» Fructele autohtone nu mai au loc in hipermarketurile din Romania, in timp ce produsele de import sunt foarte bine vandute in toate cele patru anotimpuri.
» In Occident, agricultura este subventionata de stat, se face intensiv, chiar daca majoritatea metodelor folosite nu sunt ecologice, cum ar fi stropirea frecventa cu substante chimice.
» Specialistii in domeniu apreciaza ca abia in cinci ani merele romanesti ar putea fi gasite in supermarketuri pe intreaga perioada a anului.
» Majoritatea merelor autohtone sunt vandute la tarabe, in piete, de intermediari care ofera producatorilor preturi ridicol de mici.
"Dom’ne, eu stau cu merele pe taraba asta de dimineata, le dau cu 2 lei, sunt zemoase, dulci, de la mine din livada, unde am vreo suta de pomi, nu sunt tratate cu chimicale. Uite, mai incolo, ala imbracat in geaca de piele vinde fructe aduse din Turcia sau Italia. Merele le da cu 4 lei, ca in supermarket, nu au pata, da nici gust. Sunt fainoase. Mai sunt si rezistente, ca le da cu toate dracovenile chimice, sunt bolnave, ce mai! si de la mine nu cumpara nimeni, iar de la el tot mai vine un copil sau o doamna si cumpara", imi explica unul dintre putinii tarani care vand fructe intr-o piata din Sibiu.
In pietele agroalimentare mai poti gasi mere romanesti pe tarabe cel mult o luna, maximum doua, dupa cules. De obicei, sunt vandute la preturi mari, impuse de speculanti, nu de producatori. Din supermarketuri au fost insa de-a dreptul expulzate. Afacerile romanesti cu mere se duc de rapa, "incurajate" de nepasarea statului, restrangerea sistematica a suprafetelor cultivate si neincrederea taranilor in orice forma de asociere. Cum s-a ajuns insa in aceasta situatie?
Distrugerea livezilor
In 1989, Statiunea de cercetare si dezvoltare pomicola Geoagiu avea in administrare, pe teritoriul judetului Hunedoara, aproximativ 760 hectare de pomi fructiferi, din care 70% erau meri. De asemenea, statiunea producea anual un milion de puieti. La aproape doua decenii de la Revolutie, suprafata aflata in exploatarea statiunii, situata la 10 kilometri de Orastie, s-a redus pana la 6,2 hectare. "Dupa Revolutie s-a prabusit totul. S-au impartit pamanturile pe care noi aveam plantate livezi. Plantatiile au fost abandonate, iar noii proprietari de terenuri nu au mai intretinut pomii in mod corespunzator si acestia s-au degradat. A existat in timpul guvernarii lui Nastase un proiect de lege prin care oamenii care aveau de recuperat livezi de la noi urmau sa fie despagubiti cu 10-30 milioane de lei pentru fiecare hectar. Initiativa aceasta nu s-a materializat", povesteste Ion Diaconu, directorul statiunii.
La Voinesti, in judetul Dambovita, o alta regiune recunoscuta pentru plantatiile de meri, lucrurile stau oarecum mai bine decat la Geoagiu. In zona exista acum 638 hectare de livezi, cu aproximativ 200 de mii de meri. Taranii din satul Voinesti au in posesie suprafete de teren cuprinse de la o jumatate de hectar pana la 12-14 hectare de livada de meri, scrie cercetatoarea Anda Georgiana Becut in lucrarea "Drumul merelor. Marketizare si relatii economice in societatea romaneasca de tranzitie".
Efectele trecerii la capitalism nu au fost la fel de dezastruoase ca in cazul Geoagiu, deoarece in Voinesti nu a existat colectivizare, ci doar o forma de asociere impusa de statul comunist, "Suntem printre putinele bazine pomicole unde nu s-au defrisat plantatiile… Oamenii s-au descurcat din surse proprii. Pentru ca altfel, cum s-au distrus toata cultura mare si toata zootehnia, ne distrugea si pe noi. Dar nu s-a putut. Noi ne mandrim cu treaba asta… Dar unde a fost forma de organizare socialista acolo s-a distrus. Pentru ca in ’89 s-a dat terenul cu pomi si acel om nu a stiut ce sa faca cu el. Chiar daca mai stia el un pic de tehnologie, n-a avut suportul financiar, n-a avut la indemana pompa, n-a avut substante, n-a avut nimic si s-au distrus. Au distrus si au pus porumb", a declarat presedintele Asociatiei Pomicultorilor din zona, citat in lucrarea Andei Becut. Chiar si in aceste conditii, nu s-ar putea spune ca agricultorii din Voinesti au mai mult succes decat confratii lor din celelalte regiuni ale tarii. Merele lor nu si-au gasit locul in hipermarketurile moderne din marile orase, ci doar pe tarabele din piete sau, mai rau, pe marginea drumului.
Frica de colectivizare duce la faliment
Pentru un mic proprietar independent este foarte greu sa se descurce fara ajutorul autoritatilor. Plantarea unui hectar cu pomi costa jumatate de miliard, iar pentru lucrari de taiere la sol si tratamente mai trebuie sa scoata din buzunar, anual, alte 50 milioane de lei. Subventia de la stat este de 11 milioane la hectar si se acorda primavara, dupa inceperea lucrarilor obligatorii de intretinere a pomilor. Cat despre comasarea livezilor in asociatii, asa cum se intampla in toata Europa, taranii nici nu vor sa auda. Sechelele comunismului nu s-au vindecat inca.
