Vreţi să cumpăraţi o maşină şi aţi găsit un chilipir pe internet? Ei bine, gândiţi-vă de două ori înainte de a-i trimite banii vânzătorului. Aţi putea deveni astfel o nouă victimă a înşelătoriei puse la cale recent de o reţea de români care activează pe site-urile de vânzări auto. Pentru a-şi atinge scopurile, escrocii se folosesc de una dintre cele mai cunoscute companii de transfer de bani din lume: Western Union.
Reţeta folosită de escroci pentru a-şi înşela victimele, care au pierdut mii de euro, pare, la prima vedere, destul de ingenioasă. Înşelătoria îi vizează pe cei care caută pe internet să-şi cumpere o maşină la mâna a doua. Astfel, pe site-urile de profil au apărut anunţuri foarte tentante care, în esenţă, spun cam aceeaşi poveste: maşina e de fabricaţie germană (Opel sau Volkswagen), are în jur de 6 ani vechime, puţini kilometri parcurşi, iar preţul, negociabil, în jur de 2.000 de euro. După ce victima muşcă momeala, sună la numărul de telefon din anunţ (care de regulă este o cartelă pre-pay).
Ulterior, proprietarul autoturismului propune clientului să ţină corespondenţa doar pe e-mail, motivul invocat fiind acela că se află într-o zonă unde „semnalul la telefon nu e prea bun”. După vreo două săptămâni de discuţii, perioadă în care presupusul vânzător îi câştigă încrederea victimei şi îi mai lasă câteva sute de euro din preţ, se trece la tranzacţia propriu-zisă. Pentru a-i spulbera orice îndoială, vânzătorul îi cere clientului să facă o operaţiune aparent ciudată: să-şi trimită banii sieşi, prin Western Union, în alt oraş (locul în care eventual urmează să se realizeze şi transferul de proprietate al maşinii) şi ulterior să-i furnizeze, pe mail, dovada acestei operaţiuni.
Pretextul invocat de vânzător este acela că nu vrea să facă drumul degeaba ca să-i aducă maşina, clientul trebuind să dovedească faptul că este serios şi deţine într-adevăr suma cerută. Toată povestea pare credibilă, numai că în momentul în care cumpărătorul se prezintă la ghişeul Western Union la care şi-a trimis banii constată că aceştia au fost ridicaţi, în numele său, de altă persoană. Iată poveştile câtorva dintre victime.
Povestea bătrânului din Balaton
„Era în septembrie, anul acesta, şi îmi căutam maşină second-hand pe internet. Am intrat pe un site şi m-am oprit asupra unui anunţ cu un Opel Corsa, din 2004, motor de 1,6, motorină, cu 65.000 de kilometri la bord. Preţul: 2.100 de euro. Am sunat la numărul de telefon postat şi am început să corespondez pe mail cu aşa-zisul proprietar”, povesteşte Cristian Mahulea, un bucureştean care a căzut în plasa escrocilor. „Mi-a zis la telefon că-l cheamă Costel Tomoioagă, că e bătrân şi că locu-ieşte cu soţia la Balaton, în Ungaria”, spune victima. Cei doi au decis să se întâlnească la Piteşti, cu o singură condiţie: victima să-şi transfere sieşi prin Western Union cei 2.000 de euro, apoi să-i trimită vânzătorului o copie dupa foaia de transfer a banilor.
„A ales Piteşti pentru că acolo cică era înscrisă maşina, iar după ce întocmeam actele de vânzare-cumpărare, s-o putem radia. Totul părea foarte credibil”, afirmă Cristina Mahulea. Pe 14 septembrie 2010, Mahulea şi-a transferat prin Western Union de la Banca Românească sucursala Berceni cei 2.000 de euro la Piteşti. Apoi, i-a trimis escrocului pe mail o copie a foii de transfer, care conţinea toate datele personale ale cumpărătorului, plus codul MTCN specific acestei tranzacţii. „Trebuia să ne întâlnim la Piteşti pe 16 septembrie, la Hotel Victoria, unde trebuia să întreb de Costel Tomoioagă. Recepţionera mi-a zis că nu are nici un client sau rezervare cu acest nume. Abia atunci am avut primul moment de îndoială. M-am dus repede la prima filială Western Union, unde mi s-a spus că banii mei au fost ridicaţi”, povesteşte victima.
