» In Austria are loc o rascoala a studentilor impotriva noului sistem universitar. Demonstratii masive, cu zeci de mii de participanti, au blocat in mai multe zile centrul Vienei. Amfiteatre din toata tara sunt ocupate de mii de studenti, care s-au organizat intr-un soi de republici democratice protestatare, tolerate de profesori si politie, si care dezbat ce-i de facut pentru o educatie libera.
» Mai multi studenti romani din Viena s-au alaturat protestului si povestesc ce se intampla atunci cand tinerii iau educatia in propriile maini.
"Viitorul cui a trecut?!", striga in portavoce o tanara cu ochelari, cu parul blond prins in coada si cu o geanta kaki atarnandu-i deschisa pe umar. "Viitorul nostru a trecut!", raspund cam 1.000 de studenti care marsaluiesc prin centrul Vienei, pe langa Parlament, ingramaditi in spatele unui banner pe care sunt scrise cuvinte precum "solidaritate", "lupta" si "revolutie". "Revolutie" scrie si pe steagurile rosii purtate de tineri cu frizuri punk. Cu totii se opresc in fata Academiei de Arte, unde are loc un miting in care se proclama ca "educatia nu e de vanzare". Cativa politisti ii urmaresc linistiti de la distanta, trecatorii privesc indiferenti: pare inca o demonstratie stangista, anticapitalista, dupa modelul celor din Berlin.
50.000 de protestatari au luat cu asalt marile orase austriece
Cinci zile mai tarziu, prin aceleasi locuri marsaluiesc cu aceeasi inversunare, de zeci de ori, mai multi studenti, iar ziarele gratuite de la metrou raporteaza proteste similare in toate orasele mari din Austria. Sunt 50.000 de oameni, spun reprezentantii studentilor. 10.000, estimeaza politia, fara sa numere miile care stau prin cladirile Universitatii din Viena, transformata in centru de comanda. In marea de protestatari, al carei capat nu se zareste in nici o directie, circula camioane cu boxe imense si o serie de DJ ce mixeaza melodii pe care se danseaza in jur. Bannerele s-au inmultit, steagurile nu mai pot fi numarate. Trecatorii se opresc, nu mai sunt indiferenti. De cateva zile, protestul e pe prima pagina a ziarelor si in toate discutiile infocate. "Educatie libera", se rosteste obsesiv, iar ministrul stiintelor, considerat de studenti principalul vinovat, e pus la zid. Cum s-a ajuns aici?
Inca o revolutie pe Twitter si Facebook
Valentin, un student la film, inalt si blond, care face parte din ceea ce acum se numeste "Departamentul pentru Presa Internationala al Universitatii Ocupate din Viena", spune ca totul a inceput acum doua saptamani. Studentii la arte au organizat un flash-mob de protest impotriva sistemului Bologna in trei trepte si a subfinantarii universitatilor. Au pus mesaje pe internet, pe site-urile de socializare Facebook si Twitter, si au tiparit fluturasi. Se asteptau sa vina 100 de studenti. Au venit 1.000. Ce fac 1.000 de studenti suparati, adunati aproape intamplator? Merg in cea mai mare sala de cursuri din Viena, Audimax, si o ocupa. Vestea s-a raspandit pe internet si din ce in ce mai multi s-au alaturat. In primele zile, studentii au decis sa creeze un sistem simplu, democratic, in care fiecare are aceleasi drepturi si nu exista vreun lider.
Au batut recordul mondial la dansat mambo
De doua ori pe zi are loc o plenara in care oricine poate sa vina la microfon si sa-si spuna parerea, apoi se voteaza ce-i de facut. Pe langa asta, functioneaza mai multe grupuri de lucru in care se dezbat probleme si se fac planuri. Studentii la medicina au facut un punct sanitar, in caz ca va fi nevoie. Cei de la drept au creat un Departament de Consiliere legala. Cei de la muzica vin sa cante pe holuri. In Departamentul de Presa e forfota continua: se raspunde sutelor de solicitari mai profesionist ca in institutiile romanesti. Se mananca, la cantina improvizata intr-o sala, tot felul de mancaruri aduse de te miri unde, se tiparesc manifeste si revendicari, se nascocesc flash-mob-uri, stencil-uri sau piese de teatru pe care sa le joace pe strada. Trebuie sa creeze evenimente care sa atraga sustinerea populara, iar multi dintre ei tocmai asta invata la scoala. De exemplu, in timpul demonstratiei au batut recordul mondial la dansat mambo, cu peste 300 de cupluri simultan. Recordul era detinut de soldatii austrieci, care dansasera si ei cu cateva zile inainte, la ziua nationala.
