Sud-coreeanul Ban Ki-moon se afla de aproape trei ani in functia de secretar general al Organizatiei Natiunilor Unite (ONU). si-a inceput mandatul in 2007, in ultimii ani ai "erei" George W. Bush, in care rolul ONU si cel al multilateralismului in politica internationala au fost serios erodate. Astazi, Ban Ki-Moon gestioneaza o serie de crize internationale si regionale – atat pe cele din 2007, cat si altele noi, insa declara ca atmosfera este "incurajatoare". Administratia Barack Obama a ales sa abordeze dosarele dure ale securitatii internationale impreuna cu ceilalti mari actori globali prin intermediul organizatiei pe care Ban Ki-Moon o conduce la nivel executiv.
Securizarea si stabilizarea Afganistanului, programul nuclear iranian, securitatea in Peninsula Coreea au fost intre timp dublate de stringenta necesitatii unui acord global pentru combaterea incalzirii Terrei, de insecuritatea energetica si, mai ales, de criza economica globala, ale carei efecte sociale pot reprezenta provocari grave pentru securitatea si pacea internationala. Alaturi de marile dosare si de multitudinea de crize regionale, Ban Ki-Moon trebuie sa medieze si cel mai important proces politic international de la al doilea razboi mondial incoace – reforma ONU si extinderea Consiliului de Securitate.
Un interviu acordat lui Richard Kiessler, editorul pentru afaceri internationale al grupului WAZ – coproprietar al Romaniei libere.
» Dr. Richard Kiessler: Ne aflam in Copenhaga, unde conferinta privind schimbarile climaterice ar trebui sa adopte in decembrie un acord care sa inlocuiasca Protocolul de la Kyoto. Asa cum a reiesit si in urma Summitului ONU privind clima, statele lumii sunt in acest moment departe de a fi ajuns la un compromis. Mai exista incredere cu privire la posibilitatea unui acord?
Ban Ki-Moon: Lucram foarte intens pentru a ajunge la o intelegere la Copenhaga in decembrie. stiu ca unele dintre state se afla in intarziere; Statele Unite, care sunt printre cele mai mari economii dezvol-tate, nu au contribuit inca la acest efort. SUA si toti ceilalti actori-cheie au dat asigurari clare ca vor face pasii necesari pentru a ajunge la o intelegere. Acum, trebuie sa mentinem acest impuls pana la reuniunea de la Copenhaga, pentru a ne asigura ca negocierile vor porni cu mandate clar stabilite.
» R.K.: Dezvoltarea presupune o crestere a emisiilor de dioxid de carbon. Statele industrializate doresc sa convinga tarile in curs de dezvoltare sa adopte un alt curs, dar ele insele nu sunt gata sa faca acest lucru. Criticati aceasta lipsa de credibilitate?
B.K.M: Ceea ce le cer liderilor statelor industrializate si tarilor in curs de dezvoltare este sa faca tot ceea ce pot si ceea ce trebuie. Desigur, combaterea schimbarilor climaterice trebuie sa fie promovata de statele industrializate, avand in vedere responsabilitatile istorice si faptul ca aceste tari au capacitatea de a prelua conducerea acestui efort. Ar trebui sa le ofere statelor in curs de dezvoltare un sprijin substantial, atat financiar, cat si tehnologic, pentru efortul educational. Dar si statele in curs de dezvoltare au rolul lor: ar trebui sa ia masurile potrivite, sa construiasca economiile pe principii ecologiste, sa incerce sa reduca emisiile si sa gaseasca surse alternative de energie, sa reduca intensitatea energetica intr-o maniera onorabila si verificabila. Acesta trebuie sa fie efortul complementar.
» R.K.: Nu demult, la Geneva au inceput discutiile intre Grupul Celor sase (cei cinci membri ai Consiliului de Securitate al ONU plus Germania) cu Iranul – cu participarea activa a Statelor Unite. Este aceasta ultima sansa de a convinge Iranul sa renunte la programul nuclear sau este inevitabila o intensificare a sanctiunilor, ca sa nu vorbim de o interventie militara? In viziunea dvs., exista sanse pentru un acord?
