Elevi intre 15 si 18 ani ridicati in timpul orelor de scoala de politisti in civil doar pentru ca au incercat sa participe la manifestatiile de protest de la Chisinau. Tineri batuti in comisariatele de politie cu atata cruzime incat au starnit revolta arestatilor de drept comun, care au inceput sa loveasca gratiile in semn de protest. Tineri dusi la spital doar atunci cand au intrat in coma; paziti de oameni inarmati, cu ordin sa traga in oricine s-ar apropia; tratati pentru comotie cerebrala fara a li se da jos catusele de la maini si pusi, cand si-au recapatat cunostinta, sa stearga singuri sangele care a murdarit pardoseala. Mame venite intr-un suflet din tarile in care le-a gonit saracia si care alearga disperate intre Procuratura si spitalul de urgenta pentru ca nimeni nu vrea sa le spuna daca fiii lor disparuti sunt arestati sau morti.
Protestatari judecati si condamnati in regim de urgenta, ca pe timp de razboi, nu in tribunale, ci direct in sediile comisariatelor de politie, "din considerente de securitate". Avocati care refuza sa-si mai apere clientii pentru a nu fi acuzati, la randul lor, de tentativa de lovitura de stat. Partide "de opozitie" care se disociaza de tinerii militanti de teama sa nu fie scoase in afara legii. Jurnalisti dati afara din biroul sefului Misiunii OSCE pentru ca au indraznit sa intrebe de ce tace aceasta institutie in fata tuturor acestor abuzuri.
Asta se intampla azi in Moldova fratilor nostri, blestemati sa retraiasca teroarea stalinista a teribililor ani ’40, care le-a ingenuncheat si ingropat sute de mii de bunici si strabunici, floarea unei comunitati care a stiut sa ia ce-i mai bun de la toti cei care au crezut ca o stapanesc.
Atat timp cat Basarabia a insemnat in primul rand oameni resemnati, goliti de speranta, secatuiti de comunism, mostenitorii celor care au luat puterea cu ajutorul NKVD-ului au avut o misiune usoara. si-au putut masca adevarata natura sub aparenta unui comunism blajin pentru ca ii invinsesera de mult pe toti cei care li s-ar fi putut opune. Astazi, sterg de praf manualele dupa care au invatat lectia terorii sovietice pentru ca au in fata un dusman mult mai greu de invins: o generatie fara inhibitii, cu aspiratii, neinmuiata de lectiile de cruzime care i-au disciplinat pe inaintasii lor. O generatie pe care cei in varsta o considera superficiala, materialista, dar care, de fapt, nu isi doreste decat o viata normala, in acord cu standardele unei lumi pe care o cunoaste de pe Internet, de la televiziunile straine si din povestile parintilor plecati la munca. O viata intr-o tara care sa nu fie sufocata de incompetenta si coruptie si care sa nu ii oblige la exil pentru a castiga un salariu decent.
Pe cat de prosti si ingalati par Voronin si oamenii lui, pe atat sunt de ticalosi. stiu precis ca nu au cum sa invinga aceasta generatie decat folosind toate strategiile lasate mostenire de Beria si discipolii sai. De aceea au transformat protestul de saptamana trecuta intr-o demonstratie de barbarie. Pentru a avea pretextul de a-i aresta si intimida pe liderii unei noi Moldove, cea de care se tem ca ii va matura de la putere definitiv.
Exact ca in anii ’40, cainii lui Voronin au fost asmutiti asupra elitei, asupra celor care dau tonul schimbarii. In multe cazuri, au fost saltati si dusi la interogatoriu cei mai buni elevi din clase, premiantii. si ce dovada mai buna pentru adevaratul motiv al represaliilor decat faptul ca majoritatea acestor tineri, din comune si orase aflate la zeci de kilometri de Chisinau, nici nu participasera la proteste?! Lectia stalinista merge si in 2009 – opresarea elitelor, mai ales cea vadit arbitrara, este cea mai buna metoda de a tine sub control masele.
Faptul ca intelegem foarte bine prin ce trec fratii nostri nu este suficient. Faptul ca am recunoscut in modul in care au degenerat protestele de saptamana trecuta metodele folosite de Iliescu, Magureanu si echipa pentru a transforma mineriadele in instrumente de distrugere a opozitiei, cu agenti provocatori infiltrati, cu incendieri, distrugeri, furturi si tot tacamul, iarasi nu este de ajuns. Mai mult. A ne lamenta ca Europa, lumea intreaga privesc nepasatoare la ceea ce se intampla in Moldova reprezinta o mare ipocrizie. Deoarece noi suntem primii care ar fi trebuit sa facem ceva pentru ca lucrurile sa nu ajunga aici.
In primul rand, esecul este al politicienilor. Dupa momentele de euforie lacrimogena ale podurilor de flori de peste Prut, nu a mai urmat nimic. Tot ce au facut pentru relatia noastra cu Moldova a fost incropit si superficial. Lipsit de viziune. Preocupati sa fure si sa-si aranjeze jocurile marunte de putere, majoritatea demnitarilor romani au scos Basarabia de pe agenda. A disparut din orizontul lor ingust. Asa a ajuns azi Romania in situatia de a asista paralizata la cum este batjocorita de un regim de clovni sadici, fara parghii de politica externa prin care sa poata influenta ce se intampla acolo.
Neputinta de a gandi o relatie pe termen lung cu Moldova s-a propagat in toata societatea. Imediat dupa ’90, ne-am imbratisat cu fratii nostri regasiti, insa nu a durat mult si i-am etichetat ca fiind "rusificati", am observat ca sunt mai multe lucruri care ne despart decat cele care ne leaga, ne-am limitat la a-i tolera in piete ca vanzatori de elastic si fierbatoare, iar cand am inceput sa ne desprindem de trecut si s-au aratat semnele integrarii euro-atlantice, ne-am dat aroganta pe fata: suntem prea buni pentru ei. De vreo zece ani incoace, nu am ratat nici un prilej sa le aratam fratilor nostri ca nu ii consideram nimic altceva decat niste rude amarate, de care ne amintim din an in Paste, in general cu neplacere.
Astazi, este obligatoriu sa ne scuturam de nepasare. Jumatatea de Moldova care a votat impotriva comunistilor, tinerii care au protestat pasnic, tinerii arestati fara vina au nevoie de noi. Depind chiar si cu viata de suportul nostru, de sprijin concret. Asa cum numeroase tari occidentale, organizatii civice, oameni simpli ne-au sprijinit si pe noi in timpul comunismului, protestand impotriva arestarilor abuzive, a persecutiilor politice, bombardand cu scrisori institutiile internationale de aparare a drepturilor omului, la fel trebuie sa facem si noi pentru ei. Trebuie sa aratam acestei noi generatii de moldoveni ca se poate baza pe solidaritatea noastra, pe fratia noastra. Ca pentru ei soarele rasare de la Bucuresti, nu de la Moscova.
Si nu trebuie sa ne oprim aici. Trebuie sa presam politicienii sa se gandeasca din nou la Basarabia, sa construiasca o strategie pe termen lung. Sa convinga toate celelalte tari, Uniunea Europeana in primul rand, ca pentru noi nu exista decat o solutie acceptabila: unirea.
