Un vechi si bun prieten a spus odata in fata unei audiente preocupate de probleme etice urmatoarea poveste adevarata: "La inceputul carierei, am fost nevoit sa fac practica la un spital de nebuni, undeva in afara Bucurestiului. Nu erau foarte violenti, dar puteau deveni periculosi pentru ca puneau la cale tot felul de dracovenii. Unul isi daduse foc la valiza, la propriu, si era sa ne arda focul pe toti. Era nevoie sa fie supravegheati tot timpul ca sa nu se raneasca pe ei sau pe ceilalti. Dar, la un moment dat, in ciuda pazei, a disparut un nebun. si era unul dintre cei mai simpatici. Ne facea tot timpul sa radem. L-am cautat peste tot, cu totii, am anuntat la militie, am sunat la gara, la spitalul propriu-zis. Nimic. La un moment dat, mi-am dat seama ca tocmai in livada nu cautaseram. si, intr-adevar, nebunul era acolo. Ce credeti ca facea nebunul nostru? Nebunul se ascundea.
Se ascundea in spatele unui… fir de iarba. In apararea logicii lui, trebuie sa spun ca era un fir de iarba inalt, mai inalt decat o statura de om. Dar nu m-am dus direct la nebun. Nu ar fi fost bine. Am intrat in jocul lui si am inceput sa-l caut: «Oh, unde o fi omul asta, oare unde s-o fi ascuns? Il caut de trei ore…». Nebunul radea. si pentru ca in cele din urma i s-a facut mila de mine, a iesit din ascunzatoarea lui si mi-a facut favoarea de a se intoarce in spital, la locul lui". Mesajul povestii de acum 15 ani era simplu: nebuni sunt cei care pretind ca pot ascunde evidenta. N-are importanta ca cei care stiu adevarul intra pentru o vreme in joc.
Mi-am reamintit povestea citind ieri, la propriu, ca despre alta tara, un sir lung de titluri politice pe pagina de internet a uneia dintre cele mai respectabile agentii de stiri din Romania. Iata-le: "Berceanu: Cred 100% ca Basescu va candida, sunt convins ca inca nu a decis, e o strategie", "Udrea: Geoana va ajunge de la groapa cu nisip la groapa de gunoi a politicii", "Orban: Romanii mintiti de Guvern ar trebui sa puna PDL si PSD in genunchi, pe coji de nuca", "Procesul lui Nastase, amanat pentru ca avocatii n-au copiat cateva CD-uri", "Elena Basescu: Nu am vanatai, ci doar cearcane adanci, din cauza oboselii".
Si peste toate acestea, marcata cu rosu, semn ca trebuie sa atraga atentia mai mult decat orice altceva, urmatoarea nota legata de unul dintre candidatii la presedintie: "Conferinta de presa sustinuta de Nati Meir si Monica Columbeanu, ora 15.00, restaurantul Pescarus". Fiecare dintre stirile de mai sus cuprinde partea ei de absurd, de ridicol si de trist. Dar toate au un numitor comun: firul de iarba din povestea cu nebunii. Mutatis mutandis, toate personajele de mai sus sunt la fel de potrivite pentru locul pe care il ocupa pe cat de bine era ascuns nebunul in spatele firului de iarba. Iar noi continuam sa intram in jocul lor, chinuindu-ne sa ne anihilam inteligenta.
Cu totii incearca sa ne convinga ca stiu ce fac, ca sunt cunoscatori, ca inteleg mai bine decat "cetateanul obisnuit" lumea in care traim si, desigur, mecanismele si "institutiile statului". si ca, daca intreaga campanie electorala si intreaga lupta politica se reduc la tras de sfori, la atacuri penibile pentru scene penibile, la bai de multime si in general la multe, multe, multe adjective si adverbe, fara fapte si solutii, toate acestea se intampla pentru ca "asta e politica" si "asa e in campania electorala". Aiurea! Aiureli comunistoide!
In ciuda acestui efort nebunesc care se autoalimenteaza potrivit principiului "daca m-a atacat murdar cutare, eu de ce sa fiu mai prejos?!", politica nu se reduce la circ. Cand Caragiale isi scria cu atat de disciplinata disperare schitele, Carol I si vechii boieri ai tarii dadeau chip Romaniei moderne. Nu totul se reducea la Mitici si halbe de bere – dovada ca schitele insele au fost scrise. Existau oameni de stat care intelegeau ca "politica e un lucru grav", cum spune unul dintre putinii batrani ai natiunii. Politica este un lucru grav care trebuie practicat cu decenta si simt al masurii, pentru ca ea priveste in cel mai inalt grad viata oamenilor. si, oricat ne-am preface cu totii, din lipsa de standarde si de verticalitate, din cinism autoimpus, din oboseala sau lehamite, ca nu este asa, evidenta se impune de la sine. Am intrat si nu vrem sa iesim din jocul nebunului care se ascunde in spatele unui fir de iarba.
Nu vrem in ruptul capului sa iesim din spitalul de nebuni si sa redevenim exigenti in lumea reala, in lumea in care bancurile sunt rare, dar se munceste eficient. Ne pasioneaza vocatia falimentara de Moromete. Un articol aparut recent in cotidianul spaniol ABC remarca faptul ca, in toate statele membre, campania electorala pentru europarlamentare este dominata de subiecte interne si ca, in multe situatii, cetatenii se vor folosi de scrutinul de pe 7 iunie pentru a da un vot de blam guvernelor in functie. Asta se va intampla, se pare, si in Marea Britanie, si in Ungaria. Dar, spre deosebire de colegii lor romani, care fac acte de prezenta la serbari campenesti, la degustari de carnati, vizite de lucru cu fulare galbene in miezul verii sau chiar scurte opriri la groapa de nisip, politicienii cu alta limba materna decat romana isi bat capul sa gaseasca solutii la reducerea locurilor de munca sau pentru a face mai usoara viata IMM-urilor, lovite de criza. Nu e cert ca reusesc, dar cu siguranta alegatorii lor sunt mai increzatori in ziua de maine, chiar daca, trebuie sa recunosc, au parte de mai putine hohote de ras.