In direct pe internet
Activitatea de pe internet a crescut in acelasi ritm cu cel al protestelor de strada. Mii de studenti scriu informatii in timp real pe Twitter, pe care le gasesti cautand #unibrennt sau #audimax. Pe site-ul UnsereUni.at se difuzeaza in direct, aproape nonstop, imagini din amfiteatrul ocupat, urmarite de mii de spectatori. Pe Facebook sunt in jur de 25.000 de sustinatori ai miscarii. Printre ei sunt destui romani. La o cautare de cateva minute, descoperi zeci.
Claudia Bobei : "Patru ore jumate am facut demonstratie"
La marsul cel mare de acum o saptamana a participat si Claudia Bobei, o studenta romanca in anul III la Institutul de Translatori si Interpreti. "A venit o colega foarte buna si mi-a zis: «Vai, ai auzit ca in Audimax s-au dus toti studentii si nu se mai fac cursuri?!». Apoi au dat la televizor, pe internet si in ziare si am vazut ca cer mai multe lucruri. Cu unele sunt foarte de acord, de exemplu, cu cele antidiscriminare. Asa ca m-am dus si eu si, patru ore jumate, am facut demonstratie. A fost un sentiment foarte tare, pentru ca se uitau toti si unii se bucurau ca am avut curaj sa facem asta."
Ocuparea universitatii ar fi fost mult mai grea fara aprobarea tacita a profesorilor si a conducerii universitatii. Protestul ii costa 16.000 de euro pe zi, scrie cotidianul Die Presse. Insa nici lor nu le convine ca facultatea se intinde la nesfarsit, ca nu sunt destule sali si nici profesori pentru toate cursurile, povesteste Claudia. Ea a trebuit sa astepte trei semestre pana sa prinda un loc la unul dintre cursuri. Iar printre revendicarile protestului si-a facut loc si cresterea salariilor profesorilor. Ce se intampla, atunci, in universitatea lasata pe mana studentilor?
Petrecere pe citate din Marx
O mare petrecere, bineinteles. Peretii sunt tapetati cu afise scrise cu markerul, anunturi, manifeste, declaratii antifasciste si chemari catre intelepciunea lui Marx. La ora 1.00 noaptea, in amfiteatru se proiecteaza un film documentar, iar Volkskuche (bucataria poporului) da pe dinafara de popor. In apropiere, cinci studenti canta la cate un contrabas, iar alte zeci stau in jur si aplauda dupa fiecare melodie. In alta parte a cladirii, trei tobosari si un saxofonist improvizeaza un fel de jazz tribal, care arunca audienta intr-un dans frenetic. Forfota cea mare e pe holuri, unde se sta in picioare sau pe jos, pe teancuri de reviste sau tolanit pe gresie, se bea bere Ottakringer si se discuta filosofie. In ciuda alcoolului, tinerii spun coerent ce inteleg prin educatia libera pe care o proclama.
Un tanar blond si barbos, student la filosofie si critica literara, zice ca facultatea ar trebui sa fie o experienta care sa te defineasca, sa-ti formeze un spirit liber, de asta e important sa alegi tu pas cu pas ce faci. Intre alti trei studenti la filosofie sta Dana Volbea, o romanca in semestrul patru la istorie. "Am fost curioasa sa vad ce se vorbeste, care sunt problemele, si am fost de acord cu ele. Vor educatie, in loc de dadaceala. Sa nu fie ca la scoala, un plan de studiu stabilit inainte." Dana invata in continuare pe sistemul vechi, "Diplomstudium": "Ai un studiu principal si poti apoi sa-ti alegi doua studii pe langa el, in functie de interesele tale. Daca studiai politica drept studiu principal, puteai, de exemplu, sa mai alegi istorie si filosofie ca sa-ti imbogateasca cunostintele. Acum, nu mai ai dreptul sa alegi".
Mult blamatul sistem Bologna
Sistemul Bologna, conceput in 1999 pentru a forma un "spatiu european al invatamantului superior", a fost introdus in Austria abia de un an. Romania l-a primit acum cativa ani cu bratele deschise, fara vreo dezbatere in societate. La asta a contribuit faptul ca sistemul standardizat european nu a contrazis cu nimic stilul de predare romanesc, rigid si imbatranit, pe care studentii il accepta resemnati, cu gandul la diploma, dupa cum arata studiile asupra mediului universitar. "Majoritatea austriecilor nu stiu ce-i in alte tari. si cu Bologna avem aici o libertate mult mai mare decat ce e in Romania", spune Claudia Bobei, de 21 de ani, dintre care 18 petrecuti in Austria. "Tinerii de-aici gandesc mult mai liber si, daca le intra ceva in cap, se apuca si fac."
Si Dana Volbea insista pe asta, aratand spre sutele de tineri care dorm seara de seara in universitatea-fortareata din centrul Vienei, riscand sa fie exmatriculati sau batuti de politie: "Studentii de aici sunt oameni deschisi la minte, sunt oameni care au citit mult si au alta mentalitate. Nu vor doar o diploma. Isi pun intrebari: ce inseamna educatia pentru societate? Putem sa invatam de la ei".
