Ar fi interesant sa recitim astazi raportul comisiei parlamentare care a precedat suspendarea presedintelui Basescu in 2007. Raportul – la fel ca dezbaterea publica ce l-a precedat – creiona viziunea unui presedinte al Romaniei total inactiv politic. Lista de pacate imputate lui Basescu era lunga si varia de la chestiuni serioase, cum ar fi declaratiile privind magistratii, la reprosuri ridicole, cum era cel ca seful statului iese la sprituri numai cu liderii unui anumit partid politic. Am scris, la vremea respectiva, ca acuzatiile fortau o interpretare abuziva a Constitutiei, pe care de atunci incoace toata lumea o citeaza fara a o citi. Constitutia interzice presedintelui doar sa fie membru al unui partid politic si chiar ii confera in mod expres imunitate pentru declaratiile politice pe care le face. Atat si nimic mai mult. In rest, cand ii auziti pe diversi ca dau ochii peste cap si spun ca presedintele trebuie sa fie asa sau pe dincolo, sa stiti ca acelea sunt pareri personale, nu citate din Constitutie.
Dar imi propun in acest articol sa ii iau in serios pe cei care au scris si votat acel raport si suspendarea presedintelui. S-ar zice ca acea majoritate parlamentara compusa din PNL, PSD si UDMR are o viziune foarte stricta privitoare la atributiile presedintelui. Din moment ce au votat acea lista de reprosuri la adresa lui Basescu, intelegem ca un presedinte liberal sau social-democrat nu va avea voie sa: emita pareri sau critici despre activitatea Guvernului, sa comenteze deciziile magistratilor, sa critice Parlamentul, sa ceara aplicarea anumitor politici publice unde seful statului nu are atributii expres prevazute de Constitutie (in afara de politica externa si de securitate nu mai are nimic).
Avand in minte aceasta lista de restrictii autoimpuse, sa citim ce isi propun candidatii PNL si PSD pentru Presedintie. Crin Antonescu a dat deja publicitatii o platforma detaliata, Mircea Geoana se mai gandeste, dar din declaratiile sale publice cam intuim ce va spune. Multe dintre propunerile lui Crin Antonescu sunt interesante in sine. Tot ma plangeam in articolul de saptamana trecuta ca magistratii iau sporuri pentru ca respira, nu pentru ca muncesc. Iata ca liderul liberal vine cu ideea ca judecatorii sa fie platiti in functie de numarul de dosare solutionate si sa fie sanctionati financiar daca instantele superioare le infirma deciziile. Tot Crin Antonescu propune (si bine face) reducerea drastica a agentiilor guvernamentale de la 150 la 30. Totul bine si frumos. Dar nu discut aici substanta acestor propuneri, ci modul in care se pliaza peste imaginea de presedinte creionata anterior de Antonescu si partidul sau.
Intrebarea mea catre fostul deputat care a votat suspendarea lui Basescu este: Cum face un presedinte toate acestea? Un presedinte care nici macar nu ar trebui sa aiba voie sa critice Guvernul, un presedinte care nu are voie sa faca declaratii despre justitie. Sa mai intram in amanunte de genul cum ar scadea presedintele Antonescu impozitele? In programul sau, Antonescu comite si gafa de a ne spune direct, fara menajamente, ca ii va schimba pe actualii sefi de la Parchet si DNA, singurii care mai misca pe frontul anticoruptiei. Curat presedinte echidistant, coane Fanica!
In ce-l priveste pe Mircea Geoana, masurile anticriza ale PSD, care de fapt mascheaza idei populist-interventioniste, merita aceleasi intrebari. De unde ar construi presedintele Geoana 50.000 de locuinte sociale? Bugetul Presedintiei sigur nu ar acoperi constructia de la zero a cam trei orase medii (cam atat vine) pe banii statului si impartite ca pomeni bugetare. Ma intereseaza ca oamenii politici sa fie coerenti. Daca l-au suspendat pe Basescu pentru ca nu e un presedinte cum cred ei ca scrie la Constitutie, as vrea sa vad ca macar ei se comporta dupa propriile standarde. Altfel, promisiunile de pana acum seamana cu promisiunile unor candidati pentru sefia Guvernului. Impozite, restructurarea administratiei, securitate sociala, reforma justitiei. Toate acestea sunt treaba Guvernului. Sau ale unui presedinte jucator, dar pentru asta l-au suspendat atunci pe Basescu, nu?
Mai mult chiar, separarea alegerilor prezidentiale de cele parlamentare face toata situatia cu totul ridicola. Pana acum, tinea oarecum de logica electorala ca un candidat prezidential sa faca promisiuni de parca vrea sa devina seful Guvernului: era locomotiva in alegeri, iar daca partidul sau castiga, atunci putea influenta Guvernul pentru a pune in aplicare promisiunile facute. Dar tocmai asta este esenta ideii de presedinte jucator, nu? Anume, un presedinte care, prin declaratiile sale publice si prin influenta politica, pune Guvernul la treaba pentru a face niste chestiuni pentru care a primit votul populatiei. Acum, prin separarea alegerilor, ce mai promite un viitor presedinte? si, mai ales, ce mai promit cei care nu suporta ideea de presedinte jucator? Un Crin Antonescu ales presedinte ar trebui sa lucreze cu o majoritate nonliberala (actuala sau alta formula). Cum ar scadea impozitele? S-ar duce peste Guvern cu programul electoral in brate? Cum l-ar schimba pe Daniel Morar de la DNA? Vai, vai! Ar trebui suspendat imediat, conform interpretarii Constitutiei pe care a votat-o deputatul Crin Antonescu.
Ce ne facem? Ii auzim recunoscand direct ca s-au jucat de-a Constitutia si au impus prin vot o interpretare nerealista a Legii fundamentale? Asa ar fi barbateste, sa ne spuna direct: Oameni buni, e absurd sa va cerem sa ne votati doar ca sa stam de momai in vitrina la Cotroceni, am exagerat atunci, de fapt vom fi cu totii presedinti jucatori. Ca asa e in politica.
Cristian Ghinea este director al Centrului Roman de Politici Europene
