Au abandonat sau nu s-au înscris la timp la şcoală. În judeţul Constanţa, aproximativ 700 de tineri, cu vârste de peste 14 ani, învaţă alfabetul. Ambiţia lor de a reuşi să-şi încheie cel puţin studiile liceale este mare. Majoritatea cursanţilor provin din familii numeroase care nu au conştientizat, cândva, importanţa educaţiei. La rândul lor, elevii programului „A doua şansă” nu vor să repete greşelile părinţilor şi îşi susţin propriii copii să meargă la şcoală.
De ce nu au (mai) mers la şcoală?
Fiecare are povestea lui. „Am 25 de ani şi sunt în clasa a IV-a. Tatăl meu a decedat când eram mică şi mama nu a putut să mă ţină la şcoală pentru că suntem patru fraţi şi nu avea serviciu. Acum, că eu sunt căsătorită şi am şi eu o fetiţă a mea, am venit la şcoală să îmi pot ajuta mai departe copilul. Dacă nu ai carte nu ai parte. Unde mergeam să mă angajez mi se cereau studii şi eu nu aveam. Mă retrăgeam pur şi simpul lăsând capul în jos şi plecând. În al doilea rând, când mergeam la un medic era greu. Dacă nu aveam pe cineva cu şcoală lângă mine nu ştiam unde trebuie să intru. Mai departe aş vrea să îmi fac un viitor pentru mine şi pentru fetiţa mea şi să urmez o facultate”, ne-a spus unul dintre cei 40 de cursanţi ai Şcolii nr.5 „Nicolae Iorga” din Constanţa.
„La angajări e greu”
În aceeaşi unitate de învăţământ doi soţi sunt colegi de clasă. Amândoi şi-au acordat o şansă pentru învăţătură. „Sunt în clasa a II-a. Provin dintr-o familie cu şapte copii. Muncea doar tatăl meu. Am şi eu doi copii şi după ce i-am dat pe ei la şcoală am zis să fac şi eu ceva pentru mine. La angajări e greu pentru că oriunde te duci ţi se cer minim opt clase. E greu fără şcoală”, ne-a spus tânărul de 30 de ani. „Eu am 29 de ani. Eram mică când a murit mama şi nu a avut cine să ne trimită la şcoală. Prima dată când am venit nu ştiam nimic. Acum cunosc toate literele, pot să scriu. Vreau şi eu să muncesc”, a completat soţia acestuia.
Îşi doreşte permis de conducere
Poveştile tuturor sunt triste. De cele mai multe ori familiile cu probleme materiale preferă să-şi ţină copiii pe lângă casă, să îi ajute la diverse treburi casnice sau la creşterea fraţilor mai mici. Acest dezinteres lasă însă urme adânci în suflet. „Am ajutat-o pe mama la diferite munci. Acum regret că nu m-am dus la şcoală când a trebuit. Vreau să termin şcoala, cel puţin zece clase, apoi să mă angajez undeva mai bine. Deocamdată lucrez ca femeie de serviciu la scări pentru că nu-ţi cere şcoală acolo”, a mărturisit o tânără de 25 de ani. „Am crescut mare şi am văzut cum e fără şcoală. Vreau să învăţ pentru ca să pot să îmi iau şi eu permis să ajung la muncă”, a spus un alt cursant.
Cursuri intensive
Laura Matiş este coordonatorul programului derulat la Şcoala „Nicolae Iorga”. Dascălul are cuvinte de laudă pentru elevii săi şi caută să-i înveţe cât mai bine. Nu de puţine ori s-a aflat în situaţia de a fi garant pentru ei atunci când aceştia au avut nevoie. „Mulţi nu reuşeau să se angajeze, nu prezentau credibilitate. Am luat împreună ziarul şi am mers în construcţii, acolo unde vroiau ei, am discutat cu ingineri sau cu directori şi s-au angajat”, a precizat învăţătoarea.
Se învaţă şi la IFR
La „Nicolae Iorga” s-a optat pentru programul zilnic de studiu, acest lucru presupunând parcurgerea celor patru ani în doi ani. În primii doi ani elevii trebuie să înveţe literele, să scrie, să citească, să socotească. Din clasa a V-a până în clasa a VIII-a cursanţii au posibilitatea de a învăţa la frecvenţă redusă (IFR). Foarte mulţi ajung şi la liceu, spun dascălii. După încheierea primilor doi ani de studiu cursanţii primesc adeverinţe de finalizare a modululului. Pentru a-i ajuta cât mai mult pe aceşti tineri Laura Matiş a ales şi două discipline opţionale. Este vorba de „Arta de a te comporta” şi „Bunele maniere”. În Constanţa programul „A doua şansă” se derulează în 17 unităţi de învăţământ.
