» "Programul guvernului o sa usture, ne va impune tuturor sacrificii, va atinge fiecare familie maghiara, cu totii vom suferi, dar va da rezultate si ne vom reveni." Asta e ceea ce le-a anuntat maghiarilor noul prim-ministru, Gordon Bajnai, in momentul in care si-a preluat postul pe 14 aprilie. Un economist de 41 de ani care l-a inlocuit pe prim-ministrul demisionar Ferenc Gyurcsány (47 de ani), Gordon Bajnai a declarat ca e gata sa conduca tara cata vreme o majoritate a parlamentului (compusa actualmente din socialisti si liberali) ii va sprijini planul de austeritate pe care el vrea sa-l aplice dupa ce "epoca greierilor" a lui Gyurcsány facuse din Ungaria in ultimii ani "marele bolnav" al noii Europe.
Prabusirea economica a Ungariei a surprins pe toata lumea, intr-atat reputatia Ungariei de "tara cea mai liberala" din blocul comunist era acceptata fara discutie. Ungaria a fost tara socialista care si-a privatizat cel mai rapid economia dupa 1989, statul vanzand aproape totul, ceea ce a facut ca foarte rapid Ungaria sa se plaseze cu mult inaintea Cehiei, Slovaciei sau Poloniei in topul investitiilor straine pe cap de locuitor. Au trecut insa multi ani de cand Ungaria nu mai e in plutonul de frunte al Europei Centrale si de Est, nici pe plan economic si nici macar in contextul stabilitatii politice. Ambianta sociala e astazi mohorata, iar cele 10 milioane de maghiari sunt din ce in ce mai pesimisti. Niciodata, din 1989 incoace, nu a mai existat un prim-ministru atat de nepopular cum a fost Gyurcsány.
Performanta lui de a atinge cota cea mai inalta a nemultumirii populare nu mira pe nimeni, fiindca bilantul celor doua guverne pe care el le-a condus este cel putin contestabil. Finantele tarii se aflau in momentul declansarii crizei economice intr-o stare atat de dezastruoasa incat tara a avut nevoie urgenta de ajutor financiar extern. Gyurcsány insusi devenise milionar la inceputul anilor ’90, in timpul "privatizarii salbatice" a bunurilor statului. Din fost tanar activist comunist, el a revenit in politica la sfarsitul anilor ’90, prezentandu-se ca un om de afaceri apropiat Partidului Socialist (MSZP), care s-a aflat in opozitie intre 1998 si 2002. In momentul revenirii la putere a socialistilor intr-o alianta cu Partidul Liberal (SZDSZ), o formatiune politica mica, dar influenta, Gyurcsány facea parte dintre apropiatii prim-ministrului de atunci Péter Medgyessy.
Preluand puterea in urma unei "revolutii de palat" izbucnite in randurile Partidului Socialist dupa infrangerea electorala la alegerile europene din 2004, Gyurcsány era, in primul rand, preocupat sa puna ordine in partid si sa duca o politica guvernamentala pe placul populatiei, astfel incat MSZP sa nu riste inca o infrangere la alegerile parlamentare din 2006. Asa se face ca Gyurcsány nu numai ca a continuat politica bugetara iresponsabila a predecesorului sau Medgyessy, care cautase sa-si puna in practica promisiunile electorale facute intr-un context politic puternic bipolarizat stanga-dreapta, nu numai sporind, de exemplu, cu 50% salariile celor 820.000 de functionari publici (dintr-o populatie totala de 10 milioane), dar si cheltuind enorm prin cresterea pensiilor si coborarea impozitelor, precum si reducerea TVA de la 25% la 20% la inceputul anului 2006.
Era ca un soi de competitie cu ceea ce facuse opozitia condusa de Partidul Conservator FIDESZ al carismaticului si populistului Viktor Orbán, fostul premier de dreapta care in 2000 produsese deja un important deficit bugetar. In 2005, Comisia Europeana a cerut in doua randuri guvernului socialist sa reduca deficitul public excesiv, dar abia in septembrie 2006 guvernul a inceput sa ia masuri serioase, printr-un viraj abrupt. Astfel, pe neasteptate, Gyurcsány a anuntat masuri de austeritate: reduceri de personal in ministere, suprimari de posturi de functionari, vanzarea unor imobile ale guvernului din centrul Budapestei, cresterea impozitelor si a TVA, care abia ce fusesesera coborate, cresterea preturilor pentru electricitate, gaz, dar si a accizelor pentru tigari si alcool. Era insa prea tarziu: in 2005, deficitul bugetar al Ungariei urcase deja la 7,7%, iar in 2006 trecuse de 9%, fara a lua in calcul fondurile de pensii. Era un deficit-record in cadrul Uniunii Europene, in care Ungaria intrase de numai doi ani.
Nonsalanta bugetara a celui de-al doilea guvern Gyurcsány a pus capat perspectivelor Ungariei de a intra curand in zona euro, ceea ce era initial prevazut pentru 2008. Dezamagirea a fost cu atat mai mare cu cat Slovacia, pe care opinia publica maghiara o considera o "tara arierata" in raport cu Ungaria, a trecut la inceputul acestui an la euro, in vreme ce Slovenia nu numai ca a adoptat de multa vreme moneda europeana, dar a si detinut – cu succes – presedintia rotativa a UE.
