Sunt 25 de ani de când se lucrează la viitorul sediu al Bibliotecii Naţionale a României. După finalizarea lucrărilor de reconfigurare, bucureştenii vor beneficia de un nou loc de cultură şi promenadă, cu restaurante şi cafenele ce pot fi deschise şi 24 de ore.
Forfota continuă de pe şantierul „noului sediu” al Bibliotecii Naţionale a României, aflat în construcţie şi apoi în renovare încă din 1986, este aproape de final. Peste 1.000 de oameni execută lucrările de finisare şi, probabil, alţi 500 vor veni să ajute la curăţarea noului edificiu cultural.
Privind de pe bulevardele oraşului, senzaţia este că la Biblioteca Naţională nu se întâmplă nimic. Gardurile protejează curtea şi clădirea de ochii curioşilor. Dincolo de porţile şantierului apare adevărata faţă a platoformei uriaşe pe unde, de-a lungul celor 25 de ani, au trecut mii de oameni care au muncit la ridicarea şi amenajarea uneia dintre cele mai moderne clădiri ale Capitalei.
„Double skin” pentru cărţi
În cifre, sediul nou al bibliotecii arată cam aşa: două subsoluri, parter plus mezanin şi încă alte şapte nivele, iar Aula are cinci nivele. 120.000 metri pătraţi arie desfăşurată, adică 12 hectare, din care 30.000 metri sunt destinaţi numai depozitelor. Aici îşi vor găsi locul 12 milioane de cărţi, cât deţine astăzi Biblioteca Naţională.
Impresionant este cel de-al doilea strat de ferestre: „reţeaua de sticlă exterioară ce înfăşoară clădirea, double skin în termeni de specialitate, care are rol nu numai estetic, dar şi de protecţie. Este o sticlă specială care diminuează puterea radiaţilor solare, protejându-se mult mai uşor astfel cartea”, a explicat pentru România liberă Eliodor Popa, arhitectul proiectului.
Clădirea are 14 săli de lectură – desfăşurate pe 12.000 metri pătraţi – specializate pe domenii, iar la colecţiile speciale accesul se va face cu programare. „Sistemul automatizat se va face pe verticală, pentru care s-au construit peste 20 de lifturi, însă nu şi pe orizontală aşa cum regăsim la unele biblioteci din lume. Pentru robotizare totală tehnologiile sunt foarte costisitoare”, mai spune arh. Eliodor Popa.
Sălile vor avea mese prevăzute cu lampă individuală, reţele de voice data, acces wireless pentru laptop etc. La etajele 4 şi 5 se vor afla laboratoarele de restaurare, care vor fi dotate cu aparatură performantă. Sălile sunt securizate total, de la ferestre la pereţi şi duşumelele acoperite cu materiale speciale ignifuge, cu instalaţie pentru gazul inert folosit în oprirea incendiilor şi de protecţie împotriva substanţelor toxice. Tot aici se vor găsi editura şi tipografia bibliotecii.
Potrivit lui Andrei Ioniţă, directorul coordonator de la Aedificia Carpaţi, la sfârşitul săptămânii trecute clădirea principală era gata în proporţie de 90%, la Aulă lucrările erau finalizate la un nivel de 75-80%, iar instalaţiile în proporţie de 65%. „Este a doua clădire ca mărime din Bucureşti, după Casa Poporului. Ca suprafaţă deţine cam 1/3 din cea a Parlamentului„, ne-a precizat Ioniţă.
Un nou loc de promenadă în centrul oraşului
Imensele spaţii de la parter şi mezanin sunt destinate exclusiv publicului. Totul îmbie deja la relaxare, granitul elegant şi rosturile finisate, sticla fumurie şi măreţia atriului, foarte bine pus în evidenţă graţie imensului luminator de aproape 40 de metri. Cele două lifturi panoramice îmbrăcate în sticlă, luminozitatea şi lărgimea, precum şi scările rulante dau senzaţia de acces facil ce cheamă la un loisir în lectură.
