În mai puţin de şase ani, consorţiul Nord Stream, al cărui acţionar principal este gigantul rus Gazprom, cu 51%, a încheiat construcţia unui gazoduct de 1.224 kilometri, care leagă Rusia de Germania. Pentru Polonia şi Ucraina, noua conductă înseamnă pierderi de sute de milioane €.
Încă din 2005, gazoductul creează tensiuni şi disensiuni în cadrul Uniunii Europene: dacă pentru Germania şi alte state din vestul Europei construcţia sa echivalează cu o creştere a siguranţei livrării de gaze datorită absenţei intermediarilor, Ucraina (unul dintre aceşti intermediari) pierde un atu important în negocierea preţului cu Gazprom, iar Polonia vede neincluderea sa în planurile ruso-germane drept un afront din partea Berlinului, acuzat de guvernul de la Varşovia că ar trăda solidaritatea Uniunii Europene.
Ucraina, în defensivă
Conform unei analize a agenţiei de ştiri Reuters, finalizarea proiectului Nord Stream aduce Ucrainei o pierdere anuală de circa 550 milioane de dolari – încasări din taxa de tranzitare a gazului rusesc către alte state din Europa. Totodată, opţiunile guvernului de la Kiev, care încearcă să renegocieze cu Gazprom un contract încheiat în 2009 de fostul premier Iulia Timoşenko, prin care Ucraina se obliga să cumpere cantităţi de gaz considerate astăzi parţial superflue la un preţ socotit peste cel al pieţei, se reduc considerabil.
Ucraina este dependentă în mare măsură de gazul rusesc, importurile din ţara vecină acoperind 60% din consum – şi deşi prim-ministrul, Mykola Azarov, a declarat că ţara sa va încerca să reducă importurile ruseşti cu 70% în anii următori, acesta nu a explicat ce măsuri vor fi luate pentru a realiza această reducere. Astfel, Ucraina s-ar putea vedea nevoită să accepte una dintre cele două condiţii oferite de Moscova pentru renegocierea contractului: fie să intre într-o uniune vamală cu Rusia, fie să îşi dea acordul unei fuziuni între compania petrolieră de stat Naftogaz şi Gazprom. Ambele variante ar îndepărta însă Ucraina de ţelul declarat al guvernului de la Kiev, şi anume crearea unei zone de comerţ liber cu Uniunea Europeană.
O „politică imperialistă” împotriva Poloniei?
Nici Polonia nu este entuziasmată de proiectul Nord Stream – iar o dată cu apropierea alegerilor parlamentare, care vor avea loc pe 9 octombrie, se înteţesc şi atacurile partidelor conservatoare la adresa gazoductului. Într-un articol din cotidianul Nasz Dziennik, jurnalistul Josef Szaniawski afirmă că „Rusia poartă, cu ajutorul Germaniei, o politică imperialistă îndreptată împotriva Poloniei; legături atât de strânse între cele două state nu au mai existat din 1939, când Stalin a ţinut un toast pentru Adolf Hitler”. Asemenea Ucrainei, şi Polonia va pierde sume importante de bani din taxele de tranzit către Europa de Vest, iar declaraţia lui Vladimir Putin, conform căruia „se apropie sfârşitul dictaturii ţărilor de tranzit” nu a făcut decât să intensifice sentimentele anti-ruseşti ale populaţiei poloneze.
În vestul Europei însă, atât guvernele, cât şi cetăţenii par să se fi obişnuit cu ideea dependenţei de gazul rusesc, iar criticile din Ucraina şi Polonia nu trezesc nici o reacţie; cel mult, poate, o ridicare din umeri.