B.K.M: M-am intalnit cu presedintele Ahmadinejad la New York. I-am cerut insistent sa dea dovada de transparenta si sa demonstreze ca programul nuclear are scopuri pasnice asa cum sustine. Sarcina probarii acestui lucru este a Iranului. Acum, dupa prima runda de discutii de la Geneva, sunt incurajat. Iranienii au anuntat ca le vor oferi acces la facilitatile nucleare inspectorilor Agentiei Internationale pentru Energie Atomica. Pana acum, europenii erau cei care negociau; tratativele au fost mult intarite de prezenta Statelor Unite.
» R.K.: Ca si Iranul, Coreea de Nord a raspuns cu teste de rachete la ideea intensificarii sanctiunilor impuse de Consiliul de Securitate. In ultimele saptamani, guvernul nord-coreean se arata prietenos. Vedeti vreo sansa pentru cooperare cu Coreea de Nord?
B.K.M: Desi sunt ingrijorat de ceea ce s-a intamplat in ultima perioda – printre altele, as mentiona testele nucleare si lansarile de rachete –, situatia curenta pastreaza o unda de speranta. Premierul Chinei tocmai a vizitat Coreea de Nord. Statele Unite si Coreea de Nord par sa fie interesate de discutii bilaterale. si…
» R.K.: Guvernul nord-coreean vrea discutii cu SUA…
B.K.M: Corect. Au mai fost alte semne incurajatoare precum intalnirea dintre familiile coreene separate de diviziunea Nord-Sud. Coreea de Nord i-a eliberat, de asemenea, pe jurnalistii americani, pe un om de afaceri sud-coreean si multe dintre echipajele marine care au fost arestate. Aceste evolutii ne fac sa speram la o reconciliere intre Coreea de Nord si statele din regiune. Speram ca Phenianul va reveni la negocierile in formatul Celor sase. Ca secretar general al ONU, le solicit insistent tuturor partilor implicate sa rezolve aceasta problema prin dialog, intr-o maniera pasnica si cat mai rapida. si Coreea de Nord ar trebui sa-si imbunatateasca relatiile cu Japonia si SUA.
» R.K.: Ati cerut actiune internationala pentru reconstructia Afganistanului si evitarea unei reveniri la terorism si anarhie. In multe dintre statele care au trimis soldati in Afganistan, sprijinul popular pentru aceasta misiune scade. De ce trebuie sa ramana comunitatea internationala implicata in conflictul din muntii Hindu Kush?
B.K.M: Pacea, stabilitatea si democrati-zarea Afganistanului au implicatii foarte importante. si nu numai pentru regiune. De aceea, comunitatea internationla trebuie sa continue sa sprijine aceste eforturi.
Afganistanul trece printr-o perioada extrem de dificila. Dar, pentru prima data, poporul afgan si guvernul au avut parte de alegeri prezidentiale si parlamentare – este o realizare considerabila. Suntem ingrijorati de acuzatiile privind neregulile electorale, dar aceste controverse si intregul proces electoral trebuie lasate in seama si la judecata unei comisii independente de experti.
Acum, comunitatea internationala are responsabilitatea politica de a ajuta Afganistanul sa lupte impotriva terorismului si sa-l asiste in eforturile de dezvoltare economica si sociala, de buna guvernare. Multe state contribuie militar si economic. Cer liderilor acestor state sa mentina nivelul actual al contributiei lor.
» R.K.: Presedintele Obama a renuntat la unilateralismul predecesorului sau. Asa cum a declarat Obama in fata ONU, nici o tara nu poate rezolva toate problemele pe cont propriu. Simtiti o intarire a ONU in urma acestei declaratii?
B.K.M: Este incurajator ca presedintele Obama si administratia sa manifesta sustinere totala ca parteneri puternici ai ONU. Ne aflam acum in fata a mult mai multe provocari – criza financiara internationala, schimbarile climaterice, securitatea energetica. Aceste provocari globale necesita o actiune colectiva si sprijin din partea comunitatii internationale.
» R.K.: In afara ONU, G20 a castigat multa semnificatie. La Pittsburgh liderii statelor dezvoltate si emergente au convenit un nou cadru pentru economia mondiala. Pune acest gen de intalniri un semn de intrebare cu privire la legitimitatea ONU?
