Europarlamentarii Adrian Severin şi austriacul Ernst Strasser sunt legaţi de acelaşi scandal ruşinos: în 2011 au căzut în plasa unor ziarişti englezi sub acoperire şi au promis că vor susţine modificarea unor legi în schimbul unor sume de bani. Urmarea: austriacul nu mai este europarlamentar, procesul acestuia de corupţie a început luni, putând conduce la zece ani de închisoare. Adrian Severin şi-a păstrat postul, iar dosarul său penal este încă într-un stadiu incipient.
În capitala Austriei a început luni procesul de corupţie împotriva fostului europarlamentar şi ministru de Interne conservator Ernst Strasser, mulţi ani o figură marcantă a Partidului Popular Austriac (ÖVP). Ca şi europarlamentarul român Adrian Severin (fost membru PSD), Ernst Strasser a fost demascat în martie 2011 de reporteri incognito ai „The Sunday Times”. Pretinzând că reprezintă o firmă de lobby din Marea Britanie, jurnaliştii au cumpărat de la cei doi politicieni europeni, contra unui onorariu promis de 100.000 de euro anual, influenţa acestora în vederea modificării legislaţiei europene conform unor pretinse interese politico-economice.
Totuşi, dacă Ersnt Strasser doar a promis falşilor lobby-işti că îi va ajuta, reporterii sub acoperire au înregistrat o discuţie cu europarlamentarul român în care se detaliază demersurile pe care acesta le face pentru a introduce un amendament la o directivă europenă. Adrian Severin le-a transmis ziariştilor că l-ar fi abordat în acest sens chiar şi pe europarlamentarul Sebastian Bodu.
Mai mult, ulterior discuţiei înregistrate, politicianul a trimis un mesaj jurnaliştilor în care scria: „Numai pentru ca să vă aduc la cunoştinţă că amendamentul pe care îl doriţi a fost depus la timp”, apoi a emis chiar o factură, de 12.000 de euro, care ar fi trebuit să fie avansul pentru serviciile sale „de consiliere”.
Europarlamentar cu orice preţ
După publicarea investigaţiei, pe 20 martie 2011, Parlamentul European a anunţat deschiderea unei anchete pentru acuzaţii de corupţie împotriva lui Adrian Severin, a europarlamentarului austriac şi a slovenului Zoran Thaler, care de asemenea acceptase oferta reporterilor britanici. Ultimii doi au demisionat, în cele din urmă, din PE, doar politicianul român a refuzat să facă acest lucru invocând că nu a făcut nimic ilegal. „Dacă se va face o anchetă, se va vedea că totul este în regulă. Este o activitate permisă de lege, practicată în Occident, cu respectarea tuturor normelor. Speculaţiile tabloidelor din Marea Britanie sunt parte a politicii lor editoriale antieuropene”, declara la vremea respectivă Adrian Severin pentru site-ul dcnews.ro.
Nici faptul că pe 23 iunie Parlamentul European i-a ridicat imunitatea, nici faptul că a fost exclus din grupul socialiştilor europeni, nici retragerea sprijinului din partea PSD, partid din care făcea parte la acel moment, nu l-au determinat pe Adrian Severin să renunţe la scaunul de europarlamentar. Ba chiar, în noiembrie 2011, politicianul a participat la un eveniment organizat la Bucureşti de „Fundaţia Europeană Titulescu”, la care Severin deplângea faptul că „în mintea noastră s-a înfiripat mitul că Occidentul e curat, iar Orientul e corupt”.
Severin, acuzat şi de fraude
Direcţia Naţională Anticorupţie de la Bucureşti a dispus, pe 18 iulie 2011, începerea urmăririi penale faţă de politician, pentru acuzaţiile de luare de mită şi trafic de influenţă. Un an mai târziu, pe 16 iulie 2012, procurorii au extins cercetările în ceea ce-l priveşte pe Adrian Severin pentru o nouă infracţiune, respectiv că prin documente şi declaraţii, Severin „a înlesnit unor persoane apropiate obţinerea pe nedrept a sumei de 436.663 euro din bugetul Parlamentului European”.
Totuşi, deşi a trecut aproape un an şi jumătate de la deschiderea primului dosar, acesta este încă în curs de anchetare.
În Austria însă, Ernst Strasser, fostul coleg al lui Adrian Severin, se află acum în faţa unei ameninţări concrete – procurorii au cerut o pedeapsă de până la zece ani de închisoare, după cum informează presa austriacă. Şi asta deşi, spre deosebire de Severin, în cazul lui Strasser nu s-a ajuns niciodată în stadiul semnării aşa-zisului contract de consultanţă. Proba-cheie în procesul intentat austriacului este înregistrarea convorbirii sale cu doi dintre pretinşii reprezentanţi ai firmei de lobby, pe care aceştia au filmat-o cu cameră ascunsă. Strasser respinge şi el acuzaţiile de corupţie şi susţine că ar fi „ştiut de la bun început că sunt nişte escroci” şi că a continuat comunicarea cu ei exclusiv în scopul de a „le întinde o serie întreagă de capcane” şi de a strânge dovezi împotriva lor. Conform materialelor prezentate de apărare, Strasser s-a interesat de existenţa firmei britanice şi a constatat că aceasta nu este înregistrată. Cu toate acestea însă, nu i-a deferit pe aşa-zişii lobby-işti organelor poliţieneşti sau instituţiilor juridice, pentru că acestea „ar fi râs de mine” în lipsa unor dovezi palpabile, declară Strasser. Totuşi, el a propus modificări concrete la contractul de consultanţă pe care ar fi urmat să-l semneze şi a comunicat în vederea obţinerii modificării legislative solicitate cu diferiţi parteneri politici. În cazul lui Strasser era vorba de modificarea unei reglementări europene în domeniul deşeurilor electronice. Iniţial, presa austriacă anunţa că procesul se va termina foarte repede, adică pe 13 decembrie.
Procesul lui Strasser, ziua a doua
În cea de-a doua zi a procesului, procurorul Alexandra Maruna l-a confruntat pe Strasser cu conţinutul incriminant al corespondenţei prin e-mail, din care reiese că Strasser a intervenit insistent atât prin intermediul asistentei sale, cât şi personal, la doi colegi de grup parlamentar care au primit mesaje ce conţineau menţiunea „importanţă sporită”. Au fost prezentate, de asemenea, filmele înregistrate cu camera ascunsă la primele două întâlniri ale lui Strasser cu reprezentanţii falsei firmei de lobby. Cu referire la aceste înregistrări, apărarea austriacului a criticat denaturarea spuselor lui Strasser prin traducere. S-au contestat, printre altele, traducerea noţiunii de „input” prin „influenţare”, dar şi valenţa pronumelui „you”, de exemplu în propoziţia „you have to influence”, care, potrivit avocaţilor, ar putea fi interpretat impersonal. Procesul continuă joi cu prezentarea altor înregistrări cu camera ascunsă.
