Nu este deloc limpede daca, dupa sedinta de guvern de ieri, in care ministrii au convenit sa "confere puterii judecatoresti o pozitionare corespunzatoare in grila de salarizare unitara, comparabila cu celelalte puteri ale statului", magistratii vor renunta la decizia de a bloca functionarea statului incepand de maine. Vineri, acestia anuntasera ca, de la 1 septembrie judecatorii nu vor mai intra in sedintele de judecata, vor boicota alegerile prezidentiale prin refuzul de a mai face parte din birourile electorale si de a judeca eventualele contestatii privind procesul de votare si ca se vor rezuma la judecarea cauzelor penale si civile "urgente", in semn de protest fata de reducerea veniturilor prin proiectul legii de salarizare unica a bugetarilor. In sprijinul lor, judecatorii au invocat articolul 1 al Constitutiei, care vorbeste despre "echilibrul" celor trei puteri in stat – legislativa, executiva si judecatoreasca. Mai mult, diminuarea veniturilor ar reprezenta un atac la adresa independentei justitiei. Potrivit vicepresedintelui Tribunalului Bucuresti, Laura Andrei, in conditiile absentei unei justitii independente, nu poate fi invocat interesul justitiabilului si, prin urmare, decizia de suspendare a activitatii Curtilor este legitima.
Ambele "argumente" invocate de magistrati sunt sofisme periculoase, adica sunt rationamente eronate prezentate in mod intentionat ca fiind valide, accentul cazand aici pe "intentionat". Pericolul consta in subminarea de catre magistratii romani a insusi lucrului pe care trebuie sa il apere – statul de drept. Constitutia vorbeste, este drept, despre "echilibrul" puterilor, care poate la limita fi interpretat ca "egalitate" a acestora. Dar egalitatea puterilor nu inseamna egalitatea veniturilor reprezentantilor acestora. Egalitatea puterilor priveste modul in care fiecare din aceste ramuri ale guvernamantului isi exercita puterea in stat, anume sistemul de "checks and balances" adica al mecanismelor prin care fiecare dintre cele trei puteri se controleaza una pe cealalta pentru a preveni acumularea unei puteri prea mari in mainile unui singur corp. Or, prin incercarea de a modifica bugetul (atribut executiv si legislativ) prin hotarari judecatoresti, puterea judecatoreasca a incalcat separatia puterilor in stat si, prin urmare, Constitutia. Pentru ca nu se pot produce bani prin hotarare judecatoreasca sau prin decret. Ca sa dea un leu la un judecator, Guvernul trebuie sa il ia din alta parte, si anume din sectorul productiv, din buzunarul platitorului net de taxe si impozite. Prin urmare, hotararile judecatoresti prin care magistratii si-au mentinut sporurile reprezinta o interventie neconstitutionala in politica de impozitare.
In acelasi sens, invocarea "independentei" justitiei este eronata: "independenta", asa cum este ea prevazuta de Constitutie (art. 124), nu poate fi inteleasa decat ca independenta fata de componenta politica a guvernamantului (judecatorii se supun numai legii), nu fata de nevoile vietii. A sugera, asa cum fac magistratii, ca nu pot fi independenti pentru ca li s-au redus veniturile prin legea salarizarii unice e totuna cu a spune ca Guvernul ii forteaza sa recurga la venituri "alternative", adica la coruptie. Or, coruptia este o chestiune de optiune individuala: esti corupt pentru ca alegi sa fii corupt, nu pentru ca te forteaza cineva. Prin urmare, responsabilitatea pentru coruptia din Justitie apartine exclusiv magistratilor si nimanui altcuiva. Responsabilitatea individuala este unul din fundamentele statului de drept si pretentia magistratilor ca prin diminuarea veniturilor acestei caste de catre Guvern Executivul s-ar face vinovat de subminarea independentei judecatorilor este din nou neconstitutionala, un alt atac la adresa statului de drept. Demersul magistratilor se vadeste astfel a nu fi altceva decat un santaj caruia Guvernul i-a cedat in mod rusinos.
Da, se poate invoca nevoia ca magistratii sa aiba venituri superioare altor categorii pentru ca sunt constransi sa ramana in limitele postului pe care il ocupa, dar asta nu inseamna ca aceste venituri sunt inscrise in piatra, imuabile, si ca nu pot fi reduse in vremuri de criza. Se poate invoca si politica bugetara inepta a Guvernului, salariile mari din alte agentii bugetare, risipirea banului public pe exercitii inutile, precum ministerele Tineretului sau Turismului, dar acestea sunt chestiuni care privesc politica, nu legea. Daca magistratii sunt nemultumiti de politica bugetara a Guvernului, au un singur instrument de sanctiune ca oricare alt cetatean – votul – si nu pot recurge la hotarari judecatoresti si nici la blocarea activitatii statului, pentru ca astfel fac abuz de puterea care le-a fost incredintata. Pentru ca aceasta putere nu este a lor, nu au castigat-o nici prin nastere, nici prin educatie, nici prin concurs. Ea le-a fost incredintata de cetateni.
In conditiile in care intre puterile statului pare sa se fi incheiat un pact de neagresiune vinovat, care submineaza statul de drept si exploateaza cetateanul, cum pot salva, atunci, cetatenii statul de drept? Cum se poate realiza o autentica separatie a puterilor, cum putem avea o justitie cu adevarat independenta, un Executiv cu adevarat responsabil, un Legislativ care sa dea legi in interesul alegatorilor, nu al grupurilor de interese? O solutie evidenta ar fi modificarea cadrului constitutional. Pentru asta ar trebui ca intreaga clasa politica sa convina asupra necesitatii revizuirii Constitutiei. Alternativa de cosmar este ca poporul sa isi piarda rabdarea si ca un "salvator" charismatic sa il convinga ca se guverneaza mai bine si mai eficient prin referendum.
