Ce are in comun trupa lui Mihai Gadea de la "Sinteza zilei" cu Doru Buscu si colegii sai de la emisiunea de noapte a Realitatii TV si cu amicii mei, intelectualii pro-Basescu care se plang ca sunt linsati de media intr-un supliment intreg al revistei 22? La prima vedere, chiar nimic. Dar ia uitati-va putin la respectivele emisiuni in orice zi, ca si la coperta respectivului supliment, si veti vedea. In prima apar, dupa necesitati, intre patru si opt personaje pe seara. In a doua, patru sau cinci. A treia are pe coperta vreo sapte si in text vreo unsprezece. si in nici una din aceste situatii nu exista nici o persoana de sex opus, dar absolut nici una, care sa tulbure armonia. Sunt trei grupuri omogene din punct de vedere al genului: masculine. Ca membrii unei echipe de fotbal care au inchis dupa ei usa la dus.
Oi fi trait eu prea mult in Occident? Nu cred. Nici chiar in Romania de acum cativa ani nu vedeai asa ceva, ca sa nu mai vorbesc de orice tara civilizata. Nu pentru ca ar exista legi contra segregatiei pe sexe, ci pentru ca societatile evoluate au un echilibru intern, ca si un bun-simt care-i impiedica la rigoare pe cei ce l-ar perturba. Imi vine greu sa cred ca lipsesc din Romania niste femei cu voci sparte la fel de anti-Basescu ca geniile polemicii din emisiunea lui Gadea, sau niste femei bune de gura care sa aiba chef sa trancaneasca amuzant despre orice la ora douasprezece noaptea, ca Buscu et comp., sau niste intelectuale injurate de presa, dar de sex opus, ca de la Doina Cornea la Monica Macovei e ultimul lucru care ne-a lipsit pe aici. Nici un producator de la orice fel de canal in Vest nu ar face asemenea emisiuni sau seminare, ori, daca vreunul, din greseala, ar pica intr-un asemenea design, un coleg sau un sef l-ar trage de maneca imediat.
Nu din corectitudine politica, ci pentru ca nu poti face emisiuni generaliste cu populatii selectate, rezultatul fiind o emisiune nereprezentativa, care, orice altceva ar fi in ea, nu poate fi decat proasta. E ceva de discutie la vestiar sau de Cismigiu care se strecoara inevitabil in asemenea aranjamente si care coboara pe oricine ia parte la ea. Un grup amestecat la intamplare intr-un seminar sau intr-un studio permite fiecarui participant sa-si pastreze calitatile cu care a venit acolo. Un grup regulat selectionat pe orice criteriu de exclusivitate, un in-group, cum ii spunem in psihologia sociala, ii aduce pe membrii sai nu la nivelul unui numitor comun, ci la nivelul celui mai de jos membru al grupului. E o lege veche a psihologiei sociale.
Faptul ca, prin exceptie, femei ca mine au primit invitatii ocazional in asemenea contexte nu schimba fondul problemei. Vorba aceea: cand inca mai apaream cu domnul Cristoiu, se plangea ca ii trezesc complexul de castrare.
Cu cat prezenta unei femei e mai degraba exceptia decat regula, cu atat mai socant este sa te gasesti pe picior de egalitate cu vreuna si sa te simti castrat de aceasta simpla situatie. Cum o fi devenit Romania, dintr-o tara relativ normala in 1990 (lasand la o parte problema cu avorturile, pe care i-o atribuiam integral lui Ceausescu), acest gen de societate sexista pe fata, in care Valentin Stan si Radu Tudor isi permit sa saliveze in studio uitandu-se la filme cu Roberta Anastase in costum de baie, in compania catorva zeci de mii de privitori care, mai feriti ca ei, se pot la rigoare chiar masturba la ei acasa cu asemenea animatori ce conduc spectacolul? Cum de a doua zi CNA nu vine sa inchida respectivul canal, cum ar trebui daca ar fi vorba de orice femeie, daramite de presedinta Camerei Deputatilor? Raspunsul e simplu: din pricina nesimtirii sau a indiferentei.