B.K.M: Nu, nu, din contra. ONU si G20 trebuie sa merga impreuna in mod complementar, intarindu-si reciproc eforturile pentru a face fata crizelor internationale, in special crizei economice globale. Au avut loc deja trei summituri ale G20 si acest grup trebuie sa continue ca principal cadru de discutii pentru combaterea crizei economice. G20 poate sa joace un rol crucial, pentru ca statele din componenta reprezinta 85% din PIB-ul mondial. Este o cifra importanta.
Insa orice intelegere sau decizie a G20 trebuie coordonata cu ONU, avand in vedere ca aceasta reprezinta 192 de tari. Cand vine vorba de legitimare si implementare, trebuie sa vorbim de ONU. De aceea, cred ca suntem de acord ca ONU si G20 trebuie sa colaboreze, nu sa concureze.
» R.K.: Potrivit documentelor in vigoare, Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie trebuie sa-si inchida portile anul viitor. Cu toate acestea, procesul lui Radovan Karadjici nu a inceput inca, iar Ratko Mladici nici nu a fost prins. Cum vedeti viitorul TPI?
B.K.M: Presedintele TPI a declarat ca ia in calcul posibilitatea extinderii activitatii pana la sfarsitul anului 2013. Mai sunt inca doi suspecti neprinsi. La finalul mandatului ar trebui stabilite mecanismele reziduale – si ele vor fi discutate – pentru ca, in situatia in care Mladici si (Goran – n.n.) Hadzici sunt arestati dupa inchiderea TPI, cazurile sa poata fi abordate prin prisma acestor mecanisme reziduale. Intre timp, trebuie sa sustinem total Tribunalul sa mearga mai departe cu cazurile si procesele curente, pentru a le incheia cat mai curand posibil.
» R.K.: Diviziunile internationale, inclusiv cele din interiorul UE cu privire la statutul Kosovo, impun egida ONU pentru a asigura o umbrela juridica prezentei internationale desfasurate acolo. Cand va asteptati la o retragere totala a ONU din Kosovo?
B.K.M: ONU va ramane in Kosovo in baza Rezolutiei 1244 a Consiliului de Securitate. Am avut o buna contributie in coordonare cu UE. Acum, dupa micsoarea ei, forta UNMIK va continua sa lucreze indeaproape cu toate partile prezente acolo. Sunt bucuros ca EULEX (misiunea UE de asistenta juridica si politieneasca – n. n.) este deplin operationala. Desigur, sunt inca ingrijorari privind securitatea, in special in partea nordica. De aceea, trebuie sa existe o coordonare apropiata cu EULEX. Nu exista un termen-limita pentru retragere. Avem un mandat al Consiliului de Securitate.
» R.K.: Care sunt asteptarile dvs. fata de Irina Bokova, proaspat alesul director general al UNESCO?
B.K.M: Avand in vedere experienta ei extinsa si backgroundul pe care il are ca fost ministru de externe, parlamentar si ambasador, sunt foarte increzator ca nou-alesul director al UNESCO, Irina Bokova, va avea o contributie importanta nu numai in operatiunile obisnuite ale UNESCO, dar si in ceea ce priveste rolul UNESCO drept agentie specializata care lucreaza cu intregul sistem ONU pentru combaterea schimbarilor climaterice si promovarea educatiei si dezvoltarii. Directorul general al UNESCO este membru al Boardului Executiv (forul care reuneste toti directorii executivi ai organismelor ONU – n.n.) in care particip si eu. Astept cu nerabdare sa lucrez indeaproape cu ea.
» R.K.: Exista un termen-limita pentru eforturile ONU de a media un acord in disputa dintre Macedonia si Grecia cu privire la denumirea fostei republici iugoslave? Sau sunt acestea tratative care "vor dura cat este necesar"?
B.K.M: Reprezentantul meu special lucreaza intens pentru a gasi o solutie armonioasa inca din 1999. Nu exista o limita de timp. Au fost inaintate multe optiuni, idei si propuneri. Din pacate, nu am reusit sa gasim nici o solutie rapida. Sper ca dupa alegerile din Grecia sa fim capabili sa gasim solutii cu noul guvern. Aceasta este speranta mea si vom continua sa lucram in acest sens.
