Romanii din Valea Timocului se pregatesc sa intampine sarbatoarea Nasterii Domnului, dupa rit vechi. In fiecare an, la 7 ianuarie, timocenii praznuiesc Craciunul. Cei mai „privilegiati” sunt satenii din Malainita, care intampina aceasta mare sarbatoare in biserica lor, singurul lacas de cult din Valea Timocului in care se aude vorba romaneasca.
Cei care vin pentru prima oara in Valea Timocului nu pot sa nu remarce o asemanare izbitoare a costumelor, traditiilor si limbii vorbite in zona cu cele din Oltenia. In satele izolate ale Vaii Timocului, romanii au reusit sa-si pastreze nu doar limba lor pitoresc-arhaica, dar si traditiile mosilor si stramosilor. Ca peste tot la romani, si la timoceni praznicul Nasterii Domnului are o importanta deosebita, fiind sarbatoarea familiei, a parintilor, a bunicilor si in special a copiilor. In acest mirific tinut, Craciunul este sarbatorit pe mai multe planuri, datinile si obiceiurile specifice momentului derulandu-se atat in intimitatea casei, cat si in spatii deschise, in centrul satului. Tot in intimitatea locuintei, se savarsesc si alte practici magice specifice pentru acest moment festiv al anului, de sorginte precrestina, impletite strans cu traditia ortodoxa.
Post negru in Ajun
Datinile de Craciun sunt pregatite cu mult inainte, odata cu Postul Craciunului, cand incep sa se formeze cetele de colindatori si se invata colindele ce vor fi rostite in timpul marii sarbatori. In Ajunul Craciunului, pe 6 ianuarie, se tine post negru toata ziua si nu se mananca nimic pana la apusul soarelui. In acea zi, batranii satului ii invata pe tineri sa ciopleasca betele cu care vor merge la colindat. Cioplite din lemn de salcie cu modele care imita impletitura si arse apoi in vatra focului, ciomegele se numesc chiar colindete. Colindatul, moment culminant al Craciunului, s-a pastrat cu multa acuratete in majoritatea satelor din Valea Timocului. Inainte insa de momentul colindatului, satenii isi pregatesc casele conform datinei. Ei fac curatenie si pun in fiecare colt al sobei (camerei) in care vor fi primiti oaspetii fan si nuci, ritual care simbolizeaza belsugul, rodul.
Nicio casa nu este ocolita de colindatori
Colindatorii se aduna in cete de 20-30 si pleaca prin sat, pentru a vesti nasterea lui Iisus. Traditia spune ca nu trebuie ocolita de la colindat nici o casa, indiferent cat de departe ar fi. In credinta localnicilor, colindele se rostesc pentru indepartarea diavolului, de aceea se considera ca este mare pacat daca cineva sta cu poarta incuiata in noaptea de Ajun. Pe ulita, tinerii striga cat ii tin plamanii „Colindreti, colindreti, usa casei descuieti!”, anuntand astfel gospodarii sa se pregateasca a fi colindati. Odata poarta deschisa, oaspetii rostesc, conform ritualului: „Buna seara la Ajun!”, la care gazda raspunde cu: „Si mai bine la Craciun!” Doi-trei colindatori intra in casa si merg la sporet (soba). In timp ce lovesc jarul cu betele de colindat, ei isi spun mai departe urarile: „Calusei, mielusei/ Vitelusi, purcelusi/ Cate cepe, atatea iepe/ Cati usturoi, atatea boi/ Porci unturosi, oameni sanatosi/ Gaini ouatoare, femei fatatoare/ Oi in strunga, bani in punga/ Cate tigle pe casa, atatea copii la masa/ Cati purici pe cojoc, atatia copii la foc!” In ultima parte a ritualului, colindatorii lovesc gazda cu colindele din lemn, pentru ca urarile sa se implineasca intocmai. Rasplata traditionala a flacailor care au colindat consta in carne cruda, branza, ceapa, varza, rachie si vin.
Masa de Craciun, pregatita cu noaptea-n cap
Dupa miezul noptii, tinerii care au mers la colindat se aduna in centrul satului si ii invita la masa pe cei pe care tocmai i-au urat. Pe masa se pun bucatele primite, se cheama lautarii si se incinge hora. Femeile nu participa la acest eveniment, ramanand acasa pentru a pregati masa de Craciun. Gospodinele fac focul in sporet si coc colaci impletiti, modelati in forma de cruce si de floare. In aceeasi noapte, se mai pregateste coleasa (mamaliga) si se frige carne. Aceasta mancare se imparte mortilor. Spre dimineata, femeile gatesc borandau, mancare traditionala la timoceni, constand intr-o fiertura din malai si carne. Alaturi de aceasta, pe masa de Craciun se pun toate celelalte mancaruri traditionale: piftii, sarmale, carnati etc. In capul mesei troneaza colacul, mesenii spunand o scurta rugaciune: „In ziua de astazi Craciunul, lui Dumnezeu si la muma lui Maria, la copii, la camp, la vite, la moase, la nas!”
