„Numarul mare de dosare penale cu magistrati indica o problema sistemica deosebit de grava, ce a fost in mod nepermis ignorata sau minimalizata atat de Procurorul General, cat si de fosti sau actuali membri CSM. Problema dosarelor cu magistrati a fost – voit sau nu – ignorata vreme de multi ani. Daca nu erau discutiile publice legate de infiintarea noii Sectii de investigare a infractiunilor din justitie, este putin probabil ca aceste date halucinante, privind mii de dosare cu magistrati in ultimii 3 ani, sa ne fi fost cunoscute azi. Pe data de 9 noiembrie 2017, vorbindu-se, in contextul modificarilor la legile justitiei, despre infiintarea unei „Directii de investigare a infractiunilor savarsite de magistrati”, intrebat fiind despre subiect, Procurorul General, dl. Augustin Lazar, a spus: „Ei bine, asa ceva este absolut suprarealist, in conditiile in care exista o criminalitate nesemnificativa, adica exista un numar de fapte total nesemnificativ pentru acest corp socio-profesional”. Domnia sa precizase ca in 2017 „doar opt magistrati au fost inculpati, iar in anii precedenti numarul lor nu a trecut de 16″”, a scris Dana Gîrbovan, pe Facebook.
Preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR) transmite că şi alţi „purtători de mesaje” au încercat să minimalizeze problema presiunii puse de procurori pe judecători prin dosare penale ţinute deschise chiar şi cu anii.
„Pe data de 30 iulie 2018 Inspectia Judiciara a anuntat ca va incepe efectuarea unui control tematic la DNA, pentru perioada 1 ianuarie 2014 – 30 iulie 2018, „privind respectarea principiilor generale care guverneaza activitatea Autoritatii Judecatoresti in cauzele de competenta Directiei Nationale Anticoruptie vizand magistrati sau in legatura cu acestea”. Pe data de 24 august 2018 Inspectia Judiciara a comunicat o prima statistica, din care rezulta, in urma verificarii mai sus amintite, ca: „- in perioada 1 ianuarie 2014 – 30 iulie 2018, Direcţia Naţionala Anticorupţie a soluţionat 1965 de cauze privind 3420 de magistraţi (2193 judecatori şi 1227 procurori); – la 30 iulie 2018, se aflau in curs de soluţionare la Direcţia Naţionala Anticorupţie 415 cauze vizand in total 474 de judecatori şi 346 de procurori.” Pe data de 26 august 2018, Procurorul General, intr-un interviu pentru RFI, s-a repezit sa ne linisteasca, sustinand ironic ca problema ar fi doar „o manipulare pentru persoane care sunt de conditie intelectuala foarte modesta, presupun”, arată Dana Gîrbovan.
Preşedintele UNJR spune că a evitat după ce Inspecţia Judiciară a publicat informaţiile să facă aprecieri pe acest subiect, însă datele relevate „privind mii de dosare cu magistraţi deschise şi aflate în lucru în perioada 2016 – mijlocul lui 2018, relevă însă, prin ele însele, o realitate de o gravitate cu adevarat îngrijorătoare”.
„In 2016, Ministerul Public, conform propriului raport de activitate, avea de solutionat 1.776.215 dosare, din care, conform datelor furnizate de catre presa, 4.579 de dosare erau cu magistrati (cifra include si dosarele de la DNA). Aceasta inseamna ca dosarele cu magistrati reprezintau un procent de 0,26% din totatul dosarelor de solutionat de catre Ministerul Public. DNA, in schimb, in 2016 a avut in lucru 12.353 dosare din care 1.041 erau de dosare cu magistrati, ceea ce reprezinta un procent de 8,43%. Procentul de dosare cu magistrati este, totusi, extrem, extrem de mare. In 2017, Ministerul Public avea de solutionat un numar total de 1.752.067 dosare, din care 4.034 dosare erau cu magistrati, ceea ce inseamna ca dosarele cu magistrati reprezentau 0,23%. DNA, in schimb, in 2017 a avut in lucru 11.234 dosare din care 866 erau dosare cu magistrati, ceea ce reprezinta un procent de 7,71%. Procentul e tot mare. Destule voci, inclusiv Procurorul General, justifica numarul mare de dosare cu magistrati pe motiv ca cei nemultumiti de solutiile din dosare fac plangeri penale impotriva judecatorilor sau procurorilor, argument in parte adevarat. Ramane insa Inspectiei Judiciare sa verifice si sa stabileasca de ce in cazul dosarelor DNA durata solutionarii unor astfel de plangeri este cu mult mai mare decat in cazul celorlalte parchete”, susţine Gîrbovan.
