In noiembrie 2004, in plina campanie electorala, Traian Basescu vorbea fara prejudecati despre casatoriile intre homosexuali, atragand asupra sa revolta clerului ortodox, enervarea traditionalistilor din jurul sau si a celor care se ocupau de imaginea sa. Presedintele forteaza si acum limitele publicand un raport girat de specialisti, intitulat Analiza Riscurilor Sociale si Demografice, care atrage atentia electoratului prin propunerea de legalizare a prostitutiei si dezincriminarea consumului de droguri. Traian Basescu isi asuma in acest fel riscul de a pierde o parte din electoratul conservator, cucerit de curand, dar si indepartarea nehotaratilor, fara ca in schimb sa-i poata mobiliza suficient pe tineri sau, eventual, pe votantii liberali, mai deschisi, mai dezinhibati si desprinsi de dogmele ortodoxismului.
Inaintea alegerilor ceilalti politicieni prefera sa taca, temandu-se de reactia romanilor. Potrivit sondajelor, 48,9 la suta din electorat prefera un presedinte care crede in Dumnezeu, 41,4 la suta vor un sef de stat care este "bun familist" si 65 la suta isi doresc la Cotroceni pe cineva care "sa impuna ordinea si disciplina". Legalizarea prostitutiei ar putea fi insa bine primita chiar si de romanii care defileaza cu steagul moralitatii. Nici feministele nu au prea multe argumente impotriva acestei idei, intr-o tara in care prostituatele sunt la cheremul proxenetilor, nu au nici un fel de protectie si nici nu au sanse sa faca altceva. In Romania 70 la suta din femei castiga mai putin de 700 de lei, o femeie din cinci nu are nici un fel de venit, iar prostitutia se practica sub privirile ingaduitoare ale autoritatilor si uneori devine o afacere mixta, de pe urma careia castiga proxenetii si oficialii.
Niciodata prostituatele. Nu se stie exact cate femei isi ofera serviciile sexuale in Romania si nici felul in care-si racoleaza clientii. In Italia, de pilda, se prostitueaza zilnic circa 100 de mii de femei, 65 la suta din ele exercitandu-si profesia pe strada. Tot in Italia, anul trecut s-au implinit 50 de ani de la scoaterea in afara legii a prostitutiei dupa o batalie politica lunga de zece ani, purtata de socialista Lina Merlin. In Romania comunistii au incriminat prostitutia in aceeasi perioada prin Codul Penal din 1957, articolul 433. In Italia casele de toleranta au fost interzise prin vot, la 27 de ani dupa ce Mussolini a scos in afara legii prostitutia stradala. In Romania regimul comunist le-a trimis la "reeducare" pe prostituate si a interzis pentru sanatatea poporului aceasta indeletnicire. Scriitorul Dino Buzzati spunea la sfarsitul anilor ’50 ca inchiderea caselor de toleranta a fost "o pierdere majora pentru cultura erotica italiana, comparabila cu incendierea Bibliotecii din Alexandria".
In Romania zilelor noastre nu doar presedintele are nostalgia celebrei Tanti Elvira, despre care stim de la Panait Istrati ca-si facea veacul intr-o carciuma din portul Brailei, de unde selecta clienti pentru "fetele ei". Ca in toata Europa, prostitutia a inceput sa fie reglementata si aici acum 100 de ani prin introducerea "condicutei". In 1895 a fost adoptat un regulament de inspiratie belgiana, prin care prostituatelor le era interzis sa "lucreze" pe bulevardele centrale.
Si in Grecia zilelor noastre prostitutia are delimitari spatiale clare: se poate practica doar in bordeluri legale, amplasate la cel putin 200 de metri de institutiile publice. In perioada 1860-1930 au fost favorizate si la noi casele de toleranta, dar dupa aceea ele au fost interzise prin lege, iar prostitutia se putea practica, dupa modelul german, valabil si azi, doar la domiciliu sau in locuinte inchiriate "pentru uz profesional". Legalizarea "serviciilor sexuale" la peste 50 de ani de la interzicerea lor ar putea fi deocamdata o formula de reducere a traficului de persoane si a dependentei prostituatelor de pesti si politisti.