Pe acest fond economic nu foarte incurajator, o criza politica majora a survenit in toamna anului 2006, simultan cu introducerea masurilor de austeritate: intr-o interventie a premierului, la o reuniune cu usile inchise a guvernului, imediat dupa alegerile legislative de dupa 23 aprilie 2006, Gyurcsány li s-a adresat ministrilor folosind un limbaj care a socat populatia atunci cand fragmente ale interventiei au fost difuzate la radio.
Gyurcsány, care nu se astepta ca cineva sa-l inregistreze, a spus ca de cand e in fruntea tarii a facut "numai tampenii" si ca, pentru a insela electoratul, a "mintit dimineata, la pranz si seara" numai ca sa poata amana masurile nepopulare pana dupa alegeri. Aceasta dezvaluire involuntara a inselaciunilor, precum si expresia folosita de el: "Rahatul asta de tara", i-au maniat pe foarte multi patrioti sinceri. Imediat dupa difuzarea fragmentelor din interventia lui Gyurcsány, un val de manifestatii a izbuc-nit spontan, iar oamenii au cerut demisia guvernului. Pe 23 octombrie 2006, ziua sarbatoririi insurectiei anticomuniste din 1956, protestele au degenerat in infruntari violente, cele mai grave de la caderea comunismului. Multimea, incurajata de activisti ai miscarilor de extrema dreapta, s-a infruntat cu politia si a atacat sediul televiziunii.
In vreme ce puterea se discreditase cu totul, nivelul de viata al populatiei s-a deteriorat vertiginos incepand din momentul introducerii masurilor de austeritate menite sa asaneze finantele statului, lucru care a radicalizat si mai mult opinia publica. O apriga dezbatere a izbucnit in jurul reformei sistemului medical, partizanii interventiei majoritare a statului in sistemul asigurarilor opunandu-se celor care nu pot concepe decat un sistem de asigurari exclusiv private. In cele din urma, guvernul a propus o solutie hibrida, dar fara sa se consulte cu asociatiile profesionale. Coalitia socialisto-liberala s-a dovedit prea firava pentru a putea sustine proiectul care a fost catalogat imediat impopular, in vreme ce FIDESZ a reusit sa cristalizeze nemultumirea impunand un referendum pe 9 martie 2008.
Referendumul cerea populatiei sa se pronunte asupra a doua inovatii: introducerea unui tarif pe care pacientul trebuie sa-l plateasca pentru fiecare consultatie medicala sau zi de spital si chestiunea controversata a taxei de inscriere la universitate. La trei luni dupa ce referendumul a fost castigat de opozitie cu o larga majoritate, blocand reformele economice ale guvernului, liberalii s-au retras din coalitia cu socialistii intrucat nu reusisera sa-i convinga pe acestia de necesitatea continuarii reformelor in domeniul sanatatii. Guvernul Gyurcsány a ramas astfel minoritar, iar reformele structurale socotite absolut indispensabile de totalitatea expertilor au fost definitiv abandonate.
Cu toate astea, primele rezultate ale politicii de austeritate incepeau sa se vada in toamna anului trecut (deficitul bugetar redus la 3,4% din PIB), cand criza economica a lovit frontal economia Ungariei. Ungaria s-a dovedit a fi tara est-europeana cea mai fragila, in primul rand, din pricina datoriilor enorme care in acel moment reprezentau trei sferturi din PIB. Cand investitorii au inceput sa se retraga, Ungaria a fost nevoita sa ceara 20 miliarde euro de la FMI si de la UE. In schimb, guvernul a trebuit sa se angajeze ca va administra bugetul public cu o mai mare rigoare. Parlamentul a acceptat in noiembrie anul trecut o lege, impusa de FMI, numita "legea plafon", care limiteaza cheltuielile publice. Cu toate astea, criza a devenit din ce in ce mai acuta, iar presiunile asupra forintului s-au accentuat.
Noul guvern si-a facut cunoscuta prognoza, care nu e foarte incurajatoare. Exporturile, care reprezinta doua treimi din PIB, au scazut din cauza crizei. Consumul scade, de asemenea, iar faptul ca guvernul vrea sa faca in asa fel incat deficitul public sa scada sub 3% anul acesta a adus la aparitia sintagmei de "guvern kamikaze". Acest guvern e deja pe cale de a lua masuri care se vor dovedi dureroase pentru populatie si care vor duce, fara doar si poate, la destructurarea statului-providenta cu care se obisnuisera generatii de maghiari. Se stie deja ca va disparea obiceiul celui de-al 13-lea salariu anual al functionarilor si ca vor fi reduse sau suprimate o serie de alocatii sociale si familiale. Noii guvernanti spera astfel ca va disparea, sau se va estompa, mentalitatea mostenita din comunism potrivit careia statul trebuie sa se ocupe de toate.
Pentru moment, precuparea centrala este iesirea din criza, ceea ce va fi mai lent si mai dureros decat se estima initial. Spre deosebire de alte tari din regiune, imprumuturile populatiei, care se gaseste astazi inglodata in datorii, au fost cel mai adesea facute in euro sau in franci elvetieni. Astazi, deprecierea forintului a facut ca acele datorii sa devina de neplatit, iar noul guvern, care nu e responsabil de aceste imprudente, risca sa se regaseasca rapid intr-o situatie exploziva de nemultumire sociala.