Western Union: „Transfer, conform procedurilor”
Cine a ridicat banii în locul său şi mai ales cum a reuşit să-i păcălească pe funcţionarii Western Union? Cu aceste întrebări în minte, Cristian Mahulea a încercat să dea de capătul acestei poveşti. Mai întâi, a cerut explicaţii de la reprezentanţii băncii şi de la cei ai Western Union. „La Banca Românească din Piteşti mi-au zis că nimeni nu ştie nimic şi să mă duc la sucursala unde am depus banii. La sucursala din Berceni, am fost sfătuit să depun o plângere către Western Union în America. Ulterior, am fost la Poliţia Română şi am depus o plângere penală”, spune Mahulea. După câteva săptămâni, victima a fost sunată de către conducerea Băncii Româneşti şi i s-a comunicat să se prezinte la bancă, deoarece i-a venit un răspuns de la Western Union. „În răspuns, scria doar că banii au fost ridicaţi de la Sibiu. De ce Sibiu? Am cerut să aflu mai multe amănunte de la cineva de la Western Union, dar directorul băncii mi-a zis că nu am cu cine vorbi”, spune Mahulea.
„Noi am transferat banii clientului nostru conform procedurilor. Mai departe, cine a încasat banii nu este treaba noastră. Am respectat regulamentul”, a declarat pentru România Liberă reprezentantul Western Union, care a dorit să-şi păstreze anonimatul.
Cazul s-a extins la nivel naţional
După ce iniţial au plasat cazul colegilor din Sibiu, reprezentanţii Poliţiei Române au decis să preia ei ancheta, după ce au descoperit că Mahulea nu este singurul caz, iar escrocheria s-a extins la nivel naţional. Potrivit procedurilor Western Union, un client al acestei companii poate încasa banii doar dacă are la el un act de identitate şi codul tranzacţiei. Surse din rândul celor care lucrează la acest dosar ne-au declarat că escrocul care a ridicat banii de la o filială Western Union din Sibiu s-a prezentat cu un act de identitate fals. „Cel care a ridicat banii avea un act de identitate fals, care conţinea toate datele de identificare ale celui care a trimis banii. Doar poza diferă”, au declarat sursele României Libere. „Foaia de transfer nu conţine şi CNP-ul meu. Prin urmare, aici e vorba şi de lipsă de rigurozitate. Mai mult, orice bancă are camere video de supraveghere deasupra ghişeelor. Deci poliţia îl poate identifica pe hoţ”, afirmă Cristian Mahulea.
Cum se folosesc escrocii de sistem
Dincolo de greşeala de a trimite unui necunoscut codul de transfer al banilor, păţania lui Cristian Mahulea ridică mai multe semne de întrebare. În primul rând este vorba despre protecţia sistemului de transfer în cazul Western Union. Reporterii României Libere au verificat la mai multe sucursale din Bucureşti ale acestei companii şi de fiecare dată funcţionarii le-au cerut atât buletinul de identitate, cât şi codul de transfer. Mai mult chiar, o funcţionară le-a cerut să precizeze cine e expeditorul şi ce sumă vor să ridice. Pe de altă parte, mulţi păgubiţi spun că sunt anumite filiale ale Western Union unde nu ţi se mai cere şi actul de identitate ci doar codul de transfer. În al doilea rând, se ridică întrebarea dacă într-adevăr se pot falsifica atât de uşor cărţi de identitate, în baza acelor date trimise pe mail de păgubiţi. Dacă lucrurile stau aşa, având în vedere că sunt zeci de cazuri apărute numai în ultimele luni, Poliţia Română are o serioasă problemă. Cu atât mai mult cu cât, până acum, poliţiştii nu au prins nici un escroc.
Afacerea cu maşini de cusut Singer
Una dintre cele mai faimoase înşelătorii din ultimii ani, care a făcut numeroase victime, este afacerea cu maşini de cusut Singer. În acest caz, escrocul posta un anunţ în ziar, în care spunea că e un colecţionar german care cumpără maşini de cusut Singer. Victimele sunau la numărul din ziar, spuneau că au o maşină Singer, iar „colecţionarul” le spunea că e exact maşina de cusut de care are nevoie, dar vrea să cumpere la pachet două maşini, pentru care plăteşte 100.000 de euro. Victima era trimisă apoi la o altă persoană, de la care trebuia să cumpere a doua maşină de cusut cu câteva mii de euro. După ce cumpăra cea de-a doua maşină de cusut, colecţionarul german nu mai era de găsit la telefon.
