Daca dezvalui coruptia unui inalt ierarh, dai in Biserica. Daca dai in Biserica, dai in Dumnezeu. Asta a fost logica dupa care slujitorii Arhiepiscopului Tomisului, avocatii si jurnalistii pomanagii au infierat investigatia realizata de Romania libera – "Cat costa Duhul Sfant in Romania". O ancheta care a demonstrat clar mecanismele coruptiei in sutana – daca platesti cat si unde trebuie, poti convinge chiar si un inalt prelat sa te ajute sa devii preot "in regim de urgenta", incalcand legi si regulamente.
In timp ce avocatii si jurnalistii-case de marcat nu au de dat socoteala decat in fata propriei constiinte (acolo unde e cazul), pentru clericii care se folosesc de astfel de argumente lucrurile sunt mult mai complicate. Tonul belicos, atacurile la persoana indreptate impotriva reporterilor si evitarea raspunsurilor transante la acuzatiile cat se poate de concrete care i se aduc Arhiepiscopului Teodosie fac un deserviciu intregii Biserici si mai ales acelor preoti si ierarhi care au un comportament ireprosabil.
Nu poti veni cu argumente strambe de genul "Teodosie a vrut sa faca un bine", "a crezut ca banii pe care i-au dat reporterii erau un cadou", "este o lovitura data chiar din interiorul Bisericii" si sa speri, in acelasi timp, ca vei mai putea predica unei tari aflate in cautare disperata de modele de comportament moral. Poate o vreme vei mai putea convinge acea patura a populatiei mai putin educata, dar in nici un caz nu vei mai avea rezonanta in inimile si mintile oamenilor care imping Romania inainte si care sunt prea satui de minciunile si matrapazlacurile politicienilor ca sa mai aiba vreo urma de toleranta pentru un comportament similar din partea preotilor.
In ochii lor, astfel de raspunsuri caraghioase, care le insulta inteligenta, pun Biserica in intregul ei intr-o lumina proasta. Cu atat mai mult cu cat, prin comparatie, alte institutii vitale ale Romaniei au inceput sa dea semne palpabile ca nu le mai este indiferent ce cred cetatenii. si fac progrese vizibile.
In urma cu o luna, Romania libera a inceput o serie de articole despre o alta afacere revoltatoare si ilegala – radarele "private". Dupa primele dezvaluiri care au demonstrat ca aceasta inginerie financiara nu ajuta la cresterea sigurantei rutiere, in schimb imbogateste niste firme private cu sustinere in politie si politica, reactia autoritatilor a fost similara cu aceea a Arhiepiscopului Tomisului: Romania libera nu doreste radare pe sosele, nu vrea un trafic mai sigur, vrea mai multi morti pe sosele. O sa aveti oameni pe constiinta, ni s-a spus.
Un asemenea artificiu logic tembel nu era altceva decat o diversiune menita sa abata atentia de la esenta problemei: in loc sa ajunga la stat, pentru a fi investiti in masuri de siguranta rutiera, banii din amenzi ajungeau, in proportie de aproape 80%, in buzunarul unor firme private si, probabil, al unor politisti, primari si politicieni corupti. smecherii care pusesera mana pe o afacere de zeci de milioane de euro credeau ca o vor putea pastra atacand demersul ziarului nostru. Pentru asta, au incercat sa mute discutia catre jurnalistii iresponsabili care nu isi doresc altceva decat sa vada cat mai multi oameni morti pe sosele, convinsi ca astfel vor reusi sa scape de acuzatiile de evidenta ilegalitate, sustinute cu argumente juridice imbatabile.
In final insa, presiunea opiniei publice, a numerosilor specialisti in politici publice, inclusiv a unor primari care au refuzat sa fie partasi intr-o afacere oneroasa, a infrant inertia autoritatilor si le-au obligat sa ceara intrarea in legalitate. Radarele "private" au fost inchise.
Ziua in care Guvernul a anuntat suspendarea radarelor "private" a coincis cu ziua in care ziarul nostru a publicat investigatia despre rotitele coruptiei din Arhiepiscopia Tomisului. Vor lua masuri la fel de drastice liderii Bisericii Ortodoxe?
Din pacate, la aceasta intrebare este dificil de raspuns. Surprinzator si trist, in anii trecuti statul a dat mai multe semne de reforma decat Biserica. si avand in vedere cat de departe este administratia Romaniei de standardele europene, concluzia nu este nici pe departe magulitoare pentru BOR. Doar doua exemple: politicienii au acceptat in final sa fie verificati in privinta legaturilor cu Securitatea (atat cat ne mai permit azi arhivele), preotii – nu; politicienii au acceptat sa-si declare averile, inaltii prelati – nu.
Daca inainte de 1990 Biserica ramasese pentru multi romani ultimul bastion de speranta in fata unui stat opresor, astazi am ajuns in situatia de a astepta de la stat sa dea un semnal de curatire in randul preotimii: sansele ca Parchetul sa ancheteze cu impartialitate cazul Teodosie sunt mult mai mari decat cele ca ancheta interna a BOR sa transeze cu fermitate acuzatiile care i se aduc inaltului prelat.
Este adevarat insa ca aceasta presupunere se bazeaza pe reactiile din trecut fata de cazuri similare. Intre timp insa, a avut loc o schimbare extrem de importanta: Biserica are un nou Patriarh, un pastor pe care multi il vad ca pe un adevarat reformator. Avand in vedere magnitudinea reactiilor si nenumaratele dezvaluiri care au urmat investigatiei Romaniei libere, cazul Teodosie va fi un prim test important pentru cum intelege noul patriarh sa se raporteze la problemele care afecteaza grav credibilitatea Bisericii: le va baga sub pres, cum s-a intamplat in trecut, cu justificari sforaitoare de genul "Biserica trebuie sa ramana unita", "este o chestiune interna, nu priveste opinia publica", sau le va pedepsi fara ezitare pentru a da un exemplu intregului cler. Sa speram ca, atunci cand va lua o decizie, o va face cu gandul in primul rand la milioanele de romani care au incredere totala in Biserica Ortodoxa.
