» Speologii incearca de patru ani sa puna capat fenomenului vandalizarii Pesterii din Limanu. In fiecare an sunt colectate cantitati importante de cutii goale de bere, sticle sparte si resturi din interiorul si zona fostei ascunzatori a luptatorilor daci. O data cu "blindarea" celei de-a doua intrari in pestera, speologii spera ca actele de vandalism sa dispara.
De numele pesterii din limanu se leaga legenda unei ascunzatori impenetrabile utilizate de luptatorii daci. Din peisaj nu lipsesc galerii intortocheate, un tunel neexplorat inca ce se presupune ca duce dincolo de granita cu Bulgaria. Dincolo de povestile care circula prin partea locului, in Pestera Limanu arheologii au descoperit urme ale locuirii de catre bastinasi dinaintea venirii romanilor in Dobrogea. La peste 2000 de ani distanta, persoane iresponsabile distrug in fiecare an un obiectiv ce ar putea fi inclus in circuitele turistice.
Groapa de gunoi
"Au fost nenumarate acte de vandalism. S-a schimbat de mai multe ori poarta la intrare", a precizat Alexandra Hillebrand, reprezentantul Grupului de Explorari Subacvatice si Speologice (GESS). Au fost furate pana si panourile de prezentare a obiectivului turnate in ciment langa intrarea principala. GESS a preluat in custodie Pestera Limanu in 2004. S-a incercat amenajarea obiectivului pentru a putea fi vizitat. Intrarea a fost protejata cu o usa metalica inchisa cu un lacat, iar cheia se gaseste in sat, la o familie ai carei membri au fost instruiti si care sunt ghizii turistilor. Numai ca, periodic, lacatul este spart, iar grupuri de tineri intra in pestera, lasand resturi in urma lor. "S-au gasit doze de bauturi racoritoare si bere, benzi magnetice, sticle sparte", a mai spus Hillebrand.
In fiecare an, la Limanu sunt organizate actiuni de ecologizare pentru curatarea dealului. In 2008 au fost patru astfel de operatiuni sustinute de voluntari. "Este cea mai vandalizata pestera din cele trei pe care le avem in custodie", a concluzionat reprezentantul GESS. In ciuda mediatizarii acestei probleme si a interventiei autoritatilor, fenomenul nu s-a diminuat deloc. Din contra, la inceputul acestui an, cimitirul din localitate a fost vandalizat, iar politistii au descoperit obiecte funerare in pestera. Aceasta locatie a capatat renumele de refugiu al satanistilor.
Cu lacatul pe usa
Pestera are doua intrari, situate la mica distanta una de alta. Calea principala de acces, pe unde intra de obicei vizitatorii si unde de altfel s-au montat usa masiva de tabla si panourile informationale, are un culoar inalt, ce se ingusteaza pe masura ce se inainteaza in galerii. A doua intrare este mult mai ingusta, impracticabila pentru turisti, dar nu si pentru grupurile de tineri care practica ritualuri satanice sau pur si simplu vor sa distruga pestera. Daca vizitatorii nepoftiti nu reusesc sa rupa lacatul de la intrarea principala, patrund in pestera pe culoarul ingust, la intrarea caruia leaga benzi magnetice de casetofon pentru a putea gasi drumul de intoarcere. Speologii intentioneaza sa monteze o usa metalica in dreptul celei de-a doua cai de acces in speranta stoparii actelor de vandalism.
Codul lui Dapyx
Pestera a facut obiectul unor riguroase cercetari arheologice inca de la inceputul secolului trecut. Cercetatorii au descoperit semne de locuire, astfel ca legenda misterioasei ascunzatori-labirint a geto-dacilor pare inspirata din realitate. Galeriile subterane insumeaza 3,6 kilometri. Sectorul vizitabil in prezent are o lungime de 150 de metri. Unul dintre cele mai dramatice momente din istoria dacilor s-a produs in anii 29-28 i.e.n., pe vremea expeditiei intreprinse de proconsulul roman Marcus Licinius Crassus in Moesia Inferior, cand "Roles, in conflict cu Dapyx, ii cere ajutorul". Crassus raspunse la chemare, invingand cavaleria inamica si determinandu-l pe Dapyx sa se refugieze "intr-un loc intarit, unde a fost asediat de Crassus". In plin asediu, in urma unei tradari, Crassus a patruns in fortareata.
