Cum a adus o corporaţie-fantomă 3% din PIB în 2009

Firma American European Marketing & Enterprises, care a raportat o cifră de afaceri şi un profit fabulos în 2009, a fost luată în calcul la formarea PIB, potrivit preşedintelui INS, Vergil Voineagu. Asta înseamnă că, în realitate, economia a căzut nu cu 7%, ci cu 10% iar deficitul bugetar a fost cu 0,2% mai mare.

Din PIB-ul României pe anul 2009, de 497 miliarde lei, 15,47 miliarde de lei reprezintă majorarea de capital fictivă cu care firma American European Mar­keting&En­terprises SA (AEME) şi-a umflat rezultatele pe 2009. Firma nu are nici un angajat, nici o activitate public cunoscută, deţine un sediu fictiv şi a „ob­ţinut” aceste venituri prin umflarea valorii contabile a acţiunilor deţinute la o obscură firmă din SUA.

Potrivit datelor Ministerului Finanţelor, AEME a înregistrat anul trecut venituri de 15,47 miliarde lei, adică 3,68 miliarde euro, fără a avea un leu cheltuieli sau impozit plătit la stat, profiturile, cel brut şi cel net, fiind la acelaşi nivel. Povestindu-i-se perfor­manţele firmei-fantomă şi întrebat dacă acest rezultat a fost luat în calcul la stabilirea PIB, Virgil Voineagu, şeful Institutului naţional de Statistică confirmă: „Sigur că da, intră după metoda veniturilor. Intră precis în PIB”, spune acesta. Mai multe detalii despre firma în cauză Voineagu nu ştie deoarece se află în concediu de odihnă. Întrebat dacă PIB va fi recalculat, oficialul INS a spus că nu se poate, pentru că bugetul pe 2009 este deja definitivat.

În mod normal, o companie nu are nici un motiv să-şi umfle bilanţurile, pentru că ar plăti impozite mai mari. Aşa se face că Fiscul nu verifică veridicitatea datelor. În schimb, ONRC a refuzat majorarea, dar asta s-a întâmplat abia săptămâna trecută. Pentru că valoarea acţiunilor a intrat în activele imobilizate ale AEME, firma nu datorează impozit pe profit, dar se consideră că a realizat deja valoare adăugată, adică componenta necesară la calculul PIB. Potrivit metodologiei statistice, calcul PIB se face, în cazul metodei veniturilor, prin însumarea excedentului brut de exploatare (ca de exeplu profitul declarat de firma în cauză la Finanţe) cu remuneraţiile din economie, impozitele şi taxele, scăzându-se apoi subvenţiile acordate. Anul trecut, PIB a scăzut cu 7,2%, dar fără „contribuţia AEME, scăderea reală ar fi de 10,2%, iar deficitul bugetar ar înregistra un spor de 0,2%.

Versiunea Fiscului

Potrivit şefului ANAF, Sorin Blejnar, Fiscul ţine lucrurile sub control şi verifică activitatea AEME şi a partenerilor externi ai acesteia, împreună cu inspectorii fiscali americani şi germani. „Până acum vă pot spune că cei de la Fiscul american – celebrul IRS – ne-au răspuns, confirmându-ne ca activitatea companiei pe teritoriul SUA este minoră. De altfel, rulajele prin băncile româneşti sunt aproape nule. Ei au făcut majorări de capital bazându-se pe acţiuni ale unei companii de pe teritoriul american, pe care şi ­le-au evaluat la cote foarte mari”, a spus Blejnar citat de Hotnews.

Mai precis, AEME a cumpărat 7,8 milioane de acţiuni ale IAFE Inc. (firmă din Oregon având acţionari comuni cu AEME), pe care le-a evaluat la 700 de dolari bucata. Veniturile din reevaluare au fost înregistrate în contabilitatea AEME, însă nu sunt impozabile deoarece sunt doar contabile şi nu fiscale. „Firma ar urma să plătească impozit pe profiturile din vânzare doar la momentul la care le-ar vinde. Profitul e deocamdată contabil pe hârtie, nu e fiscal”, ne-a declarat un expert.

Acţionarii firmei, din care câţiva cu cetăţenie germană, au încercat inclusiv o majorare de capital cu contravaloarea umflată a acţiunilor, respinsă însă de Registrul Comerţului Braşov, deoarece acţiunile IAFE Inc. sunt deţinute de firma AEME şi nu de acţionarii acesteia. Dacă ope­raţiunea ar fi fost acceptată, ­AEME ar fi urmat să ajungă de la 50 milioane de dolari la aibă un capital de 19,12 miliarde lei, adică 5,74 miliarde dolari. Cât priveşte activitatea firmei în România sau în alte ţări aceasta este învăluită de mister. Site-urile de internet nu vorbesc nimic de vreo in­vestiţie nci măcar minoră a firmei de miliarde de euro în România sau în o altă ţară.

Cât priveşte IAFE, singura referire pe internet este abrevierea unui ONG american, anume Institutul American a Inginerilor Financiari.  Acţionarilor AEME nu li se pare nimic neînregulă ca firma să aibă un sediu fictiv. „E prima firmă care declară un sediu fictiv? Acesta a fost planul nostru pentru a reuşi ceea ce ne-am propus. Compania nu derulează un singur tip de afaceri, având im­plicaţii şi în zona imobiliară şi în IT. Sunt şi alte sectoare cu care ne intersectăm şi care ne aduc încasări”, declara acum un an Daniel Afusoae, acţionar şi administrator AEME citat de Săptămâna Financiară.

„Sediul” din Hoghiz

AEME nu are sediul în vreunul dintre marile blocuri de stică care şi-au făcut loc în ultimii ani în oraşele României, ci într-o modestă casă de trei camere din satul Fântâna, comuna Hoghiz, judeţul Braşov. Acţionarii firmei au semnat cu proprietara Urania Casangiu, un contract de închiriere a locuinţei în 2007, când ­AEME a fost înfiinţată. Contractul semnat atunci prevede că prelungirea sa se face automat anual şi nici o sumă drept chirie. Singurul beneficiu care a fost promis familiei Casangiu a fost că AEME va renova locuinţa închiriată iar acţionarii îi vor găsi soţului Uraniei, şomer pe atunci, un loc de muncă. Acum Urania Casangiu îi caută pe cei cu care a semnat contractul şi nu are 1.000 de lei ca să plătească un avocat care să îi rezilieze înţelegerea.

Bine, bine, dar de ce?

Cât priveşte resorturile pentru care cei şapte acţionari AEME, din care câţiva octogenari, au decis ingineria financiară, resorturile acţiunilor lor nu pot fi decât bănuite de specialişti. „În trecut au existat fonduri mu­tuale care deţineau par­ti­cipaţii la firme nelistate. Reevaluarea acestor par­ticipaţii a făcut ca în final pre­ţurile de tranzac­ţio­nare ale firmei deţinătoare să crească”, spune un consultant fiscal.

Consultantul dă şi exemplul unor firme care în anii trecuţi deţineau terenuri fără valoare, dar care prin supraevaluarea lor au reuşit să ia credite consistente de la bănci. „Teoretic, o bancă e greu de păcălit cu astfel de bilanţuri. Practic însă  e vorba de hazard moral şi totul depinde de funcţionarii băncilor. Afacerea  poate ascunde o intenţie de fraudă, nu în România”, mai spune  el.