Săptămâna asta e GayFest; duminică o să fie parada. Este o ocazie bună pentru o discuţie despre cluburile de profil din Capitală. În Bucureşti, au mai rămas două astfel de spaţii – „Follies Palace” (care nu este neapărat gay, cât gay-friendly) şi „Soho”, clubul gay cel mai popular al Capitalei. „Follies Palace” este un loc sofisticat, amenajat în stilul „O mie şi una de nopţi” şi poziţionat prin forţa lucrurilor într-o zonă mai de fiţe. Preţurile sunt pe măsura profilului exclusivist, cu un touch discret de Dorobanţi. „Soho” a luat locul legendarului „Queens” (din apropierea Teatrului Evreiesc) şi la ora actuală este clubul unde se ţin tradiţionalele party-uri de weekend ale comunităţii. Preţurile sunt mai mici decât în „Follies”, dar rămân într-o zonă care frânge inima – o cafea e 8 lei, iar berea (doar la 0,33l) pleacă de la 9 lei.
Un party de weekend reprezintă o potenţială gaură în buget chiar şi pentru un buzunar din clasa de mijloc, cu venit de 2.000 – 2.500 lei; ce să mai vorbim de un muncitor într-o fabrică sau un student din provincie, care poate doar să tragă de o bere – două toată noaptea. Preţurile selectează indirect clienţii – problema e că, spre deosebire de alte oraşe europene, Bucureştiul nu are o alternativă ieftină, cu adevărat populară, la locuri gen „Soho” sau „Follies”, care să adune gay-i cu venituri medii sau mici, şi unde disparităţile de venituri să nu se simtă atât de dur. Pentru hetero săraci e mai simplu – există rockoteci, cluburi, birturi ieftine unde se pot distra şi cupla. Pentru un gay tânăr dintr-o familie modestă nu există posibilitatea asta. Ce-i rămâne de făcut, într-un oraş în care e atât de scump să fii gay? E simplu: fie trage de o bere toată noaptea, fie profită de tinereţe şi îşi găseşte un prieten cu bani, dar mai în vârstă. Lipsa unei alternative ieftine de distracţie favorizează prostituţia.
Bucureştiul nu are o alternativă ieftină, cu adevărat populară, la locuri gen „Soho” sau „Follies”, care să adune gay-i cu venituri medii sau mici.
