Presa din Italia şi-a modificat titlurile primei pagini după lovitura de teatru dată de comunicatul palatului prezidenţial ce anunţa că în timpul întrevederii cu Giorgio Napolitano premierul Mario Monti a declarat intenţia de a demisiona. Predecesorul său, Silvio Berlusconi, a anunţat-o deja pe cea de a-i succeda.
Coaliţia premierului italian Mario Monti a explodat. Criza acutizată de câteva zile a ajuns la apogeu, ruptura a fost consumată într-o zi şi Silvio Berlusconi ocupă din nou terenul. Un comunicat al Palatului Quirinal rezumă astfel întrevederea premierului cu preşedintele Napolitano – Monti nu mai consideră „posibilă continuarea mandatului său şi, în consecinţă, şi-a manifestat intenţia de a-şi prezenta demisia”. Fostul premier Silvio Berlusconi a început ieri consultări politice pentru a-şi lansa campania în vederea câştigării alegerilor din 2013, un joc hazardat după ce în urmă cu un an a fost silit să plece din cauza scandalurilor.
Fostul comisar european, care a introdus în Italia o rigoare fără precedent, intenţionează totuşi să „verifice” dacă forţele politice care au susţinut guvernul său de tehnocraţi după sfârşitul anului trecut sunt pregătite să fie coerente cu angajamentele lor şi deci să voteze bugetul. În trecere a lansat un avertisment: eşecul aprobării bugetului înainte de 31 decembrie va avea consecinţe foarte grave pentru Uniunea Europeană şi pentru Italia. Dar, odată votul obţinut, Mario Monti a anunţat voinţa „irevocabilă” de a-şi depune demisia.
Cavaliere vrea iar la putere
Cu câteva ore înainte, fostul premier Silvio Berlusconi, 76 ani, a surprins anunţând oficial că se va prezenta drept candidat al centrului-dreapta la legislativele din 2013, care în principiu vor avea loc în martie. „Intru în scenă pentru a câştiga” a asigurat Cavaliere într-o declaraţie improvizată la centrul de antrenament al clubului său de fotbal, AC Milan. El declarase anterior că este asaltat de cererile apropiaţilor de a salva o Italie aflată la marginea prăpastiei, minată de şomaj şi de apăsarea fiscalităţii.
În cadrul unei şedinţe furtunoase în Camera Deputaţilor, Angelino Alfano, liderul PDL şi pupilul lui Berlusconi, a anunţat vineri sfârşitul susţinerii din partea centrului-dreapta a guvernării „tehnice” care conduce Italia din noiembrie 2011. De atunci, se profilează alegerile anticipate, Monti nefiind în măsură să guverneze făsă susţinerea conjugată a celor trei forţe care sprijineau executivul fără să participe – PDL, UDC (centru) şi Partidul Democrat.
Criza s-a declanşat joia trecută când Berlusconi a luat pe toată lumea prin surprindere anunţând revenirea pentru a conduce PDL la apropiatele alegeri, după ce săptămâni întregi susţinuse contrariul. Preşedintele ţării a văzut imediat riscul unei crize într-un moment deosebit de dificil pentru Italia şi a cerut tuturor forţelor politice „să coopereze în mod responsabil pentru organizarea unei încheieri ordonate a legislaturii, fără grabă şi fără convulsii”.
Alerta pieţelor financiare
Foarte impopular în Italia, Mario Monti este foarte apreciat de pieţele financiare, care s-au crispat la ideia de a vedea că „Il Professore” abandonează prematur funcţia din cauza atacurilor lansate contra sa de Silvio Berlusconi. Zvonurile unei demisii a premierului italian au inflamat pieţele financiare din Londra şi New York, pentru că o plecare a lui Monti înseamnă o revenire imediată a speculaţiilor şi a crizei în zona euro. Pieţele sunt împotriva lui Berlusconi şi el o ştie prea bine, încă de la plecarea lui în 2011. Partidul său, PDL, este pe punctul unei sciziuni între moderaţi şi aripa dreaptă şi un recent sondaj îl credita cu 14-15% la viitorul scrutin naţional, în timp ce în 2008 câştigase cu 38%. Berlusconi a convocat ieri o reuniune a PDL, a anunţat că va avea contacte cu fostul său aliat populist, Liga Nord şi a respins criticile liderului de centru-stânga, Pierluigi Bersani, care l-a tratat drept „iresponsabil”. Bersani a fost ales săptămâna trecută candidat la primarele din cadrul Partidului Democrat şi sondajele arată că are vântul în pupă. Dar Berlusconi nu a acceptat declinul şi eclipsa sa de pe scena politică, pe care a dominat-o în ultimele două decenii. 
