Presedintele Basescu a comis o serioasa eroare strategica mizand pe o vaga intelegere cu Franta, in virtutea careia Romania ar fi obtinut portofoliul Agriculturii in viitoarea Comisie Europeana. Nu numai ca asteptarile erau mult prea mari, iar promisiunile lui Sarkozy sunt extrem de volatile, dar se vede ca nu a fost luata in seama posibilitatea unei ofensive coordonate din partea altor tari importante ale UE. A fost apoi incalcat un protocol nescris, care consta in a nu anunta numele unui candidat (in cazul de fata fostul ministru al Agriculturii Dacian Ciolos) cata vreme comisarul inca in functiune nu si-a anuntat intentiile. Or, candidatura romanului Ciolos a fost facuta publica inainte ca Mariann Fischer Boel, actualul comisar pentru Agricultura, o liberala daneza, sa anunte ca nu se va mai prezenta.
A aparut insa intre timp candidatura foarte serioasa a austriacului Wilhelm Molterer, un conservator, fost vicecancelar, fost ministru al Agriculturii si fost secretar al unui comisar pentru Agricultura (Franz Fischer). Tot asa, de indata ce irlandezii au aprobat Tratatul de la Lisabona s-a si pomenit despre posibilitatea ca portofoliul Agriculturii sa-i fie acordat unui irlandez. Asta ar fi, pe de-o parte, un soi de rasplata pentru rezultatul pozitiv al referendumului, iar pe de alta parte, lucrul ar satisface tarile care sprijina puternic Irlanda: Marea Britanie, Olanda si Suedia. Sprijinul acestora este foarte important, in masura in care este vorba de tari care contribuie net la bugetul UE si, pe de alta parte, pentru ca acordarea Agriculturii Irlandei ar merge in sensul deregularizarii pe care aceste tari o favorizeaza.
O alta eroare serioasa a fost aceea de a nu-i asigura lui Dacian Ciolos o mai mare vizibilitate. Ciolos a fost ministru doar un timp foarte scurt, iar recent nu i s-a propus altceva decat sa fie secretar de stat in Ministerul Agriculturii. Un secretar de stat nu este un candidat serios pentru un post in care ar avea de administrat un buget de 50 miliarde de euro pe an (agricultura inghite jumatate din bugetul anual al UE), motiv pentru care Ciolos a acceptat un post la Bruxelles.
Pe de alta parte, retragandu-se din Guvern, PSD nu mai poate revendica postul de comisar al Romaniei. PSD nu este in acest moment altceva decat un partid de opozitie sfasiat de lupte interne, intr-o Europa dominata de conservatori, situatie intarita de recenta victorie a lui Merkel. Pe deasupra, chiar si gruparea socialista din Parlamentul European este dezbinata.
Nu e un secret pentru nimeni ca socialistii portughezi si spanioli l-au votat pe conservatorul Barroso, in ciuda consemnului dat in interiorul grupului lor. Cade, asadar, candidatura, care ar fi avut o anumita greutate, a fostului negociator al aderarii Romaniei la UE Vasile Puscas. Cade si cea, potentiala, a europarlamentarului Adrian Severin, seful delegatiei PSD din Parlamentul European si care a reusit sa se faca bine vazut chiar si de catre conservatori.
Mizand totul pe portofoliul de neobtinut al Agriculturii si pe o singura persoana, Romania risca sa se regaseasca in aceeasi situatie ca acum doi ani, cand a trebuit sa se multumeasca cu un post-fantoma si incropit in graba – multilingvismul! – doar pentru a-i gasi ceva tardiv propusului Leonard Orban.