» R.K.: Ati afirmat ca reforma ONU este principala sarcina din mandatul dvs. Inainte de toate, structura Consiliului de Securitate, ce dateaza de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, nu mai reprezinta realitatea secolului XXI. Vedeti vreo sansa pentru extinderea Consiliului de Securitate cu noi membri permanenti, inclusiv Germania?
B.K.M: Asa cum ati subliniat, comunitatea internationala a cunoscut schimbari enorme. De aceea, Consiliul de Securitate trebuie schimbat si el. Ar trebui sa fie mai transparent, mai democratic si mai reprezentativ. In aceasta ultima privinta este aproape un acord unanim cu privire la extinderea Consiliului de Securitate. Acesta este un punct de consens incurajator. Apoi, dupa 15 ani de dezbateri in grupul de lucru, Adunarea Generala a luat o decizie foarte importanta, aceea de a accelera acest proces prin mutarea negocierilor in Adunarea Generala.
Discutiile au loc deja de patru luni. Exista un dezacord real intre asa-numitul Grup al Celor Patru (Brazilia, Japonia, India si Germania, care doresc extinderea Consiliului la 25 de membri, din care sase noi membri permanenti – n.n.) si grupul numit Uniti pentru Consens, care sustine o extindere mai reprezentativa. Speram sa fim in masura sa gasim un mod armonios de iesire din aceasta situatie. Se cauta o posibilitate de gasire a unui numitor comun.
» R.K.: Exista asa ceva?
B.K.M: Germania, India, Brazilia si Japonia sunt membri importanti care pot avea un impact major asupra pacii, stabilitatii si dezvoltarii comunitatii mondiale. In acelasi timp, exista multe alte state care doresc sa fie reprezentate intr-un mod corect. Ca secretar general tin cont de acest proces accelerat de reformare a Consiliului de Securitate si voi incerca sa il facilitez.
» R.K.: Doriti sa comentati asupra recentei propuneri a ministrului de Externe bulgar, Rumiana Jeleva, care considera ca statele din Estul Europei ar trebui sa primeasca un loc de membru nepermanent?
B.K.M: Nu ma aflu in pozitia de a comenta nici o idee sau propunere a unui anumit grup, pentru ca sunt foarte multe grupuri si foarte multe optiuni luate in discutie. Asadar, sa lasam statele membre sa incerce sa gaseasca un punct de vedere comun.
» R.K.: Multe conflicte politice din lume sunt inca nerezolvate. Poate secretarul general al ONU sa fie mai mult decat o instanta morala?
B.K.M: Secretarul general are autoritate morala. In fata atator crize complexe – schimbarea climaterica, securitatea energetica, criza economica si multe alte conflicte regionale –, secretarul general trebuie sa fie o persoana care combina in mod real toata aceasta autoritate politica si morala cu mandatul statelor membre ale Adunarii Generale si Consiliului de Securitate. Asta este ceea ce fac. Fara un sprijin puternic si fara contributia statelor membre ar fi foarte dificil pentru comunitatea internationala sa astepte ca secretarul general sa functioneze cum trebuie. Trebuie sa subliniez inca ceva. Nici o tara din lume, cat de puternica ar fi, nu poate face fata acestor crize de una singura. Avem nevoie de cooperare deplina, avem nevoie sa punem in acelasi cos toata intelepciunea si resursele pe care le avem cu totii.
» R.K.: Ajungem din nou la Washington si la sprijinul acordat de aceasta administratie multilateralismului.
B.K.M: Statele Unite s-au intors la multilateralism. Presedintele Obama recunoaste acest multilateralism reinnoit. Speram acest lucru si este o situatie incurajatoare in care trebuie sa…
» R.K.: Ati fost acuzat ca sunteti mai mult secretar decat general…
B.K.M: Titlul meu este de secretar general. Nu stiu daca ar trebui sa fiu genul secretar sau genul general. Cred ca secretarul general trebuie sa fie o persoana care com-bina ambele capacitati. Este ceea ce fac. Ma intalnesc constant cu liderii mondiali si fac presiuni pentru a face ONU mai eficienta. Am nevoie de sprijinul vostru, al tuturor.
