Descoperirile arheologice atesta ca pietrele, pretioase sau nu, au fost intrebuintate ca bijuterii inca din timpuri stravechi. In antichitate, pietrele pretioase ori semipretioase erau folosite ca podoabe laolalta cu aurul si argintul ori cu alte materiale. Inca de atunci diamantul era o foarte apreciata piatra pretioasa. Pe langa diamant, mai erau cunoscute si intrebuintate ca bijuterii safirul, smaraldul, rubinul si berilul ori chihlimbarul.
Nestematele, zise si pietre scumpe sau pietre pretioase sunt minerale care, din punct de vedere estetic, arata foarte frumos, fiind de obicei intrebuintate ca pietre in bijuterii, ori, mai pe romaneste in odoare sau in giuvaieruri. Dupa calitatile estetice, specialistii le impart in pietre pretioase si pietre semipretioase. In afara de originea minerala ori anorganica, mai pot fi si de origine organica, adica fosile, precum chihlimbarul, margaritarele sau perlele si coralii. stiinta care se ocupa cu studiul pietrelor pretioase si semipretioase este gemologia.
Pietre miraculoase
Din "Dictionarul diabolic" al lui Jacques Collin de Plancy, aparut in 1992-1996, in trei volume, la Casa de Editura si de Presa "Viata romaneasca", in traducerea Rodicai Rotaru, aflam si de "GEDI – Piatra miraculoasa care, in credinta getilor, avea puterea sa schimbe aerul, sa starneasca vanturi, ploi si furtuni, atunci cand este pusa in apa. Nu se mai cunoaste infatisarea acestei pietre."
Inca nu putem sti daca aceasta piatra miraculoasa exista in realitate sau doar in imaginatia stramosilor nostri. Mai sunt asemenea pietre in mitofolclorul romanesc. Una dintre ele este Margeaua serpilor sau Margeaua Balaurului. Astfel, se spune ca intr-o anumita zi de primavara, se aduna la un loc o droaie de serpi, veniti de departe, si mai mari si mai tineri si mai batrani. Acel loc este in munti, printre pietre si stanci, inconjurat de balarii, unde picior de om nu a putut ajunge vreodata. Cand se apropie acea zi, care cade o data la sapte ani, toti serpii incep a se nelinisti, nu-si mai afla locul, joaca la luna si apoi deodata pornesc asa, de parca ar fi vreun glas sau fluier fermecat. Apoi, se strang unii in altii si-si pleaca toti capetele in dreapta si-n stanga, fluierand mereu pana ce se aduna toti serpii. Atunci, pe rand, isi varsa balele intr-un loc ferit, in vreme ce sarpele cel mai batran suiera un descantec, doar de el stiut. Din balele acestea, amestecate si vrajite, se formeaza o piatra scumpa, cu focuri de soare. Pentru ea sar toti serpii la lupta. Intr-un tarziu, invingatorul se apropie de acea piatra si o inghite. Toata ceremonia se numeste "Fiertul Margelei". sarpele care a inghitit piatra scumpa fuge prin paduri si codri; si daca sapte ani la rand nu vede fata de om, atunci din sarpe se face balaur. De aceea, acel sarpe se ascunde in cei mai intunecati codri sau in cele mai tainice vagauni. Iar daca vede chip de om, plesneste de ciuda. Daca insa ajunge balaur, atunci se ascunde intr-o fantana ori un lac, de unde e scos de solomonari. Cand cade jos din nori, atunci se ascunde in paduri sau in fantani si inghite oameni si vite. Este evident ca Margeaua serpilor este echivalenta pietrei miraculoase a getilor, Gedi, caci inghitita de viitorul balaur provoaca si ea fenomene meteorologice, precum vanturi, ploi si furtuni, pe care le stapanesc misteriosii solomonari.
O alta piatra fermecata din mitologia romaneasca este si cea a curcubeului. Astfel, cand ii e sete, curcubeul isi alege o pietricica rotunda si turtita pe care o gaureste, ca sa poata bea apa prin ea. Oamenii o cauta si o strang ca pe o piatra scumpa si o lasa mostenire din tata in fiu. Este buna la descantat, la facut farmece, ca sa dea mana vacilor.
