Demolarea unei jumătăţi din casa familiei Iliescu, de pe strada Berzei nr. 65, pentru a face loc noii „magistrale” Buzeşti-Uranus, a semănat cu o mică invazie nazistă într-o casă de indezirabili. În timp ce primăria susţine că a respectat legile şi a despăgubit familia cum se cuvine, Ilieştii reclamă abuzuri demne de colectivizarea sovietică.
„Mi-au belit casa!”, dă din umeri neputincios Dan Ion Iliescu, inginer constructor pensionat, arătându-ţi, în spatele unei cortine de plastic, ce a mai rămas din dormitorul în care se odihnea noapte de noapte, până pe 14 ianuarie. Dinţii de fier ai excavatorului trimis de Primăria Capitalei să-i taie casa în două, pentru a face loc magistralei extinse Buzeşti-Uranus-Calea Rahovei, a tăiat ca un chirurg din Evul Mediu clădirea interbelică din Berzei nr. 65. Excavatorul s-a oprit la o arcadă în stil franţuzesc, din fostul dormitor, iar de acolo a făcut totul zob, fără vreo protecţie pentru familia care încă mai locuieşte în restul casei.
„Au tras o linie pe parchet şi au tăiat casa”
Teodor Iliescu, fiul lui Dan, îşi aminteşte scena demnă de un film sovietic despre colectivizare, a delimitării dintre proprietatea privată şi cea a statului român: „Tata a scos o bucăţică de cretă, ca la clasa întâi, şi i-a pus-o reprezentantului primăriei în braţe: vă rog frumos, trageţi linia între proprietatea privată şi proprietatea statului. Au început toţi să râdă. Au tras o linie pe parchet şi au tăiat casa, cu oameni în ea, cu mine, cu mama, cu tata”. În acea dimineaţă de ianuarie, curtea şi casa familiei Iliescu a fost luată cu asalt de reprezentanţi ai Primăriei, de jandarmi în civil şi de poliţişti. Nimeni nu s-a legitimat, nimeni nu le-a arătat vreun act, susţine familia Iliescu. „Toţi oamenii ăştia au intrat în casă aşa, ca pe bulevard, au spart uşile, ne-au smuls ferestrele, unii erau înarmaţi cu spray paralizant, cu electroşocuri, cu pistoale. Eu cu tata eram mască amândoi. Le-am spus să iasă afară că e proprietate privată şi ne-au zis: gata, acum e a statului”, îşi aminteşte Teodor Iliescu.
Fără căldură, apă şi curent, la -15 grade
Familia ştia că o parte din imobil va fi expropriat, însă nu ştia nici când, nici cum. Conform Primăriei, autorizaţia de demolare a fost obţinută pe data de 14 ianuarie. În aceeaşi zi, casa familiei Iliescu a fost luată cu asalt şi pregătită pentru demolare, care a avut loc a doua zi. De atunci şi până în ziua de azi, jumătatea de casă rămasă în picioare, în care încă locuieşte familia Iliescu, a rămas pradă gerului de afară.
„S-au tăiat sistematic toate utilităţile, în fiecare zi: mai întâi gazul, cu tot cu contorul pe care îl plătisem, a urmat apa, apoi curentul. În prima noapte, am dat drumul la sobă, am luat un topor, am scos parchetul din dormitor şi l-am pus pe foc să ne încălzim. Alte lemne nu aveam”, povesteşte Teodor Iliescu. Câteva nopţi la rând, Teodor a stat treaz să păzească locuinţa de hoţi. Fierul vechi din zona în care s-au petrecut demolările de la Piaţa Matache i-a atras ca pe un stol de vulturi pe cei care trăiesc din vânzarea deşeurilor. Mulţi dintre ei au intrat în jumătatea de casă expropriată, fără nici o jenă şi sub nasul poliţiei, încă dinainte de demolare, pentru a inspecta ce poate fi furat şi vândut ca fier vechi. Gardul de sârmă care le înconjoară acum fosta proprietate a apărut abia la vreo săptămână după demolare.
„Ţarcul ăsta de afară e un fel de amintire a vremurilor trecute, ca un fel de Auschwitz”, priveşte Teodor spre străduţa înghesuită care se va transforma în curând într-o şosea cu mai multe benzi pe sens. Primarul Sorin Oprescu i-a sunat personal să-şi ceară scuze pentru deranj, zice Dan Iliescu.
„Când te duci la femei, mai întâi plăteşti şi abia apoi le vezi sufrageria”
Dan Iliescu e un om căruia îi place să trăiască după litera legii. Mărturie îi stau tratatele de drept şi zecile de dosare cu acte care îi înţesează camera de lucru. În lungile bătălii cu statul prin tribunale, pentru a-şi recupera proprietăţile moştenite, a învăţat că „în România, ca să mai poţi să exişti, trebuie să stai cu cărţile de drept pe masă”. Imobilul din Berzei 65, construit la începutul anilor ’30, este moştenit de la „mătuşica Agripina”, soţia doctorului Epaminonda Cristide.
