Judecătorul sicilian Paolo Borsellino şi cinci agenţi din escortă au fost asasinaţi de Cosa Nostra, la 19 iulie 1992, pentru că magistratul se opunea unei negocieri în curs între Mafie şi statul italian. Afirmaţia se află în motivaţiile mandatelor de arestare lansate de Parchetul din Caltanissetta contra a patru mafioţi aflaţi deja în detenţie.
Asasinarea judecătorului Borsellino, simbolul luptei antimafia, în 1992, 57 de zile după cea a judecătorului şi amicului său, Giovanni Falcone, a traumatizat Italia. Acum, după 20 de ani, fiul judecătorului Borsellino a acordat un interviu revistei L’Express în care evocă pista trădării la cel mai înalt nivel. El este în prezent comisar de poliţie la Palermo. Anul acesta, Italia a celebrat eroii luptei antimafia, Falcone şi Borsellino, două morţi peste care pluteşte încă un văl de umbră. În procesul care a urmat asasinării lui Borsellino a fost acuzată Cosa Nostra, dar în 2008 un mafiot pocăit, Gaspare Spatuzza, a obligat magistraţii sicilieni să redeschidă ancheta, dezvăluind o incredibilă gaură neagră judiciară. Cel care s-a autoacuzat de atentat, Vincenzo Scarantino a recunoscut în faţa judecătorilor că ex-şeful poliţiei din Palermo, Arnaldo La Barbera, i-a dictat declaraţia sub tortură. De ce? Şi atunci revine întrebarea: cine l-a ucis pe Borsellino?
Un nou scenariu evocă un scandal de stat pe fondul negocierilor secrete între statul italian şi mafie, despre care erau informate „cele mai înalte autorităţi”, după cum afirmă astăzi magistraţii italieni. Ei au plasat sub anchetă, alături de boşi mafioţi, doi foşti miniştri, cel al Justiţiei, Giovanni Conso, şi de Interne, Nicola Mancino.
Conjunctura 1992
În urma maxiproceselor instruite de judecătorii Falcone şi Borsellino, sute de mafioţi au fost supuşi „articolului 41 bis”, privind un foarte sever regim carceral de înaltă securitate. Sub conducerea bossului Toto Riina, Cosa Nostra a decis o campanie de atentate teroriste pentru a constrânge puterile publice să suprime „41 bis”. Parlamentarul european sicilian Salvo Lima şi judecătorul Giovanni Falcone au fost primele victime. La începutul lunii iulie, prin intermediul fostului primar mafiot din Palermo, Vito Ciancimino, Toto Riina a trimis o scrisoare către doi înalţi ofiţeri carabinieri. În acest document scris cu propria mână – şi care face parte din actele procesului – naşul mafiot fixează condiţii pentru oprirea valului de atentate. Borsellino, cel mai înalt responsabil al poolului palermitan anti-mafia nu este informat de ierarhia sa. Pentru el, era inacceptabil ca statul să facă un pact cu asasinii lui Falcone. Parchetul din Palermo era un teren minat condus de procurorul Giammanco. Acesta i-a ascuns lui Borsellino o notă a departamentului special al carabinierilor care îl desemna, alături de alţii, ca ţintă a unui atentat iminent. Borsellino a aflat întâmplător de la ministrul Apărării, Ando, cu care se întâlnise pe aeroport. Borsellino a fost la Giammanco, care, bâlbâindu-se, i-a spus că nu avusese ocazia să îl anunţe. Borsellino a înţeles că fusese trădat şi la 15 iulie i-a spus soţiei: „Amicul meu general de carabinieri Antonio Subbranni este un mafiot, m-a trădat”. Şi şi-a exprimat indignarea şi faţă de alţii. Greşeală. Mafia a aflat că magistratul cunoştea târgul şi i se opunea. Bossul Toto Riina l-a considerat pe judecător un obstacol în negocierile dintre mafie şi reprezentanţii instituţiilor de stat. La 19 iulie, un Fiat 126 plin cu 100 kg de Simtex şi trinitrotoluen a explodat pe via Amelio din Palermo şi i-a pulverizat pe Borselino şi oamenii săi din escortă. Executanţii mafioţi ai atentatelor contra judecătorilor Falcone şi Borsellino au fost găsiţi şi condamnaţi în justiţie, dar zonele de umbră au persistat în legătură cu uciderea lui Borsellino, în special în ce priveşte persoana care a apăsat telecomanda şi a făcut să explodeze maşina cu explozibili.
Suspiciuni grave
Strategia teroristă a mafiei a continuat şi în vara anului 1993 au explodat bombe la Roma, Milano şi Florenţa, făcând zece morţi şi zeci de răniţi. În toamnă, atentatele au încetat şi numărul mafioţilor supuşi articolului „41 bis” a trecut de la 1.200 la 400.
Dar, peste afacere pluteşte o teribilă suspiciune. În garajul unde Fiatul 126 a fost umplut cu exxplozibili, mai mulţi mafioţi pocăiţi au semnala prezenţa unui bărbat care nu aparţinea Cosei Nostra. Ce s-a întâmplat cu agenda roşie pe care Borsellino nota tot şi pe care primii carabinieri veniţi la locul atentatului au găsit-o, dar care apoi a dispărut? În aceste două episoade, anchetatorii evocă mâna serviciilor secrete. Acum, problema nu mai este de a şti dacă statul italian a negociat cu mafia, ci dacă a participat şi la asasinarea lui Paolo Borsellino.