In antichitate, se credea ca toate pietrele scumpe sunt inzestrate cu daruri miraculoase. Una dintre acestea era heliotropul, de culoare verde inchis spre negru, cu punctulete sau vinisoare de un rosu inchis, caruia i se mai spune si Piatra Sangelui. Plinius cel Batran afirma ca numele de heliotrop ii vine de la faptul ca, daca piatra e pusa intr-un vas plin cu apa, razele soarelui care cad asupra ei reflecta culoarea sangelui si ca scoasa din apa ea reprezinta soarele si foloseste la observarea eclipselor acestui astru. Se spunea pe vremuri ca are puterea de a-l face nevazut pe cel care o poarta. Astazi se crede ca heliotropul te face sa te simti foarte curajos si sa preiei initiativa cand iti doresti acest lucru, fiind recomandat in mod special timizilor si celor care nu au incredere in ei insisi.
In evul mediu, nestemata numita hyacint se atarna la gat pentru a-l feri pe om de ciuma. In plus, ea are darul de a intari inima, sa-l fereasca pe om de traznet, sa-l ajute sa se imbogateasca, sa-i creasca prestigiul, prudenta si intelepciunea ori aduce somn. Despre opal se spune ca odihneste inima, apara pe om de orice influenta malefica din atmosfera, alunga tristetea, impiedica sincopele, raul la inima si orice afectiune maligna. Se mai spune ca hidropicusul e in stare sa fure culorile lunii, ca selenitul creste si scade odata cu luna, ametistul alunga aburii vinului, iar cornalina potoleste mania.
Jocul comorilor
De obicei, abundenta aurului si a nestematelor starneste emotii, chiar teama, cum sugereaza mitofolclorul romanesc al comorilor. Se spune ca uriasii adunasera in viata lor averi nemasurate, pe care, nestiind ce sa faca cu ele, cand isi simteau moartea aproape, le ingropau. si ca nimeni sa nu se atinga de ele, sa le dezgroape, ei dupa ce le ingropau faceau peste groapa tot felul de vraji si aruncau blesteme grele asupra celui care ar incerca sa le dezgroape. Iar ca sa fie si mai siguri ca pamantul le va pazi pana la Marea Inviere a Tuturor, cand vor veni sa si le ia inapoi, le inchinau diavolului, cel mai strasnic pazitor despre care se spune ca pe ce pune mana nu mai da inapoi. Astfel, mai toate comorile sunt in paza lui, iar dracul a devenit "Cel de pe Comoara". Cine gaseste locul unei comori si sapa ca sa o scoata, pateste o sumedenie de nenorociri din partea dracului. Mai intai, incearca sa-l sperie, iesindu-i inainte sub chipul unei capre sau al unei pisici negre. Daca omul tot nu fuge, ci incepe sa sape, dracul il ologeste sau ii ia graiul, ori ii trimite pe Miazanoapte, care-l infricoseaza atat de rau incat sarmanul om moare. Scrie mai departe Marcel Olinescu, in "Mitologie romaneasca", Editura "Casa scoalelor", 1944: "O data pe an, la un anumit timp, comorile ard, adica deasupra locului unde sunt ingropate, apar niste flacari rosietice, daca comoara are mai multa arama; galbena, daca e aur; ros aprins, daca sunt rubine, si verzi, daca sunt smaralde. Cand omul se apropie, ele dispar. Daca omul nu este fricos, poate sa mearga acolo si sa puie un semn, ca sa stie a doua zi unde sa sape. Comorile se pot scoate, daca porti o cruce in san si daca stropesti locul cu aghiasma, asa ca sa fuga necuratul de-acolo. Numai cel sortit s-o aiba, numai acela poate s-o sape si s-o ia. si numai daca, in tot timpul dezgroparii, se fereste de a scoate vreo vorba. Iar dupa ce-a scos-o, sa nu acopere locul, ca altmintrelea orbeste. Comorile nu ard – nu joaca – totdeauna, ci numai la zile mari: in ajunul Craciunului, Anului Noi, la Pasti, in noaptea de Inviere, la Sf. Gheorghe, ori de Sanziene".
