Coalitia a anuntat ieri, victorioasa, ca a reusit sa cada de acord asupra a 32 de masuri anticriza. "In acest moment, cred ca am depasit un anumit blocaj politic", a spus Mircea Geoana. Din cele 24 de puncte vehiculate saptamani de-a randul de PSD, sinteza coalitiei a preluat nu mai putin de 20. Restul din cele 32 de masuri finale tin de o lista lunga prezentata duminica de ministrul Economiei, o lista in 37 de puncte. Am putea spune, la o adica, iata un compromis decent. S-au verificat temele care se regasesc si la unii, si la altii (neimpozitarea profitului reinvestit, anularea impozitului minim generalizat de la 1 ianuarie), s-au eliminat cele ireconciliabile (ideea PSD de construire a locuintelor sociale), s-a gandit indelung de cat timp e nevoie pentru pregatirea legilor necesare (o noua modificare a Codului Fiscal, de exemplu), s-au stabilit termene si, cand totul a fost perfectat pana la ultima virgula, a fost anuntat si maria sa, contribuabilul, fie el persoana fizica sau juridica.
Am fi incantati sa salutam un demers limpede si cu sanse majore de a deveni efectiv! Din pacate, scepticismul pare sa ramana singura strategie inteleapta. Motivul? Lista coalitiei are o problema mare cu termenele. Mircea Geoana spune ca masurile "vor fi puse in aplicare efectiva la 1 septembrie anul curent". Or, in dreptul unor masuri e specificat expres termenul de 1 ianuarie 2010. Sa intelegem de aici ca pana pe 1 septembrie vor fi adoptate legile necesare si aplicate de la 1 ianuarie? De la care "intai" nu va mai fi impozitata dobanda la depozite? De la care "intai" se va institui un plafon pana la care tinerii cu venituri modeste vor avea o scutire de impozite, adica se va desfiinta cota unica? Mai concret spus, de la care "intai" va fi modificat Codul Fiscal? Ministrul Pogea stie? Lista coalitiei are si o mare problema de continut. Ce poate sa insemne "studierea posibilitatilor de creare a unui fond de investitii, inclusiv prin includerea participatiilor statului prin care se asigura finantare de proiecte de importanta nationala"? Adica avem ciorna proiectului drept solutie anticriza? E ca si cand cer supa la restaurant, iar chelnerul imi aduce o ceapa si imi spune ca la restul se va gandi in continuare! Or, Guvernul exista pentru solutii complete, nu pentru ideea ideii in nuce! Pe de alta parte, pe lista figureaza masuri care au mai fost anuntate cel putin o data sau a caror aplicare a inceput deja. Asa, de pilda, "extinderea Programului «Rabla» pentru persoane juridice incepand de la 1 septembrie", in conditiile in care, la inceputul lunii iunie, ministrul Nemirschi a anuntat acelasi termen si a dat si detalii despre prima de casare de 38.000 lei si pragul de 10.000 masini noi. Sau emisiunea de eurobonduri de jumatate de miliard de euro a Romaniei, pentru intermedierea careia bancile au avut termen-limita pana ieri. Dar, dincolo de orice, lista celor 32 de puncte este un simplu balon de sapun. In mod cu totul lipsit de onestitate, PSD a fluturat cu aerul unui partid de opozitie o lista de propuneri electorale. Iar PDL, in loc sa urmeze cu incapatanare linia de pana acum – "Noi lucram, PSD e in campanie pentru prezidentiale" – a adunat ce putea aduna din fisa de post a unor ministri si a prezentat drept contra-lista. S-a ajuns astfel la o simetrie perfecta a politicianismului.
Intre timp, umbrele marilor legi ale reformei nu reusesc deloc sa capete forma. Legea salarizarii unice n-a fost finalizata, desi ar fi trebuit sa fie gata. Sindicatele din invatamant ameninta sa iasa in strada, iar cea de-a doua runda de mediere intre magistrati si Ministerul de Justitie purtata la Palatul Cotroceni a esuat, conflictul prelungindu-se sine die. Pana pe 2 septembrie, cand prim-ministrul a anuntat asumarea raspunderii pe legea reducerii agentiilor, mai sunt putine zile, iar Guvernul are inca probleme cu numaratul acestor institutii. Nu se stie daca vor fi dati afara 9.200 de oameni, zeci de mii sau sute de mii. Discutiile duse de ministrul Administratiei si Internelor cu primarii au ajuns la stadiul de amenintari, respectiv "sa nu-mi spuna mie nimeni cati oameni sa dau afara". Iar in ce priveste legea pensiilor – complementara celei a salarizarii unice – discutiile nici n-au inceput.
Cat ai de indeplinit o misiune magistrala – aceea de a profita de criza ca sa degrevezi aparatul de stat de povara privilegiilor si a taiatului de frunza la caini –, cat timp ar trebui sa-ti ramana pentru siruri lungi de masuri electorale?!
Problema e ca intr-o masa de urgente Guvernul nu a reusit in cele opt luni de la instalare sa-si stabileasca o lista scurta de prioritati. Romania este un organism plin de rani si, ca sa nu intre in coma, ar fi bine ca medicii sa nu se apuce sa le trateze pe toate in acelasi timp. A deschide operatii dupa operatii pare sa fie calea cea mai buna de a omori pacientul. Daca insa, in ordinea importantei, aceste operatii ar fi duse pe rand la bun sfarsit, sansele de reusita s-ar imbunatati substantial. Dovada ca alte economii au inceput deja sa dea semne de revenire. Necazul Romaniei e ca, din scoala pana la pensie, nimic din constructia institutionala a tarii nu te ajuta sa duci lucrurile la bun sfarsit. Obstacolele sunt majoritare, asa ca prea putini dintre cei obisnuiti totusi sa duca lucrurile la bun sfarsit lucreaza la stat. Liderii autentici, profesionistii perseverenti si dedicati nu intra in politica. Lor le place sa duca lucrurile la bun sfarsit. In alta parte, in alta tara…