Anul vechi, alungat din sat
Inainte cu cateva ore de venirea anului nou, romanii din Valea Timocului se aduna la claci. Potrivit datinilor, anul vechi trebuie alungat, pentru a face loc anului nou, care sa fie mai rodnic. Pentru a celebra acest moment, satenii imbraca in zdrente un batran, care simbolizeaza anul ce tocmai trece. El este dat afara, dupa care gospodinele matura casa, pentru a face loc anului nou. Rolul acestuia este jucat de cel mai chipes flacau din sat, imbracat in haine de sarbatoare. Pe cap poarta o coroana cu patru lumanari, care simbolizeaza cele patru anotimpuri. Potrivit ritualului, tanarul spune: „Anul ce a trecut a fost friguros, anul ce vine sa aduca mare bine, noroc, bucate, la lume sanatate!” Este momentul in care lautarii incing hora. In ea se prind toti satenii, jocul fiind condus chiar de tanarul care a jucat rolul anului cel nou.
Sarbatorile de iarna se incheie in 19 ianuarie, cand timocenii praznuiesc Boboteaza. In satele de pe Valea Timocului este obiceiul ca la aceasta sarbatoare la colindat sa mearga femeile. „Carlaleasa, mandraleasa (intraductibil)/ Sita deasa, tuna (intra-n) casa/ Sita rara, ias-afara!”, este urarea de Boboteaza ce rasuna aproape in fiecare gospodarie.
Ziua moaselor
Traditia spune ca de Ignat, la sacrificarea porcului, coasta dreapta a animalului sa se pastreze intreaga pana la 14 ianuarie, cand se praznuieste Ziua moaselor, obicei transmis din generatie in generatie. Atunci, gazda frige pe foc coastele de porc si invita la masa femeia care i-a mosit copiii. Inainte de a intra in casa, aceasta atarna de gatul copilului pe care l-a mosit o traista, in care gazda a pus o paine, o coasta fripta si o sticla cu vin. Urmeaza un ritual in care moasa ridica plodul pana la grinda, de trei ori, in timp ce spune: „Cum tine grinda greutate, asa copilul sa aiba sanatate, sa fie tare ca piatra, la picioare vartos ca oul, sa creasca, sa imbatraneasca, cosite albe sa-mpleteasca.” La randul sau, stapanul casei multumeste de urare: „Moasele sa traiasca, sa se polimeasca (inmulteasca)!” Apoi, toata lumea intra in casa si se praznuieste.
Inapoi la credinta
Sarbatorile sunt intampinate de satenii din Malainita in biserica. Este un privilegiu de care nu se bucura si ceilalti romani de pe Valea Timocului, ale caror sate sunt lipsite de lacase de cult in care sa se slujeasca in limba lor. Privati de dreptul la biserica in limba materna, romanii din Timoc si-au gasit refugiul in folclor si in superstitii. In satele timocene, spune preotul Bojan Alexandrovic, sunt frecvente situatiile in care inmormantarile se fac fara preoti, care sunt inlocuiti cu lautari, iar copiii nu se boteaza. Acum, oamenii au inceput sa se indrepte iar spre biserica. La sarbatori, oamenii nu incap in micuta biserica de la Malainita de cat sunt de multi. Atunci preotul trebuie sa slujeasca afara pentru a fi auzit de toti enoriasii. Oamenii respectau si inainte obiceiurile si sarbatorile religioase. Dar crestinismul, spune Bojan Alexandrovic, nu inseamna sa faci numai praznic sau sa mergi la Craciun. „Trebuie sa traiesti dupa poruncile lui Dumnezeu. Este ca o lumina in ceata, de care oamenii incep sa se apropie incet, incet”, ne-a marturisit preotul. Deoarece credinta nu tine cont de barierele limbii, preotul de la Malainita a slujit si in sarba, atunci cand a fost cazul. „Langa noi este un sat sarbesc, si duminica la slujba oamenii de acolo aud clopotele si vin si ei pentru o rugaciune. Nu le-am intors spatele niciodata. Le slujesc in limba lor pentru ca nu stiu rumaneste si nu vreau ca cineva sa se simta strain in biserica ortodoxa”, ne-a marturisit Bojan Alexandrovic.