Un alt neajuns il constituie faptul ca in Romania nu exista depozite care sa tina fructele proaspete in tot timpul anului. Functionau cateva, inainte de Revolutie, la Targu Jiu si la Pitesti, care puteau stoca 5.000 tone de mere, dar acum sunt in paragina. In aceste conditii, taranii trebuie sa se descotoroseasca rapid de merele pe care le produc si de multe ori sunt nevoiti sa le vanda la preturi de nimic unor intermediari. "Pietarii vin si iti ofera un leu pe kilogram si ei il vand mai departe cu 2-3 lei. Un pret corect pentru vanzarea en gros este undeva intre 1,5 si 2 lei pe kilogram. Cum nu ai alta alternativa, ca sa nu iti putrezeasca merele le vinzi acestor samsari", afirma directorul statiunii pomicole de la Geoagiu.
Agricultorii unguri, ajutati de stat
"Defectele" sistemului pomicol romanesc se vad cel mai bine daca faci o comparatie cu ceea ce se intampla la vecini. Simona Bodis este din Satu Mare si, ca multi romani din aceasta zona, s-a mutat cu serviciul in Ungaria, de care o despart 20-25 de kilometri. Lucreaza pentru unul dintre cei mai mari producatori de mere din Ungaria, compania "Bioland". Este persoana de contact a acestei firmei pentru importatorii romani. "Compania la care lucrez vinde mere cu preturi incepand de la 4 mii lei vechi kilogramul. De la un producator roman cumperi la pret dublu. Ungurii isi permit sa vanda la acest pret pentru ca au beneficiat de fonduri europene masive pentru agricultura si au primit subventii generoase de la stat. Apoi, au inteles ca nu pot fi competitivi decat daca se unesc cate 10-20 de fermieri in asociatii, isi cumpara impreuna utilaje si pun pamantul la comun. Singura sursa de venit in partea de est a Ungariei este agricultura, de aceea nu vei vedea un petic de pamant nelucrat. Ei reusesc sa produca o cantitate uriasa de mere pentru ca le stropesc incontinuu cu tot felul de substante chimice, le trateaza pana cu o luna inainte de cules, ceea ce nu e prea sanatos. Incepand din februarie, cand nu se mai gasesc nici un fel de mere romanesti, afluenta firmelor autohtone de import este uriasa", explica Simona.
"Dupa Revolutie s-a prabusit totul. S-au impartit pamanturile pe care noi aveam plantate livezi. Plantatiile au fost abandonate, iar noii proprietari de terenuri nu au mai intretinut pomii in mod corespunzator si acestia s-au degradat." Ion Diaconu
Exceptia de la regula
Doua milioane de euro pentru profit
Una dintre putinele povesti de succes din pomicultura romaneasca am intalnit-o la Miercurea Sibiului, pe un deal situat la vreo 20 de kilometri de Sibiu. Compania "Deko Rame" este probabil singura din tara care cultiva mere intensiv, avand 3.200 de pomi pe fiecare dintre cele 25 de hectare pe care le detine. Plantatia de 90 de mii de pomi a fost amenajata dupa o investitie initiala de 1,1 milioane euro, din care jumatate de suma a fost obtinuta printr-un proiect SAPARD.
Planul de afaceri a fost insa preluat din Occident. In prima instanta, o companie din Italia le-a oferit consultanta, sugerandu-le si soiurile care se potrivesc in Romania.
"Cu italienii am incheiat o intelegere care prevedea ca, daca nu reuseam sa ne gasim clienti, ei se obligau sa ne cumpere toata cantitatea de mere la un pret agreat. Anul trecut au fost mai putine mere pe piata si am primit un pret mai bun din Romania. 2008 a fost un an bun pentru toata lumea, iar preturile au fost la nivelul celor oferite de italieni. Acum vindem toata productia unei firme din Timisoara", explica administratorul firmei, Ioan Morariu.
Pretul unui kilogram de mere de cea mai buna calitate este de 2 lei, iar cele care au mici defecte se comercializeaza la 1,2-1,5 lei. Morariu sustine ca in cinci-sase ani va amortiza intreaga investitie si ca in momentul de fata produsele sale pot concura orice fructe venite din Occident, ca pret si calitate. Pentru a ajunge aici Morariu nu s-a oprit la investitia initiala, care a depasit un milion de euro. In ultimii ani a pus la punct un sistem antigrindina si un altul de irigatii prin picurare, ultramodern, complet automatizat. Iar anul viitor, cu o investitie de 600 de mii de euro, compania va fi dotata cu un depozit frigorific. Din pacate, exemplul de la Miercurea Sibiului vine sa dea consistenta proverbului "Cu o floare nu se face primavara". Dar lasa loc de sperante.
Chimia da viata fara de moarte
Ion Diaconu sustine, de asemenea, ca fructele perfecte pe care le intalnesti in supermarketuri sunt si cele mai poluate: "Pentru ca merele venite din Occident sa fie cat mai putin perisabile sunt tratate cu tot felul de substante. Daca le hranesti cu substante nutritive chimice, plantele vor creste frumoase si inalte si vor da o productie foarte buna. Dar nu vor avea niciodata gustul de mar autentic, pentru ca acesta este dat de un sol fertil, precum cel din Baragan, sa spunem, ingrasat cu gunoi de grajd, care e cel mai bun ingrasamant".
Toate elementele de mai sus pot oferi un raspuns la intrebarea de ce merele romanesti, cerute inainte de ‘89 in cantitati industriale pe piata autohtona si de catre diverse companii de conserve si compoturi, au fost inlocuite astazi de fructele fara de pata din Turcia, Spania, Olanda sau Ungaria. Ion Diaconu spune ca, in cel mai fericit dintre scenariile posibile – atragerea de fonduri europene pentru agricultura, subventionarea masiva de catre stat a micilor producatori –, in cinci sau sase ani romanii vor putea consuma mere autohtone din marile magazine in tot timpul anului.