Baiere vechi si noi
Atestate din cea mai indepartata vechime, amuletele sau talismanele din pietre scumpe sunt purtate si astazi de cei ce cred in puterile lor miraculoase. Faptul ca baier, care inseamna amuleta sau talisman, s-a pastrat in romana din substratul tracic este un argument ca au o vechime impresionanta pe meleagurile noastre. S-au descoperit in pamantul nostru nenumarate geme antice, care mai de care mai frumoase.
De altfel, obiceiul de a purta imagini sau figuri magice este vechi in lumea intreaga. Cele mai multe amulete erau si sunt facute din pietre scumpe. Egiptenii purtau in general talismane reprezentand un scarabeu. Deasupra amuletelor se scriau incantatii. Biserica a vazut in aceste practici ceva diabolic si conciliile le-au condamnat. La conciliul de la Konstanz s-a interzis, sub pedeapsa cu moartea, intrebuintarea talismanelor si vrajilor in vindecarea bolilor. Dar cum crestinii simpli nu puteau renunta la aceste mijloace de aparare, s-au gandit cum sa eludeze legea si au inceput sa faca amulete din carpe si imagini care erau sfintite prin atingerea de relicve sau bucatele de hartie pe care erau scrise versete din Biblie. Astfel, legea a devenit mai blanda, iar obiceiul a ramas sa fie supravegheat sau indeplinit de preotii occidentali. In Rasarit traditiile au avut mai putin de suferit. Astfel, baierele Soarelui erau purtate ca sa ofere favoruri si bunavointa principilor, onoruri, bogatii si slava. Talismanul Lunii pazea de boli si ii ferea pe drumeti de orice primejdie. Nestematele, chiar fara imagini si fara incantatii, doar usor prelucrate, erau si mai sunt considerate norocoase, cele mai multe fiind si "specializate". Unele sunt legate de data nasterii purtatorului, aducand noroc dupa luni; de pilda: ianuarie – granat; februarie – ametist; martie – acvamarin; aprilie – diamant; mai – agat ori smarald; iunie – perla sau Piatra Lunii; iulie – rubin sau onix; august – cornalina ori peridot (olivina); septembrie – crisolit sau safir; octombrie – beril, turmalina ori oval; noiembrie – topaz; decembrie – turcoaza sau zircon.
Se crede ca nestematele in forma de pandantiv, medalion ori salba protejeaza tot corpul, mai mult decat inelele, cerceii, brosele. Apoi, bratara purtata pe mana stanga receptioneaza energii binefacatoare din macrocosmos, pe cand cea purtata pe mana dreapta transmite energii pozitive, vindecatoare. Importanta este si lungimea unui lantisor de clestar. Astfel, un cristal agatat pe un lantisor in josul gatului are actiune mai puternica asupra planului comunicational, creativ, sporind energia intregului corp si a intregii aure a omului. Un cristal purtat deasupra inimii, intr-un buzunar sau intr-un saculet, are efecte mai tari asupra domeniului emotional.
Cu cristalele se poate ghici, iar metoda se numeste cristalomancie. Se fac preziceri intrebuintandu-se oglinzi ori vase cilindrice sau orice alte figuri de cristal. Procedeul poate fi insca riscant. Astfel, in literatura medievala se spunea ca, la Nuremberg, in 1530, un preot a vazut intr-un cristal comori ascunse, pe care i le-a aratat un demon; el le-a cautat si a reusit sa le gaseasca, pazite de un dulau negru. Insa cand a coborat in groapa pe care o sapase si a vrut sa deschida lada, a disparut pentru totdeauna. Oglinda nu-i prezisese si acest lucru!