Nesimtirea celor care practica personal asemenea gesturi si indiferenta celor care dau din umeri sau nici nu baga de seama, care chiar cred ca motivul pentru care femeile sunt impinse din ce in ce mai mult la periferia vietii publice in democratia noastra postcomunista este ca acolo e locul lor firesc. Ma intelegeti, chiar nu se gasesc femei de calitatea acestor vorbitori de televiziune ca sa le stea alaturi (din cele aflate la Bucuresti ma pot gandi la o lista intreaga, de la Tia serbanescu la Ioana Lupea), ce sa mai vorbesc de femei la fel de intelectuale si de persecutate ca sa fie invitate de baietii organizatori de la CADI langa Liiceanu si compania (raspunderea revine organizatorilor, nu invitatilor, dintre care unii or fi remarcat ca au ajuns intr-un mediu segregat). Daca nu sunt, ce o sa facem? O sa le bagam pe gat acolo prin actiune afirmativa?
Nu facem noi una ca asta! Dimpotriva: e la moda in viata noastra publica sa ne luptam cu aceste tendinte de corectare a discriminarii din Vest, cu atat mai comice si inadecvate cu cat noi avem considerabil mai mai multa discriminare. Ah, daca nu am fi noi sa aparam Occidentul de el insusi, acesta s-ar face farame pe loc!
Distorsiunile din viata noastra publica, in care nu doar excluderea pe asemenea criterii, ci si promovarea unor femei pe criterii pur sexiste (se culca cineva important cu ele) sunt un semn al primitivitatii regasite din societatea noastra. Nu va nelinistiti, majoritatea societatilor nedezvoltate sufera de asta, exista un celebru volum, intitulat "Social Domination" al unui psiholog de la UCLA, Jim Sidanius, doar pe tema asta, bazat pe sondaje din lumea intreaga.
Corespundem exact cu tiparul societatilor discriminative, in care barbati cu educatie mediocra si enorme probleme de stima de sine umplu toate pozitiile proeminente si imprima un caracter agresiv intregii vieti publice, careia ii impregneaza propria lor superioritate perceputa asupra oricui altcuiva, nu doar a celor mai slabi autohtoni (femei, minoritati), dar si a Vestului, perceput ca o sursa de norme absurde, pe care nu vrem sa le imitam. Frustrarea anti-Vest e, interesant, cealalta trasatura comuna a multor personaje masculine foarte diverse ca ideologie si pregatire intelectuala, o frustrare de calitate diferita si pe paliere diferite, dar nu prea diferita in fond.
Nu ne plac valorile care ne vin din Vest, pentru ca prea sunt flagrant diferite de ce promovam noi, la ore de varf si fara nici o jena, de rosesc si barbatii civilizati din Romania – ca, fireste, sunt si din acestia, chit ca incep sa devina minoritari si sa simta ca ei nu sunt in regula ca nu creeaza cluburi doar pentru baieti sau nu scriu jurnale in care povestesc pe larg cum doresc ei doar compania barbatilor, dar, ca un sacrificiu pe altarul heterosexualitatii, macar sexul il fac cu femeile. Pe cuvant, de la marlania fermei televizate pastorite de domnul Gadea cu aerul sau nevinovat la snobismul donjuanist al crestinilor intelectuali (nu le intrebati pe nevestele lor cam cum sunt tratate) am ajuns sa oferim un trist spectacol. Eu nu il mai vad decat rar, dar stiu ca exista un public de calitate, de ambele genuri, care trebuie sa il suporte zilnic. si mai ingrijorator, crestem o alta generatie de baieti romani cu aceasta ideologie, care i-ar face cetateni si soti inacceptabili oriunde in lumea civilizata.
