Cercertatorii japonezi au anuntat joi ca au identificat o gena care transporta nicotina in plantele de tutun, o descoperire care ar putea pava calea catre cultivarea tigarilor ce nu provoaca afectiuni cancerigene. Pana in prezent se stia ca plantele de tutun contin in radacini nicotina, care ajunge si la nivelul frunzelor, insa acum, in premiera mondiala, a fost realizat un studiu care demonstreaza exact modul in care se produce acets proces si, mai ales, care sunt beneficiile sale.
Concret, expertii de la Universitatea din Kyoto au argumentat modul in care gena Nt-JAT1 transporta nicotina la vacuole, dar si felul in care sunt acumulate substantele in celulele din frunzele de tabac. Aceleasi rezultate le-au obtinut si colegii belgieni intr-un experiment similar, insa deosebirea consta in faptul ca acest studiu indica posibilitatea dezvoltarii unui tip de planta de tutun care sa nu inmagazineze nicotine in frunzele sale – a precizat seful echipei de specialisti, profesorul Kazufumi Yazaki. El a adugat ca in acest mod fumatorii vor scapa de adictia nicotinica, clasificata in trei tipuri distincte:
1) Dependenta comportamentala si sociala, care se asociaza cu anumite momente ale zilei de lucru: asa numita tigare la cafea;
2) Dependenta psihica, ce corespunde nevoii mentinerii beneficiilor pe care le aduce nicotina fumatorului: senzatia de placere, descarcare, satisfactie, stimulare intelectuala, stimulare generala. Nicotina este singurul drog care stimuleaza functiile cognitive pe timp scurt, fumatorul fiind tentat in mod inconstient a incepe o noua tigara pentru a regasi amintirea acelor senzatii. Pentru a invinge aceasta dependenta sunt necesare activitati compensatorii: miscarea in aer liber, exercitii de relaxare, suptul anumitor produse;
3) Dependenta fizica se instaleaza numai dupa citiva ani si nu este sistematica pentru toti fumatorii. Fumatorii cronici fumeaza in primul rind pentru a evita acel sentiment de lipsa, care se manifesta prin nervozitate, irascibilitate, tulburari ale concentrarii. Dependenta fizica este usor de tratat prin intermediul terapiei de substitutie: plasturele cu nicotina, gumele de mestecat pe baza de nicotina.
Concluziile studiului vor fi publicate detaliat la sfarsitul saptamanii pe site-ul Academiei Nationale de Stiinte. Documentul releva in esenta ideea ca gena trasportatoare de nicotina poate fi folosita cu succes pe scara larga in industria de tutun, dar si in scopuri medicale si chiar in agricultura, aceasta gena putand transporta in schimb diferiti compusi chimici care sa ajute la videncarea unor boli.
Nicotina (C10H14N2) face parte dintr-un grup de substante numite alcaloizi lichizi (un alcaloid este un compus organic format din carbon, hidrogen, azot, iar uneori si oxigen). Aceste substante chimice au un efect puternic asupra corpului uman. De exemplu, multe persoane de obicei apreciaza efectele stimulante ale unui alt alcaloid, cofeina, savurand in fiecare dimineata o ceasca sau doua de cafea. Unii alcaloizi provin din plante folosite in scopuri terapeutice, chiar si in tratamentul diferitelor forme de cancer.
Tutunul a fost descoperit si cultivat pentru prima data pe continentul american, chiar din anul 6000 i.e.n. Indienii Huron din America de Nord au un mit despre originea tutunului. Se spune ca odata a fost o foamete mare si ca intreg pamantul era neroditor. Dupa mule rugaciuni, Marele Spirit a trimis o fecioara fara straie sa faca pamantul din nou roditor si sa salveze oamenii. Ea a atins pamantul cu mana stanga, si acolo au rasarit cartofii si pamantul a devenit fertil. Apoi l-a atins cu mana dreapta si acesta a dat nastere vegetatiei si porumbului. S-a asezat, si pe tot pamantul ramas a incoltit tutunul.
Plantele de tutun au fost mentionate pentru prima oara de Fernando Hernandez de Toledo, medicul lui Filip al II. Catre mijlocul secolului XVI-lea este aclimatizat in Portugalia, iar ambasadorul Frantei la Lisabona, Jean Nicot de Villemain trimite circa 1500 de frunze de tutun tocate Catherinei de Medici, descriind tutunul ca fiind capabil sa calmeze migrenele.