O alta metoda de a ghici este margaritomancia, cu ajutorul perlelor sau margaritarelor. Se pune o perla pe o plita, aproape de sursa focului, se acopera cu un vas cu gura in jos. Se spun descantece si numele celor banuiti de ceva: daca a furat ceva, in clipa cand se pronunta numele hotului, margaritarul sare in sus, incercand sa iasa din vas. Asa se recunoaste vinovatul. Un ecou al practicarii margaritomanciei de catre romani in vechime este celebrul refren "Insir-te margarite!" din basmele noastre.
Gemologie
Cum scriam mai sus, stiinta care se ocupa cu studiul pietrelor pretioase este gemologia, cu traditii din antichitate. Nestematele, care inca de pe atunci aveau o valoare mare, erau deseori imitatii, ca de pilda agatul prin ardere ori colorare, vandut ca piatra pretioasa adevarata. In antichitate si evul mediu pietrele pretioase erau doar rotunjite prin slefuire. slefuirea cu fatete a aparut abia dupa perioada Marilor descoperiri geografice din 1492.
Astazi se produc si diamante sintetice, in laborator, supunand carbonul unor presiuni si temperaturi foarte inalte. Poate fi intrebuintat aproape orice material bogat in carbon, inclusiv zaharul si alunele! Primele diamante sintetice de inalta calitate au fost produse in anul 1970. Cum se stie, exista si perle artificiale. Cele naturale sunt nestemate neminerale produse de stridii. Cand un fir de nisip e prins de cochilie, stridia il acopera cu sidef, o substanta protectoare pe care o intrebuinteaza la captusirea cochiliei.
Cel mai mare diamant descoperit vreodata, cu greutatea de 3.106 de carate, adica 621,2 g, numit Cullinan, i-a fost daruit lui Edward al VII-lea, regele Angliei, de catre guvernatorul Transvaalului. A fost taiat in mai multe pietre incorporate in coroana regala britanica. Un alt diamant faimos este Koh-i-Noor, ce se traduce prin "Muntele Luminii", care a facut parte la inceput din tezaurul capturat de la moguli de catre sahul Persiei, in 1739. Recucerit de catre Sikhs, a fost luat de Anglia, cand a cucerit Punjabul.
Pana in anul 2007, cel mai scump diamant din lume a fost celebrul "Hancock Red". Diamantul e originar din Brazilia si a fost vandut proprietarului american al unei companii de petrol, in cadrul unei licitatii la Casa Christie’s din anul 1987. Suma totala pentru cumpararea diamantului a ajuns la 880.000 $. Spre sfarsitul anului 2007 acest record a fost doborat in cadrul unei licitatii Sotheby din Hong Kong, cand un diamant albastru a fost vandut la pretul de 7,98 milioane – 1,32 milioane $ caratul.
Piatra pretioasa e considerat un mineral rar, curat, de o frumusete aparte, cu o duritate relativ mare pe scara Mohs, care e frecvent folosit ca giuvaier. Incadrarea mineralelor in aceasta categorie este deseori de natura subiectiva, fiind determinata de cultura sau de epoca in care e apreciata valoarea mineralului. Proprietatile care duc la clasificare sunt mai multe, printre care transparenta, puritatea, culoarea, formula chimica, sistemul de cristalizare, habitusul sau forma sub care se gaseste mineralul in natura, culoarea, indicele de refractie, unghiul de dispersie, duritatea, clivajul, luciul etc. Evident, conteaza foarte mult si maiestria cu care s-a taiat si slefuit nestemata.
Se spune ca pietrele pretioase, semipretioase si cristalele transmit o vibratie specifica, intrand sau nu in rezonanta cu cine le poarta; de aceea, bijuteriile trebuie alese cu mare grija.
Din antichitate, dar mai ales din evul mediu incoace, nestematele impodobesc coroanele monarhilor si sacerdotilor. O semnificatie interesanta o au si pietrele pretioase care compun coroanele unor regi. Ele contin 12 pietre pretioase, care semnifica dreptatea, intelepciunea si prudenta, curajul, sobrietatea, puritatea, sinceritatea etc. Adevarate capodopere, multe sunt pastrate astazi in muzeele de arta.
