Europa străbate turbulenţe grele. Dintr-odată, ca urmare a unor împovărări suplimentare datorate crizei financiare şi bancare, politica datoriilor de stat practicată ani de-a rândul a devenit „nesustenabilă”, în adevăratul sens al cuvântului. Urmările sunt fatale: îndoieli legate de bonitatea unor state datornice şi o scădere a încrederii în acţiunea fermă şi eficientă a Europei unite.
Situaţia este gravă. Cu atât mai mult, se impune, pe cale de consecinţă, o abordare serioasă şi responsabilă în procesul decizional privind drumul pe care îl vom urma în viitor. Unii nu se pot împăca cu solidaritatea demonstrată faţă de statele din zona euro aflate în dificultăţi de plată. Încrederea cetăţenilor în proiectul european a avut de suferit. Se resimte din ce în ce mai puternic dorinţa unei soluţii simple, a unei aşazise linii trase cu fermitate. Mai recomandabile sunt însă cumpătarea, discernământul.
Dacă aruncăm o privire asupra intereselor germane, putem observa că a devenit deja o cutumă ca intereselor germane să le fie contrapuse interesele europene, ca şi cum acestea ar fi două lucruri diferite, pe alocuri contrastante. Într-adevăr, nu tot ce se gândeşte şi se propune la Bruxelles merită acordul nostru imediat şi deplin. Şi totuşi, punctul principal rămâne faptul că masa comună de la Bruxelles, în jurul căreia se adună cele 27 de ţări membre ca parteneri egali în căutarea unui compromis echilibrat între propriile interese, continuă să fie în mod deosebit în interesul german. Maşinăria compromisurilor de la Bruxelles este cea care asigură marii Germanii, cu poziţia sa în centrul continentului, încrederea şi prietenia numeroşilor săi vecini şi parteneri europeni. Acest bun măreţ este cel puţin la fel dacă nu chiar mai important decât enorma piaţă internă europeană cu cele 500 de milioane de cetăţeni ai săi de pe urma cărora noi, ca naţiune exportatoare numărul unu în lume, profităm în mod deosebit.
La semnarea Tratatelor de la Roma, în 1957, pe planetă trăiau aproximativ 3 miliarde de oameni. Zilele trecute, populaţia mondială a depăşit pragul de 7 miliarde. În Germania, populaţia este în descreştere. Puterea statelor naţionale scade în lumea globalizată. Nici o ţară, nici Germania, nu deţine singură puterea de a influenţa decizii cruciale din domeniul politic şi economic. Cu atât mai important este ca noi, în calitate de economie cu ramificaţii şi legături în întreaga lume, care trăieşte din deschiderea sa, să avem reguli comune în şi pentru lumea de mâine. În interes propriu trebuie să participăm la creionarea globalizării, pentru libera dezvoltare a personalităţii, pentru respectul drepturilor indivizabile ale fiecăruia, pentru comerţ liber. Doar împreună noi, europenii, vom avea şansa de a ne pune amprenta asupra acestor domenii, în colaborare cu noile şi puternicele economii ale lumii. În acest proces este vorba de valorile noastre, dar şi de interesele noastre. Existenţa unor regimuri democratice sau dictatoriale în vecinătatea noastră se va răsfrânge asupra securităţii noastre. Nu există un răspuns naţional la schimbările climatice, fluxurile migratorii şi lipsa de materii prime. Normele şi standardele globale privind electromobilitatea viitorului sunt decisive şi pentru viitorul industriei automobilistice germane.
Proiectul european rămâne, prin urmare, baza politicii externe germane, dar parcurge o fază a unor provocări extraordinar de serioase, având nevoie de un simţ deosebit al responsabilităţii atât din partea noastră, cât şi din partea partenerilor noştri europeni. Având în vedere trecutul nostru, nouă, germanilor, ne revine o răspundere anume, fie că ne place sau nu.
Numeroase sunt realizările ultimelor optsprezece luni în vederea ancorării ferme în zona euro a principiilor politico-economice germane. Şi este bine aşa, pentru că, împreună cu imperioasele modificări ale Tratatelor Europene, vom reuşi astfel să netezim calea spre o adevărată uniune a stabilităţii în cadrul căreia disciplinei bugetare şi competitivităţii le vor reveni un rol mai important decât până acum. Moneda comună implică o acţiune concertată şi la nivelul politicii fiscale şi monetare. Dar disciplina fiscală nu este un obiectiv strict german, bazat pe experienţa istorică a hiperinflaţiei. Menţinerea bugetelor la un nivel responsabil este în interesul întregii Europe. Măsuri reformatoare curajoase adoptate în multe state europene, ca, de pildă, limitarea constituţională a deficitului bugetar naţional, reprezintă dovada că şi în alte ţări a fost înţeleasă gravitatea situaţiei. Soluţia nu va fi una rapidă. Va dura ani până când Europa se va fi consolidat şi-şi va fi întărit competitivitatea comună.
Este important ca Germania să străbată acest drum alături de Franţa. Este important să cooptăm Polonia în acest proces din ce în ce mai strâns al cooperării statelor din zona euro. În interes german, Europa de mâine are nevoie atât de Franţa, cât şi de Polonia ca parteneri principali. Va trebui însă să luăm în serios şi interesele, şi privirile nedumerite ale altor state vecine şi partenere. Încrederea partenerilor noştri în Germania şi încrederea Germaniei în Europa sunt aversul şi reversul aceleiaşi medalii. Europa nu trebuie să devină o societate bazată pe neîncredere, nu din cauza cuvintelor pe care le rostim şi nici din cauza acţiunilor pe care le întreprindem. Decisivă este voinţa politică, să facem împreună din proiectul integrării europene o poveste de succes. Şi nu avem voie să identificăm doar acele aspecte care nu funcţionează, ci trebuie să promovăm activ calea spre o uniune a stabilităţii. Pretutindeni în Europa avem nevoie de o nouă dezbatere privind viitorul Uniunii Europene. Este vorba de condiţia noastră europeană în viitor. Este vorba de o constituţie europeană care creează condiţiile instituţionale pentru integrarea continuă, şi pe plan economic şi financiar, sub controlul Parlamentului European.
Acordul interstatal se pretează pentru acţiuni rapide şi determinate atunci când ne confruntăm cu criza. Dar metoda comunităţii a stârnit încredere în Europa. Ea conferă tuturor celor aşezaţi la masă un loc şi o voce. Şi în viitor, această metodă trebuie să redevină sursa acţiunilor Europei.
Nu trebuie să ne pierdem busola în furtunile generate de actuala criză, obiectivul nostru a fost,
este şi va fi o Uniune Politică a Europei, cu graniţe deschise, cu un stil de viaţă european atrăgător, cu putere de atracţie culturală, dinamism economic şi carismă politică. În acest scop, trebuie să ştim să îmbinăm astăzi soliditatea şi solidaritatea într-un mod înţelept.
Viitorul nu va fi unul bun pentru ţara noastră fără unitatea europeană. Viitorul nu va fi bun pentru vecinii noştri fără o Germanie europeană. Această lecţie nu era valabilă doar în timpul Războiului Rece, ci este valabilă şi astăzi. Ea ar trebui să determine şi mâine cursul politicilor noastre europene.
Ministrul german de Externe Guido Westerwelle şi foştii Miniştrii germani de Externe Hans-Dietrich Genscher, Klaus Kinkel şi Walter Scheel
