Ajutoarele de şomaj mai mult încurcă decât ajută, spun cercetătorii.
Premiul Nobel pentru Ştiinţe Economice a fost decernat economiştilor Peter Diamond, Dale Mortensen şi Christopher Pissarides pentru „teoria pieţelor cu fricţiuni de căutare”, care explică de ce timpul şi resursele necesare fac ca oferta şi cererea să nu se întâlnească întotdeauna. Cadrul teoretic încearcă să explice, de exemplu, de ce sunt atât de mulţi şomeri deşi există şi numeroase posturi vacante. „De ce sunt atâţia oameni neangajaţi, în condiţiile în care sunt înfiinţate multe locuri de muncă? Cum pot afecta politicile economice şomajul? Laureaţii de anul acesta au dezvoltat o teorie care poate fi folosită pentru a răspunde la aceste întrebări”, se arată într-un comunicat al Academiei Regale Suedeze pentru Ştiinţă.
Diamond, Mortensen şi Pissarides au creat modele care ajută la înţelegerea modului în care şomajul, numărul locurilor de muncă vacante şi salariile sunt afectate de legislaţie şi de politicile economice. O concluzie a teoriei acestora este că ajutoarele de şomaj mai generoase duc la un şomaj mai ridicat şi intervale de timp mai lungi în care angajatorii caută angajaţi, iar şomerii încearcă să găsească un loc de muncă. Pe multe pieţe, cererea nu intră întotdeauna în contact imediat cu oferta, explică Academia. Această problemă priveşte, de exemplu, angajatorii care caută mână de lucru şi persoanele care încearcă să găsească un loc de muncă. Procesul de căutare necesită timp şi resurse şi de aceea generează tensiuni pe pieţe. Pe asemenea pieţe, cererea unor cumpărători nu va fi satisfăcută, iar unii vânzători nu vor vinde cât vor.
Prin analogie, pe piaţa muncii vor exista atât şomeri, cât şi locuri de muncă vacante. Peter Diamond, profesor la Massachusetts Institute of Technology (SUA), a teoretizat fundamentele acestor tipuri de pieţe, iar Dale Mortensen, profesor la Northwestern University (SUA), şi Christopher Pissarides, profesor la London School of Economics and Political Science (Marea Britanie), au extins teoria, făcând-o aplicabilă pe piaţa muncii. Cei trei împart premiul în valoare de 10 milioane de coroane suedeze (1,5 milioane de dolari), acordat de banca centrală a Suediei. Premiul pentru Economie nu a fost prevăzut iniţial în testamentul fondatorului Alfred Nobel şi a început să fie acordat abia din 1968.
