Emmanuel Goldstein – nume evreiesc, deci "alogen" si "subversiv" prin definitie – este autorul unei carti care se numeste "Teoria si practica colectivismului oligarhic". El sustine ca societatea este impartita in trei mari clase, o clasa superioara, una de mijloc si una inferioara. Clasa inferioara este mult prea ocupata sa supravietuiasca si nu are nici un fel de preocupari politice. In schimb, clasa de mijloc aspira sa se substituie clasei superioare (aristocratia traditionala) si, in acest sens, promoveaza "Revolutia". Membrii ei vorbesc despre "Libertate", "Dreptate sociala" si "Egalitate", dar adevaratul lor scop este sa se perpetueze la putere si, odata puterea obtinuta, se straduiesc sa mentina statu quo-ul prin cultivarea servitutii si inegalitatii. Din cine este compusa oligarhia? Din "birocrati, savanti, sindicalisti, oameni din publicitate, sociologi, profesori, experti de toate felurile" si, bineinteles, "politicieni de profesie si jurnalisti". Ei formeaza Partidul, care, in timp, ajunge sa se identifice cu Statul, care nu are alta justificare decat mentinerea oligarhiei la putere si inghetarea istoriei.
Cartea lui Goldstein face anatomia statului oligarhic, identificand cu exactitate structura totalitara a acestui tip de regim, si este cu atat mai verosimila cu cat autorul face aceste observatii din interior. Pentru ca Emmanuel Goldstein este unul dintre fostii lideri ai Partidului, un om care a apartinut odata Sistemului pe care il cunoaste in mod intim si care, printr-un gest inexplicabil, a decis sa il denunte. De aceea el nu poate fi iertat si este considerat de catre oligarhie principalul dusman al Statului. In fond, este un strain si un vanzator de neam si tara. In fiecare zi, la ora 11.00, toata lumea inceteaza lucrul pentru doua minute si priveste la televizor cum Goldstein isi profereaza ereziile. Indignati, oamenii – membri ai clasei inferioare – isi striga cu manie nedisimulata ura fata de tradator intr-un act de terapie sociala. Doua minute de ura.
Cand a scris "1984", Orwell a inteles ce serviciu imens poate aduce televiziunea statului totalitar si ce efecte poate avea transmiterea neincetata a unor materiale de propaganda prezentate drept informatie, dar si importanta inventarii unor tapi ispasitori impotriva carora sa fie directionata nemultumirea populara. Orwell nu ne spune daca Goldstein este un personaj real sau inventat de Partid pentru uzul maselor, dupa cum nu ne spune nici daca Big Brother este un personaj real sau o inventie in spatele careia se ascunde entitatea colectiva oligarhica. In conditiile in care, in universul distopic orwellian istoria este rescrisa tot timpul, iar destinele sunt sterse sau inventate in permanenta, nici nu mai are importanta daca Big Brother si opusul sau, Goldstein, exista cu adevarat. Important este ca ei sa apara la televizor ca si cum ar exista cu adevarat, pentru ca ceea ce conteaza este impresia pe care o lasa. Nu e nevoie de substanta sau de fapte solide si verificabile, doar de o fictiune plauzibila, o simpla imagine.
Or, exact asta se intampla cu asa-zisul scandal "Basescu, armamentul, teroristii". De o saptamana, televiziunile rostogolesc obsesiv ceea ce in esenta este un material de propaganda. Asa-zisele dezvaluiri postate de colaborationistul Sorin Rosca Stanescu pe popriu-i blog nu contin fapte care sa il incrimineze in vreun fel pe Traian Basescu, dar creeaza aparenta ca acesta are ceva de ascuns, ca este cumva amestecat in chestiuni tenebroase, ca este cumva vinovat. Or, aparenta este tot ceea ce conteaza. Impresia pe care o creeaza este atat de puternica, incat orice pretentie de rationalitate este abandonata. Traian Basescu este un om politic care este presedintele Romaniei de cinci ani si ale carui rezultate vor fi judecate de electorat la alegerile din acest an. Atata tot. Un om care a comis greseli de judecata uneori foarte serioase, care are slabiciuni de multe ori inacceptabile si prieteni de multe ori indoielnici. Dar nu e nici dictator nemilos, nici geniu malefic care controleaza din umbra societatea prin intermediul serviciilor secrete, nici tatarul sangeros al lui Severin (alogenul), nici criminalul lui Voiculescu.
Dar inamicii lui Basescu – din ce in ce mai multi si mai bine organizati – au nevoie sa creeze iluzia vinovatiei. Faptele crude si simple spun ca firma lui Mircea Basescu a descarcat in port niste containere care contineau munitie. Sa ajungi de aici la trafic cu armament in beneficiul unui terorist arab e ca si cum ai deduce din calitatea branzei traiectoria navelor spatiale. Dar nimeni nu mai are timp sa se uite la fapte. Aparenta este atat de puternica, incat de la "Basescu este vinovat" se trece pe nesimtite la "Basescu TREBUIE sa fie vinovat". Trebuie sa fi facut el ceva, trebuie sa fie intr-un fel implicat, trebuie sa fie ceva adevarat. si daca, in cele din urma, totul se dovedeste a fi o mare mistificare, atunci tot e vinovat, pentru ca merita ce i s-a intamplat, pentru ca vine din Sistem, pentru ca s-a folosit de serviciile care acum l-au tradat, el insusi un tradator, pentru ca a fost odata amic cu Rosca Stanescu etc. Aparente, imagini, reflexii, iluzii, adica trucuri de scamator.
Problema, cand rupi legatura intre vorbe si fapte, este ca poti sa spui orice cu egala indreptatire, pentru ca, daca nu ai cum sa verifici adevarul spuselor cuiva, adevarul nu mai este necesar. Poti sa spui, de exemplu, ca "ignoranta este putere", ca "libertatea este sclavie" sau ca "Basescu este Goldstein".
