Am urmarit cu atentie cuvantarile de la evenimentele autohtone ale acestui inceput de an, inclusiv cele dedicate Zilei Unirii. Presedintele Basescu ii tot trage cu solidaritatea dintre popor si clasa politica (aproape a devenit cliseu politic). Pe ce se bizuie ca romanii se vor arunca la solidaritate cu clasa politica? Doar ca le-a cerut-o el? Romanii si-au pierdut increderea in clasa politica. Un ultim sondaj indica cel mai mic capital de incredere pentru un guvern la inceput de mandat. La nivel de tara, 58% neincredere, iar in Bucuresti un procent catastrofal – doar 20% incredere. Taman intr-un moment in care Romania are nevoie de incredere. Ce incredere sa mai ai intr-un guvern care nici macar nu stie costurile exacte si cum poate fi ridicata ceata crizei? Cu atatea solutii populiste, cu atatea ordonante pripite si bulversante, de unde atata incredere? Criza este blocata de criza de idei din Guvern, unde s-a instalat harababura.
Daca suspiciunile, certurile, orgoliile nu parasesc miscarile Executivului, atunci cum sa creasca increderea? Se lanseaza idei pentru curbe de sacrificiu, dar nimic despre "economiile" realizate prin infiintarea de noi ministere. Declaratii atat de multe, chiar cinice, in care nu mai are nimeni incredere. In luna octombrie, cand erau invitati la ministere, sa se uite in acte, mai ales la Finante, presedintele si ceilalti vocali au refuzat. Preferau sa voteze legi "50%", desi stiau ca sunt imposibile. Asta se numeste nesimtire cand nu vrei sa recunosti ca stiai inca din octombrie care este situatia Romaniei, intr-un moment in care erai vehement cu "50%". Cum sa ai incredere in cineva care-si asuma rolul de mafalda solutiilor anticriza, dar nu le explica oamenilor ce trebuie sa faca? Sindicatele sunt si ele bulversate: nimeni nu mai are incredere in nimeni.
Increderea romanilor se obtine daca guvernantii impresioneaza pozitiv. Ce incredere pot sa mai aiba romanii in clasa politica atunci cand un sef de filiala de partid este surprins si filmat destainuindu-se ca postul de director a fost adjudecat de o anumita doamna, iar un anumit domn va fi numit si el director exact unde si-a dorit? Intr-o tara de dezamagiti, fara incredere nu-i posibila solidaritatea. Asta, si pentru ca nu o data inselaciunea s-a bazat pe incredere. Pretinsul uninominal, de pilda, a fost o inselaciune pe baza increderii in presedinte, care le promitea romanilor ca vom avea o clasa politica reformata, dar n-am scapat de baroni. Acestia au si mai mare influenta. Complicitatea baronilor a inceput sa ingrijoreze si ea. Ultimul eurobarometru releva ca nivelul optimismului romanesc, al increderii, s-a diminuat de la 44 la 29%. Nenorocirea este ca acum promisiunile partidelor nu vor mai fi luate in serios. Primul semn va fi participarea la europarlamentare.
Presedintele, devenit un fel de megaprim-ministru, ne spune ca "ar fi de acord" ("nu voi reactiona negativ") cu inghetarea salariilor. El stie si tratamentul crizei, desi pana mai ieri ne tot repeta ca este o criza de televiziune. In ce calitate tot vorbeste presedintele, cand toate acestea sunt de competenta Guvernului? Presedintele zicea ba ca avem criza financiara, ba ca nu avem, ca lovitura crizei nu va fi cine stie ce. Acum spune ca este de acord cu inghetarea salariilor, iar peste 16 ore ramane partizanul aplicarii legii "50%". Cand a lansat bomba cu inghetarea salariilor, sa fi uitat ca, doar cu doua luni in urma, tot repeta ca sunt bani pentru salarii? "Ideea ca nu sunt bani nu este o realitate, este o chestiune de vointa", "Este una dintre cele mai mari minciuni propagandistice", "Nu cred ca o lege in Romania nu poate fi aplicata" – asta ne spunea presedintele prin octombrie, cand Guvernul atentiona ca nu sunt bani pentru "50%".
Boc ii tinea isonul: "Profesorii nu sunt cersetorii Guvernului". Stimabililor, acum dati bani la popor banii pe care i-ati promis in campanie. In urma cu doua saptamani, presedintele lauda ordonanta care interzicea cumulul pensie-salariu, ca fiind prima reglementare care n-are exceptii, perora despre aplicarea egala a legii pentru toti. Acum zice ca a fost o masura luata in pripa, o eroare. Da si indicatii – impozitare de 90% la cei cu pensii speciale. Dar nu se intreaba ce-au facut fostii securisti sa merite pensii speciale. Miercuri presedintele a mai venit cu bomba ca recesiunea in Europa va fi foarte mare. Cu numai cateva zile inainte, la Focsani, spunea ca nu avem nici o legatura cu ce se intampla in Europa. "Am venit sa prezint o realitate in care evolueaza Romania", ne-a explicat presedintele. Cum se explica faptul ca aflam asa ceva de la presedinte, si nu de la Guvern? Numai presedintele are acces la astfel de date? Ce fac atunci ministrii, ce face primul-ministru?
De ce nu ne spun ei ce inseamna deprecierea situatiei economice globale? Or fi vazut si ei rapoartele pe care le are presedintele. Ce atributii are acesta in acest domeniu? Observam ca la noi bugetul se face dupa toanele lui Basescu, nu se ia nici o decizie fara el. Presedintele anunta hotararile Guvernului inainte ca acesta sa le discute si sa le adopte. Increderea poate sa reapara in urma unor actiuni concrete. Romanii nu si-au pierdut cumpatul si au dovedit ca au incredere in sistemul bancar, nu s-au napustit sa-si scoata economiile. Asta, si pentru faptul ca BNR a comunicat cu cetatenii. Credibilitatea masurilor guvernamentale, increderea in Guvern ar putea stabiliza cursul. Daca de 20 de ani se tot vorbeste de modernizarea Romaniei si nu se mai implineste, este normal ca romanii sa fie precauti cu orice propunere. Succesul nu poate veni decat prin incredere.
Mai e mult pana sa intelegem ca modernizarea nu poate veni doar de la guvernanti, mai curand de la intreprinzatori. Am putea avea incredere intr-un plan pentru Romania asumat de toata clasa politica, asa cum s-a intamplat cu intelegerea de la Snagov, la intrarea in NATO. Apoi nu ne ramane decat sa urmarim planul, care trebuie sa semene cu o harta cognitiva: fiecare sa regaseasca in ea elementul care sa-i inspire incredere. Dar noi inventariem: parteneriat, cupoane pentru ingrasaminte chimice, solidaritate, tichete de vacanta, responsabilitate, bai termale la Bucuresti, competenta, amanarea programului "Casa verde", modificarea Constitutiei (cica modernizarea Romaniei). Incredere, ioc! Exista o solutie mai simpla: starea de urgenta. Negociatorul-sef sa devina presedinte pe viata. si Patriarh!