Dapyx a murit, iar fratele regelui a cazut prizonier. Dupa caderea cetatii, generalul roman s-a indreptat spre Pestera Keiris (dupa alte surse, Keiras), o pestera "atat de vasta si de puternica incat, dupa cum spun legendele, pana si titanii se refugiasera aici dupa infrangerea suferita din partea zeilor". Aceasta pestera fusese luata in stapanire de localnici, care "isi carasera inauntrul ei avutiile mai de pret si toate turmele. Dupa ce descoperi toate gurile pesterii, iesiri intortocheate si greu de gasit, Crassus le zidi si in acest fel ii sili pe refugiati sa se predea pe calea infometarii".
"Aceasta relatare din «Istoria romana» a lui Cassius Dio, in care este povestit un episod din dramatica rezistenta opusa de geto-dacii din Dobrogea impotriva fortelor romane, a suscitat interes din partea istoricilor. Acestia au cautat sa stabileasca unde s-a aflat Pestera Keiris. Din pacate, autorul antic nu a facut nici o alta referire care sa faciliteze aceasta localizare. In anul 1971, examinand pestera, la randul meu, am observat pe pereti si tavan cateva desene facute cu culoare neagra… Limanu este singura pestera romaneasca care, in prima parte din cele trei sectoare ale ei, a fost transformata intr-un veritabil labirint subteran cu lungi culoare intortocheate, cu peretii si tavanele cioplite drept, precum si cu coridoare din care se intra, de o parte si de alta, in numeroase incaperi si sali. Aceste lucrari s-au facut dupa un plan bine chibzuit, urmandu-se, in general, traseul galeriilor naturale (ai caror pereti colturosi au fost neteziti prin cioplire).
Din loc in loc, cand pe o parte, cand pe alta a lungilor coridoare, s-au sapat mici firide, destinate opaitelor ce serveau la iluminat. Legaturile dintre coridoare au fost marcate cu semne al caror talc era cunoscut doar de locuitorii de atunci ai pesterii, servind ca puncte de orientare… Un interes deosebit il prezinta figurile de calareti; caii vazuti din profil sunt redati in galop, iar calaretii au chipurile privite din fata. Ca siluete si mod de prezentare seamana in mod izbitor calaretilor daci de pe ceramica descoperita in multe asezari de pe aria locuita de traco-daci, cum ar fi figurina descoperita la Racatau, judetul Bacau, sau cei gasiti pe o fructiera de la Straulesti, langa Bucuresti…
Celelalte desene – simbolurile religioase crestine, literele sau cuvintele in caractere chirilice – apartin perioadei romano-bizantine si celei ulterioare, fiind o dovada ca Pestera de la Limanu a constituit un adapost pentru populatia locala pana tarziu catre sec. X-XI e.n. Cele mai vechi desene apartin insa foarte probabil perioadei de maxima inflorire a culturii geto-dacice (sec. I i.e.n.) de cand dateaza, credem, si amenajarea pesterii… Dovezile existente ne indreptatesc sa consideram ca labirintul de la Limanu a fost realizat de o autoritate locala geto-dacica, ca masura de aparare in fata pericolului roman", arata doctorul Vasile Boroneant in lucrarea "Labirintul subteran de la Limanu".
» Specii de lilieci pe cale de disparitie
Conditiile microclimatice, cu temperatura constanta de 12 grade Celsius, umiditatea de 80-90% si lipsa aproape completa a curentilor de aer au condus la dezvoltarea unei faune bogate, caracteristica pesterilor si depozitelor de guano – colonii mari de lilieci. In perioada 1999-2000 a fost derulat proiectul Central European Miniopterus Protection Programme, in cadrul caruia s-au facut cercetari amanuntite in pestera. S-au descoperit patru specii de lilieci, dintre care una in premiera pentru tara noastra. Rhinolophus mehelyi este o specie pe cale de disparitie si traieste numai in galeriile subterane de la Limanu.
Au fost nenumarate acte de vandalism. S-a schimbat de mai multe ori poarta la intrare." Alexandra Hillebrand