Şefa UNJR avertizează că aspectul cel mai îngrijorător este numărul de sesizări din oficiu ale DNA făcute în dosarele cu magistraţi.
„Astfel, in 2016, conform raportului de activitate al DNA, au fost 742 de sesizari din oficiu. Dintre acestea, conform datelor furnizate de presa, 84 au fost sesizari din oficiu privind magistrati judecatori sau procurori. Aceasta inseamna un procent de 11,32%. In 2017, din totalul de 612 sesizari din oficiu la DNA, 70 de sesizari au privit dosare cu magistrati, ceea ce inseamna un procent de 11,44%. Procentul de peste 11% de sesizari din oficiu este unul foarte mare, ce depaseste zona problemelor punctuale si intra in aceea a problemelor de sistem. Sesizarea din oficiu este o chestiune serioasa si nu reflecta nemultumirile unor justitiabili. Procentul foarte mare de sesizari din oficiu privindu-i pe magistrati ar trebui sa dea fiori reci oricarei persoane preocupate cu adevarat de starea justitiei. Aceasta cifra trebuie verificata de Inspectia Judiciara prin prisma solutiilor pronuntate in final de catre instanta, pentru a vedea cate dosare in care DNA s-a sesizat din oficiu s-au finalizat prin condamnari”, potrivit sursei citate.
Dana Gîrbovan reiterează informaţiile apărute în spatiul public sau confirmate oficial, precum acelea că procurori sau judecători ce au ocupat funcţii importante, cu rol decizional în sistemul judiciar, sau ce au avut în lucru dosare importante au fost cercetaţi vreme îndelungată, ani de zile, de către DNA, pentru ca în final dosarele să fie clasate sau instanţele să pronunţe soluţii de achitare, precum cazul Bălan, „lotul” Bîrsan, cazul procurorului General Niţu, judecătorii de la Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, Mariana Alexandru, Oana Schmidt Hăineală şi mulţi alţii şi spune că astfel „avem o imagine mai clară a dimensiunii problemei generate de această practică a DNA, ce a reprezentat în mod real o ameninţare la adresa independenţei justiţiei”.
„Infiintarea noii „Sectii de investigare a infractiunilor din justitie” nu este o solutie uzuala, insa ea vine ca raspuns la o problema pe care sistemul a ales sa o tina ascunsa sub pres. Asa cum am mai spus, acesta este si motivul pentru care nici unul dintre cei ce contesta Sectia nu au venit cu propuneri alternative la aceasta. Si nu au venit pentru ca asta ar fi insemnat sa recunoasca existenta unor probleme grave, pe care au ales insa de ani de zile sa le ascunda sau minimalizeze, asa cum, de altfel, unii incearca sa o faca si acum. Daca abuzurile si erorile grave ale DNA nu ar fi fost ascunse ori acoperite, ci ar fi fost onest analizate si rezolvate, nu am fi fost azi in situatia de a vorbi despre aceasta Sectie ca o solutie pentru garantarea independentei judecatorilor si procurorilor. Este o lectie pe care insa trebuie sa o invete cu totii, pentru a evita pe viitor vulnerabilitati atat de grave”, conchide preşedintele UNJR.
