Merg des cu taxiul din Bucuresti, deci sunt la curent cu gandirea politica a taximetristilor romani. De obicei, pozitiile sunt foarte diverse, dar in ultimele zile mi-a fost dat sa vad o unanimitate interesanta: daca sunt la radio stiri despre grevele spontane din magistratura, atunci urmeaza invariabil un potop de injuraturi dinspre omul de la volan. Registrul merge de la radicali (nu se mai satura cata spaga iau, baga-mi…) la moderati (dom’le, cand e criza tot astia cu salarii mari sunt nesimtiti!). Imi pare rau pentru magistrati, dar protestul lor nu va starni prea curand simpatie publica si pariez ca un ministru coltos care s-ar gasi sa dea afara pe capete din magistratura pentru greva ilegala ar deveni peste noapte foarte popular.
Si nici nu ar avea de ce sa starneasca simpatie in opinia publica, pentru ca episodul cu sporul de 50% pe care si-l dau judecatorii cu de la sine putere este o culme a obiceiului traditional de a crea privilegii de casta. In aceasta logica, avem categorii profesionale care sunt platite pentru ce sunt, nu pentru ceea ce fac. Iar oamenii chiar s-au obisnuit asa, nu mai percep aberatia, li se pare normal si firesc sa ia bani pentru ca exista, pentru ca ne fac favoarea de a respira acelasi aer ca noi, indiferent daca muncesc ceva sau.
Cultura sporurilor vine din aceasta traditie a mulgerii bugetului. In logica normala, cineva primeste un spor pentru ca se remarca intre colegii sai, pentru ca lucreaza intr-un anumit mediu nociv sau in anumite conditii dificile. De asta se numeste "spor", care e diferit de salariu. Bugetarii romani au intors pe dos logica normala. Sporul il iei pentru ca vii la serviciu. Acum cativa ani, s-a dat un spor procurorilor care lucrau la cazuri de coruptie. Ideea era ca e o diferenta intre a ancheta un hot de gaini si a cerceta un politician corupt.
Evident, politicianul iti poate afecta cariera, iti trebuie curaj sa intri acolo. Ideea cu sporul era ca aceia care isi pun cariera in joc sa primeasca un stimulent in plus. Ce s-a intamplat in practica? Niste procurori care anchetau doar gainari au dat statul in judecata, ziceau ei ca asta este discriminare: sa dai unora sporuri si altora nu. Simplul argument da logica cu capul de pereti: de asta se numeste spor, unii il iau, altii nu, nu e normal sa-i "discriminam" pe cei care muncesc mai mult fata de ceilalti? S-a gasit un judecator idiot care sa accepte insa argumentul. Astfel incat toti procurorii au ajuns sa primeasca acel spor. Moment in care lipsa de logica devine ticalosie: nu au decis sa anuleze sporul pentru a elimina discriminarea, ci sa-l primeasca toti. Simplu, nu? Statul te incurajeaza sa ramai la anchete de gainari, sa nu te atingi de politicieni.
Acum, judecatorii repeta povestea procurorilor, cu sporul de stres. Povestea este complicata si nu avem spatiu pentru toate chichitele ei juridice. Ideea de baza este ca judecatorii, in cap cu sinistrul Nicolae Popa de la Inalta Curte, au decis, cu de la sine putere, ca o lege este altfel decat scrie chiar in acea lege. Curtea Constitutionala a intors decizia, dar Popa a decretat ca CC nu a inteles bine, asa ca judecatorii obliga statul sa le plateasca la toti sporul de stres, 300 milioane de euro dintr-un foc. Adica, au salariu si spor de stres. Sporul de stres nu se plateste acelora care au de ce sa fie stresati, ci tuturor. Sporul de stres este un drept incasat de judecatori nu pentru ca sunt stresati, ci pentru ca respira. Cei cativa judecatori care nu gandesc asa sunt redusi la tacere de o majoritate hulpava. Evident ca logica bunului-simt se suspenda cu totul, ei vor sporul si pace. si astia sunt oamenii care trebuie sa imparta dreptatea celorlalti cetateni ai Romaniei.
Criza economica face si mai evidenta o intreaga cultura a lui "plateste-ma pentru ca exist". Cata vreme economia a mers bine, nimeni nu s-a preocupat de sporuri. Acum, ca nu mai sunt bani, logic este sa tai din sporuri. Ideea ca respectivele sporuri sunt mijloace extraordinare de a-i compensa pe cei cu performante e total straina sistemului. Pentru ca pur si simplu le este straina ideea de performanta. Logica lor este ca, odata intrat acolo, o data ce ai patalama de magistrat, functionar public, notar, diplomat si altele, esti platit pentru ca pur si simplu existi, respiri si vii la serviciu, nu pentru ce faci. Dupa care primesti pensie speciala, adica bani pe care ii iei la batranete nu pentru ca ai contribuit, ci pentru ca ai existat si ai venit la serviciu. si totul din banii platiti de fraierii care au fost platiti pentru ca au muncit, nu pentru ca au existat.
Fortat de acordul cu Banca Mondiala, Guvernul cauta acum solutii pentru inghetarea pensiilor mari. Exista in mod evident reticenta de a taia pur si simplu aceste pensii, ideea din spate fiind ca un privilegiu de acest gen odata castigat devine un fel de drept feudal. Ne e frica sa taiem pensiile nesimtite luate de unii, desi nu au contribuit, dar macar sa le inghetam. Asta e tot? De ce? De ce sa nu ia fiecare exact atat cat a contribuit? O pensie primita pe o lege speciala nu este un drept legitim, tot privilegiu nesimtit se cheama si normal ar fi sa fie anulate toate legile speciale si toata lumea sa primeasca pensii pe legea normala – punct de pensie in functie de contributia de-a lungul vietii. Probabil, Guvernul se teme ca, daca impricinatii dau statul in judecata, aproape sigur vor castiga, doar stim cine judeca, unii la fel ca ei.
In aceste conditii, intrebarea din titlu devine serioasa si frustrarea soferilor mei de taxi (oameni care muncesc multe ori pe zi, intr-un mediu competitiv) perfect legitima. De ce sa muncesti si sa fii platit pentru ce muncesti? Nu e mai bine sa fii platit pentru ceea ce esti?