Aici vor fi patru spaţii de expoziţii şi şase săli de conferinţe, străjuite de patru cafenele. La demisol se deschid două restaurante – unul pentru vizitatori şi unul pentru personal. De asemenea, salariaţilor li se oferă posibilitatea să-şi aducă copiii la propria grădiniţă construită lângă Aulă. Nu vor lipsi cabinetul medical şi zona administrativă a bibliotecii care se concentrează în cele patru colţuri ale edificiului.
Practic, principala zonă a clădirii, parterul, poate fi un loc de promenadă pentru cei care nu au timp să intre în bibliotecă sau, invers, pentru cei care vizitează biblioteca. Aceştia din urmă se pot opri la sălile de proiecţii şi de audiţii, îşi pot lăsa copii la sălile de lectură destinate celor mici, totul fiind cu acces liber. Vor fi deschise două librării. „Spaţiul este multifuncţional, aşa a fost gândit, ca spaţiu deschis. Depinde de administratorul clădirii dacă asta va dori”, spune arh. Popa.
Cea mai mare încăpere va fi amfiteatrul cu cele 400 de locuri, unde se pot organiza concerte şi lansări de carte. Cea mai mică sală de conferinţe are 50 de locuri. Toate sunt prevăzute cu cabine pentru traducători. Foaierul are o garderobă şi spaţii libere unde se pot expune obiecte de artă.
Ministerul Culturii, vecin cu Biblioteca
În ultimele trei etaje ale Aulei se va muta sediul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, chiriaş momentan al Muzeului Satului. Costurile totale ale lucrării sunt estimate la o valoare de 104 milioane euro, fără TVA. La recenta rectificare bugetară, s-au mai primit 35 milioane de lei din ultima tranşă în valoare de 84 milioane lei. Bogdan Trâmbaciu, reprezentantul ministerului, ne-a explicat că restul sumei este aşteptat în octombrie, pentru ca predarea să aibă loc în noiembrie.
Procedura
Cum se face mutarea
„Când Biblioteca Naţională a Franţei s-a mutat în noul sediu, instituţia nu a funcţionat cinci ani şi jumătate. Noi vrem să funcţionăm fără întrerupere, însă totul depinde de resursele de care vom dispune”, ne-a declarat Elena Târzian, directorul general al bibliotecii. Astfel că, se intenţionează o deschidere etapizată, aşa cum se va întâmpla cu sălile de lectură. Vor fi necesare resurse noi, personal nou. Acum sunt pe schemă 303 posturi, dar în realitate sunt 264 acoperite şi estimează un necesar de 995 de angajaţi.
În momentul în care se va preda clădirea, biblioteca, ce deţine funcţie patrimonială, va începe transferul de fonduri. Totodată „va fi necesară implementarea altor tipuri de activităţi, cum ar fi arhivarea digitală. Pentru asta s-a realizat o strategie pe patru ani bugetari, până în 2015″, explică Târzian.
Sunt 12 milioane de unităţi bibliofile, din care 350.000 sunt documente speciale de diferite tipologii. Însă 8 milioane sunt documente destructurate, care necesită circa 15-20 de ani timp de clasificare.
„Avem o bibliotecă tânără, anul trecut am aniversat 55 de ani de la înfiinţare, pe când Biblioteca Naţională a Austriei a fost înfiinţată în 1368″, mai spune Târzian. Printre lucrările cele mai importante din bibliotecă se află prima carte românească: „Liturghierul lui Macarie” (de la 1508), colecţii de incunabule, hărţi vechi, cea mai valoroasă colecţie de stampe, după cea deţinută de Muzeul de Artă.
Secrete
Cabinetul de lucru al lui Ceauşescu
În clădire, constructorii au descoperit o fostă sală unde erau etalate machetele construcţiilor comuniste, mostre ce erau arătate lui Nicolae Ceauşescu. „Machetele din ipsos, carton, tablă şi sârmă erau reproduse fidel pentru a înţelege dictatorul viitorul edificiu”, povesteşte Dorina Niculescu, diriginte de şantier. Încăperea era bine dotată, cu două şemineuri imense, şi mese mari pentru planşe. Astăzi, sala a fost transformată într-una pentru conferinţe, de 200 de locuri şi cabine pentru traducători.