Treptat, tutunul a inceput sa se raspandeasca in intreaga Europa, fiind consumat in cantitati din ce in ce mai mari. In 1690 agronomul Jean de la Quintinie descopera proprietatile insecticide ale tutunului, iar extractul apos de tutun se folosea pentru stropirea pomilor. In 1735 botanistul Linne foloseste pentru prima oara termenul de nicotina. In 1828 nicotina a fost izolata de catre Posselt si Reinmann, sinteza sa fiind realizata prima oara de Pictet in 1913.
O tigare contine intre 13 si 32 de mg de nicotina, un muc de tigare – 5-7 mg de nicotina, iar o tigare de foi – 15-40 mg de nicotina. Nicotina patrunde in organism pe cale digestiva, respiratorie si cutanata. Cand nicotina este inhalata in plamani, fluxul sangvin arterial preia aceasta substanta si o transporta catre creier intr-un interval de zece secunde. Pe masura ce nicotina intra in organism este rapid distribuita in sange, de asemenea poate trece bariera hematoencefalica. Metabolizarea are loc in ficat (circa 80-90%). Eliminarea are loc mai ales pe cale renala, dar se poate elimina mai ales prin plamani, transpiratie, lapte, saliva; circa 10-20% se elimina ca atare, restul sub forma de metaboliti (cotinina, ca atare, sau hidroxilata).
In medie, un fumator obisnuit consuma intre 10 si 15 tigari pe zi. Tutunul patrunde in sange la cateva secunde de la inhalarea fumului, unde nicotina are efect imediat asupra starii de anxietate de plictiseala sau asupra stressului. Este evident faptul ca fumatorii folosesc tutunul pentru a-si controla starile si emotiile. Este doar o aparenta faptul ca efectele fumatului sunt variate si ca efectele pe termen scurt sunt benefice. Fumatul este un mod convenabil pentru oameni de a-si regulariza starea sau sentimentele, si aduce unele beneficii in controlul asupra greutatii. Totodata, in trecut, tutunul era folosit de catre calugari pentru a le inhiba pornirile sexuale, desi filosoful Immanuel Kant privea tutunul ca pe un excitant sexual.
Conform unor studii recente, nicotina ar putea imbunatati atentia persoanelor cu probleme de concentrare. Schizofrenia este faimoasa pentru simptomele sale, manifestate prin halucinatii si iluzii, – iar tratamentul standard cu antipsihotice face mult prea putin pentru a compensa pierderea intelectului. Cautand o imbunatatire a clarviziunii mentale, multi pacienti apeleaza la o sursa mai usor de obtinut: tigarile. Extraordinara incidenta a fumatului printre persoanele afectate de schizofrenie – aproximativ 85% dintre pacientii cu schizofrenie sunt fumatori, comparativ cu 20% din cadrul intregii populatii, – au determinat cercetatorii sa investigheze efectele terapeutice a nicotinei asupra creierului persoanelor afectate de schizofrenie.
In cazul bolii Alzheimer, primii neuroni pierduti sunt neuroni colinergici dintr-o anumita zona a creierului. Nicotina poate imbunatati functiile neuronilor ramasi si incetini simptomele care au inceput sa se manifeste. Sindromul Tourette produce celor care sufera de aceasta boala ticuri (miscari necontrolate ale capului, mainilor si altor parti ale corpului) si impulsuri violente. Plasturii cu nicotina care distribuie incet prin piele nicotina pot reduce simptomele persoanelor care sufera de acest sindrom.
Pe langa nicotina, tigarile si fumul de tigara mai contin aproximativ 3.700 de diverse substante chimice, amoniac, arsenic, gudron, hidrogen cianid, monoxid de carbon sau gaz butan. Acestea sunt substante responsabile de efectul negativ asupra sanatatii; cele mai de temut sunt benzopirenul, N-nitrosaminele, aldehidele, clorura de vinil, hidrocarburile aromatice (benzenul si fenolii), etilen-oxidul, arseniu, poloniu, cadmiu, crom, etc. Insa, agentii toxici majori ai fumului de tigara sunt monoxidul de carbon si nicotina.
