Impresia pe care mi-a lasat-o demiterea rapida a unor demnitari si directori din administratia locala dupa plecarea PSD de la guvernare este ca Emil Boc comite o mare greseala intr-un moment politic nepotrivit. Departarea de rigoarea unor decizii bazate pe o judecata dreapta si bun-simt si apropierea de practicile razbunatoare probate la fiecare schimbare de guvern au anulat ocazia premierului de a arata ca nu are nimic in comun cu sistemul abject al numirilor in functii publice pe criterii strict politice. Este cert acum ca Boc se aliniaza la apucaturile adversarilor pesedisti si liberali, prezenti acum in opozitie, dupa ce i-a criticat in nenumarate randuri pentru abuzurile savarsite in trecut. Prim-ministrul a girat epurarea politica de la centru si din teritoriu fara nici o retinere, in conditiile in care mai tot timpul a vorbit de nevoia de competenta pentru functionarea corespunzatoare a institutiilor statului.
A urmat intocmai unele indicatii venite de la seful sau, aflat, se stie, in cautare de sustinere electorala dupa anuntarea candidaturii la presedintie, punandu-se in acest fel la dispozitia puterii locale de partid, care are multe de impartit cu liderii politici PSD. Nu m-am asteptat ca PDL sa fie usa de biserica dupa ce si-a scos intr-un mod original de la guvernare partenerul de coalitie. Speram insa ca liderii partidului cotrocenist vor fi ceva mai rezervati de data asta cu actele de razbunare pentru a nu pune pe picior de razboi clasa politica si partenerul social in campania electorala. Era o ocazie potrivita de a demonstra ca in Romania se poate face politica fara ura si ranchiuna daca tot se vorbeste de respect in apararea si promovarea interesului national pentru a nu ruina definitiv visul de a trai intr-o tara normala. PDL a procedat insa pe dos, in doar cateva zile reusind sa ravaseasca institutiile deconcentrate prin schimbari preferentiale dictate de la centru din dorinta de arata cine este mai tare in feudele conduse pana deunazi de oameni inregimentati in partidul condus de Mircea Geoana.
In acest mod, a creat o imagine proasta unui partid care anunta in fiecare zi ca sustine reformele la nivelul statului chiar si pe timp de criza profunda. Asa a aparut reactivarea unor personaje patate in functii de prefect, subprefect, secretar de stat sau director, dupa ce a fost facuta mazilirea cadrelor pesediste cu iluzia ca ai nostri sunt mai buni, mai patrioti decat cei demisi dupa o victorie considerata strategica la varful staff-ului pedelist. Astfel s-a produs inscaunarea PDL in toate structurile statului prin numirea sefilor deconcentratelor fara nici un fel de analiza prealabila menita sa garanteze o mai buna functionare a institutiilor in relatia cu cetatenii. Emil Boc pare satisfacut de schimbarile facute in graba. Declara ca nu ii este frica de guvernare, asumandu-si in continuare proiecte economice si sociale discutabile pe fondul amenintarii PSD privind sustinerea unei motiuni de cenzura pentru daramarea cabinetului pedelist.
Premierul se da mare si atunci cand vorbeste de stabilitate sociala, chiar daca sindicatele il contrazic prin greve de amploare si iesiri in strada din cauza salarizarii defectuoase din sistemul bugetar. Exista chiar pareri care spun ca premierul Boc le da o mana de ajutor adversarilor in ceea ce priveste prabusirea Guvernului. Asumarea raspunderii atat de mult vehiculata in ultimele zile, inclusiv ieri, cand se vorbea de noua lege a pensiilor, nu face decat sa mareasca riscul de a pune Parlamentul pe locul al doilea in ochii unui electorat derutat, care crede tot mai putin in rolul celei mai importante institutii a statului de drept. Prin urmare, Guvernul Boc II a reusit sa si-i puna pe toti in cap intr-o maniera lipsita de staif oficial, numai de dragul de a-i invinovati pe fostii parteneri, fie pesedisti, fie liberali, pentru tot raul din tara, ultimii urmarind doua tinte principale in momentul de fata: infrangerea lui Basescu si trimiterea in opozitie a PDL.
Va poate lamuri mai bine anuntul lui Geoana de luni, conform caruia actualul Guvern, care i-a casapit fara mila pe sefii deconcentratelor, trebuie sa cada in aceste zile indiferent de riscuri. Presedintele PSD joaca acum toate cartile de pe pozitia de lider al opozitiei, ca si cum lumea ar fi uitat ca a fost noua luni la guvernare alaturi de pedelisti. Astazi priveste de pe margine impreuna cu PNL, partid tinut din nou in brate in Parlament, dupa ce a gustat in 2009 dintr-o guvernare reclamata astazi nu doar la liderii de sindicat din sistemul bugetar, aflati in conflict deschis cu Guvernul, ci si electoratului pesedist extrem de suparat ca partidul sau a fost umilit inainte de alegeri la initiativa lui Traian Basescu. Pe candidatul social-democratilor nu-l deranjeaza acuzatiile de curvasarie politica, justificate dupa experienta din trecut, poate nici noua lege a pensiilor, ci atitudinea lui Emil Boc de a traduce in viata tot ce spune contracandidatul sau de la Cotroceni prin diverse locuri.
Faptul ca premierul ignora in public motiunea depusa de liberali, la care a aderat din interes si UDMR, il determina pe prezidentiabilul Geoana, enervat si de candidatura lui Oprescu, sa faca front comun cu protestele bugetarilor pentru a mari presiunea asupra unui guvern ramas fara sustinere parlamentara si cu un prim-ministru dispus sa creada uneori ca tot ce zboara se mananca. Pericolul de a cadea in groapa este enorm, mai ales cand vrei sa te dai mare facand jocul altuia.