi”. Chiar poliţiştii care supravegheau manifestanţii şi-au scos caschetele într-un gest de susţinere.
Revendicări
Mişcarea a trecut pe Facebook o listă de revendicări – refuzul globalizării şi abandonarea suveranităţii monetare, respingerea sindicatelor, partidelor tradiţionale şi a unui guvern „care nu corespunde votului popular” şi abandonarea politicii de austeritate. În rândurile „Forconi”-lor, adunaţi în faţa Parlamentului italian, un strigăt unanim ce însoţea fiecare apariţie a unui deputat rezuma principala cerere a manifestanţilor: „Coruptule, pleacă!” Profitând de acest populism, Liga Nord şi Mişcarea 5 Stele se află pe val. Dacă mişcarea „Forconi” afirmă că este independentă de orice partid politic şi nu exprimă decât o demolare generală, Liga Nord, federalistă şi Mişcarea 5 Stele a lui Beppe Grillo îşi oferă sprijinul. Iar fSilvio Berlusconi propusese o întâlnire cu o delegaţie a şoferilor, dar a fost înlocuit în ultimul moment cu unul dintre consilieri. Mario Borghezio, deputat al Ligii Nord în Parlamentul European, a salutat „vântul de revoltă care suflă astăzi în Italia, consecinţă directă a crizei euro şi a alegerilor funeste ale Uniunii Europene şi a Băncii sale Centrale”.
Riscul anarhiei
În Parlament, ministrul de Interne, Angelino Alfano avertiza contra „unei spirale a rebeliunii contra instituţiilor naţionale şi europene” şi a subliniat că, deşi guvernul înţelege „suferinţa poporului”, nu va tolera violenţele. În cursul manifestaţiilor care au avut loc în multiple oraşe, 14 poliţişti au fost răniţi în confruntări şi numeroase magazine au fost avariate. Vinerea trecută, premierul Letta a anunţat decizia guvernului de a suprima finanţarea din bani publici a partidelor politice, care în opinia sa este o etapă importantă pentru „credibilizarea politicii”.
Problema este că în acest uriaş val protestatar împotriva crizei şi a recesiunii este dificil să opreşti infiltrarea extremiştilor. Ca în Torino, oraş care a rămas în istorie drept leagănul mişcărilor contestatare, radicalizate în anii 70 de Brigăzile Roşii. „Aceste manifestaţii reliefează enorma criză a reprezentării politice în Italia” arată Duncan McDonnell, politolog la Institutul Universitar European din Florenţa, adăugând că „aceşti oameni simt că nimeni nu îi ascultă cu adevărat şi demonstrează că mari secţiuni din societatea italiană nu se simt reprezentate de nimeni – partide politice, sindicate, grupuri de interese sau din lumea afacerilor”.
Potrivit observatorilor citaţi de media italiană şi din vestul Europei, tacticile unei minorităţi au eclipsat obiectivele mai largi ale mişcării. Numeroasele incidente violente produse în timpul manifestaţiilor din ţară au determinat şeful unei formaţiuni aflate la originea mişcării „Forconi”, care a început în urmă cu mai mulţi ani ca un grup reprezentând agricultori din Sicilia, să se distanţeze de nou-veniţii „derbedei şi violenţi”.