„Când te duci la femei, mai întâi plăteşti şi abia apoi le vezi sufrageria. Cum zicea un profesor de drept, mai întâi f…, apoi iese copilul. Primăria a făcut invers şi asta ţine de penal. Pe mine mă interesează problema actelor şi să îmi dea banii”, spune Dan Iliescu, care susţine că s-a dus la sucursala BRD indicată de Primărie, dar banii pentru despăgubire nu fuseseră viraţi. Fostul inginer constructor nu contestă exproprierea, nici despăgubirile acordate de Primărie. Două lucruri îl scot însă din fire pe Iliescu: faptul că, susţine el, Primăria i-a demolat jumătate de casă înainte să îi trimită banii de despăgubire, precum şi faptul că 72 mp din ce a fost demolat aparţine de drept statului, iar Primăria ar vrea să-i dea bani de despăgubire şi pe această suprafaţă. Cifrele arată astfel, susţine Dan Iliescu: din cei 192 mp de imobil (construcţie şi teren aferent) cât a expropriat Primăria, 72 mp aparţineau deja statului, iar 11 mp de teren aferenţi unui apartament de la etajul 1 au fost cedaţi „abuziv” unei alte familii, printr-o hotărâre de notar pe care Iliescu nu şi-o poate explica legal nici astăzi.
Primăria susţine însă că a virat banii încă de anul trecut, dar Iliescu refuză să-i ia. Din cele povestite de Iliescu, el contestă practic suma oferită, spunând că este prea mare şi nu i se cuvine: „Ei mi-au propus bani, dar eu nu-i primesc pentru că ei vor să-mi bage pe gât şi terenul statului, cei 72 mp. Domnule, sunteţi nebuni? Îmi daţi banii statului? De ce au făcut asta? Pentru că îmi întind o capcană. Îmi dau banii, pentru ca apoi să mă plimbe la tribunal şi să mi-i ia înapoi cu vârf şi îndesat. În termeni juridici, ei vor să mi-o tragă”.
Primăria: 235.000 euro pentru Iliescu, legea a fost respectată
În Primăria Capitalei, cazul familiei Iliescu de pe Berzei 65 este ştiut ca pe apă. Despăgubirile de aproximativ 235.000 de euro au fost virate în contul BRD încă din 4 noiembrie 2010, rezultând un tarif de despăgubire de 1230 euro/mp. Primăria susţine că are toate actele de expropriere şi demolare în regulă: lucrarea de interes public local „Dublarea Diametralei Nord-Sud” pe tronsonul Buzeşti-Berzei-Vasile Pârvan-Haşdeu-Uranus-Calea Rahovei a fost aprobată prin hotărâre de Guvern anul trecut (HG 590/2010), despăgubirile au fost decise pe 2 septembrie 2010, plătite pe 4 noiembrie 2010, iar autorizaţia de demolare a fost obţinută pe 14 ianuarie 2011, cu tot cu avizul Ministerului Culturii privind clădirile de patrimoniu. În ciuda imaginilor care arată un excavator muşcând din casa Iliescu, Primăria Capitalei precizează că „lucrările au fost realizate unei expertize tehnice, astfel încât structura de rezistenţă a imobilului nu a fost afectată”. Rebranşarea la reţeaua de electricitate, apă şi canal a fost realizată pe banii primăriei, „iar în baza unui protocol încheiat cu proprietarul imobilului, s-au luat măsurile de urgenţă cu privire la asigurarea izolării termice a calcanului rezultat”.
Primăria munceşte cu sârg: demolări la ora 3 noaptea
Familia Iliescu este doar una dintre multe altele din zona Pieţei Matache, care au trăit experienţe chiar mai grozave cu exproprierile marca Sorin Oprescu. Pe Berzei 32, tânăra avocată Cecilia Badea a rămas şi ea fără apartamentul în care trăia, întreg imobilul fiind demolat.
„Când imobilul lipit de noi a fost dărâmat, unui vecin din imobilul nostru i-au luat efectiv o bucată de acoperiş de deasupra capului, în timp ce dormea. S-au apucat să smulgă acoperişul la ora 3 noaptea. Nu au verificat dacă mai este cineva în casă”, spune avocata. Tactica demolărilor pe timp de noapte este folosită de Primărie pentru imobilele aflate în patrimoniu sau care au statut juridic incert – cel vecin Ceciliei Badea se afla în ansamblul arhitectonic Ştirbei Vodă. Primăria obţine autorizaţie de demolare în regim de urgenţă (ilegal, spune avocata, pentru că acestea s-ar acorda de instanţă doar în cazul clădirilor „în pericol iminent de prăbuşire”) şi o pune în aplicare noaptea, când nu există nici o instituţie deschisă, unde cineva ar putea contesta demolarea. Cecilia Badea, precum şi asociaţiile care protestează împotriva demolărilor din zona Pieţei Matache, susţin că Primăria a ignorat pur şi simplu decizii ale instanţei, de suspendare ale unor autorizaţii de demolare.
„Este şi aşa o traumă să-ţi pierzi casa, dar m-aş fi simţit poate mai în siguranţă dacă măcar s-ar fi respectat legile. La noi a fost oarecum uman, ni s-au dat trei zile să plecăm din casă. Altora li s-au dat câteva ore. O familie din vecini, cu doi copii, a fost în situaţia asta”, povesteşte Cecilia Badea. Ea contestă în instanţă despăgubirea acordată de Primărie pentru apartamentul demolat: 38.500 euro.
Conform datelor prezentate de asociaţiile şi ONG-urile grupate sub deviza „Salvaţi Piaţa Matache”, proiectul rutier al Primăriei conduse de Sorin Oprescu ar duce la demolarea a 13 monumente istorice, printre care Hala Matache şi faţada fostului Hotel Marna, la distrugerea unor componente ale două ansambluri istorice clasate (Calea Griviţei şi strada Ştirbei), precum şi la afectarea a 8 zone protejate.
Pe de altă parte, noua arteră lărgită pe mai multe benzi va crea o nouă legătură între nordul şi sudul Capitalei, preluând o parte din traficul rutier supradimensionat din Bucureşti.
