Ma refer la rezultatele sondajelor prezentate in seara de 30 noiembrie – asa-zisele exit-poll. Ele au prezentat o victorie clara a Aliantei PSD±PC, in timp ce rezultatele finale au aratat ca avantajul final al acesteia era mai mic de un procent, iar daca ne referim la numarul de mandate castigate, castigatorul alegerilor a fost PD-L. Momentul maximei emotii a fost in dimineata de 1 decembrie, cand primele rezultate partiale comunicate de BEC situau PD-L pe primul loc. Atunci s-au rostit vorbe grele – manipulare, lipsa de profesionalism si multe altele. S-a mers pana la propunerea interzicerii publicarii, in viitor, a acestui tip de estimari. Acum, cand toata lumea este preocupata de alcatuirea viitorului guvern, avem prilejul sa analizam lucrurile la rece.
Sa incepem prin a ne reaminti cifrele:
Prima constatare este ca ierarhia primelor sase partide a fost corect indicata, ca si lista celor care au depasit pragul electoral. O sa-mi spuneti ca aceste informatii erau previzibile, dar voi aminti ca ele devenisera banale tocmai datorita sondajelor (celor preelectorale) si ca ultimele alegeri (europarlamentare si locale) consacrasera o alta ierarhie.
In ceea ce priveste diferenta dintre primele clasate, exista o deosebire semnificativa intre cea estimata de exit-poll-uri (intre 5 si 6 procente) si cvasiegalitatea constatata dupa numararea voturilor. Daca insa calculam diferentele dintre cifrele inregistrate de fiecare partid, constatam ca in general ele nu depasesc 3%.
Amploarea erorii este insa superioara abaterilor statistice calculate dupa volumele esantioanelor (in jur de 1%) si anuntate de catre institutele de sondaje. Aici avem o problema. Problema este cu atat mai mare cu cat erorile respective au avut in toate cele patru cazuri (doua sondaje x doua camere) acelasi sens: in plus pentru PSD±PC, in minus pentru PD-L, lucru destul de greu de pus exclusiv pe seama jocului probabilitatilor.
Pentru a intelege aceste anomalii, trebuie mai intai facuta o precizare: abaterea unui sondaj calculata pe baza formulelor statistice se refera numai la diferentele provenite din faptul ca, in loc sa numaram intreaga populatie, facem aceasta operatie doar asupra unei parti (relativ minuscule) a acesteia. Cu alte cuvinte, ne-am astepta sa nu inregistram abateri mai mari decat cele calculate daca am extrage cateva mii dintr-un milion de bile colorate diferit.
Numai ca alegatorii nu-s chiar bile. Ei refuza uneori sa stea de vorba cu operatorii de interviu; alteori, din varii motive, declara altceva decat au facut in realitate sau, pur si simplu, aplica stampila gresit pe buletinul de vot. Institutele de sondare ne-au comunicat cu precizie cate persoane au intervievat, insa au omis sa ne spuna ce proportie dintre cei intervievati au refuzat sa raspunda – desi standardele internationale prevad explicit obligatia comunicarii ratei de refuz.
O alta posibila sursa de eroare este, pur si simplu, cea umana. Cand iti propui sa realizezi interviuri in peste 600 de sectii de vot, reteaua de operatori cu care lucreaza de regula institutele, si care sunt instruiti, experimentati si controlati de-a lungul timpului, este insuficienta. De regula, la un sondaj de opinie lucreaza cel mult 150 de operatori de teren. La un exit-poll ai nevoie de peste 1.000, deci recurgi la oameni recrutati ad-hoc si, evident, lipsiti de control.
Posibilitatile ca unii dintre ei sa comita greseli sunt inevitabile. Opinia mea este ca, din dorinta de a preintampina erorile probabile in cazul primei confruntari cu sistemul de vot uninominal, agentiile de cercetare au exagerat volumele esantioanelor, depasind capacitatea propriilor retele de operatori.
In sfarsit, o posibila sursa de eroare ar putea sa fi provenit din prezenta la vot redusa si, mai ales, diferita structural de cea din alegerile trecute. Datele (incomplete) de care dispun indica faptul ca, daca in mod traditional gradul de participare la vot este cu mult mai mare in rural decat in urban, de aceasta data prezenta a ramas superioara in zonele rurale, insa ecartul s-a diminuat. Daca cercetatorii celor doua agentii au supraestimat, pe baza experientelor trecute, numarul votantilor din rural, aceasta ar putea explica de ce a fost exagerat scorul PSD (cu electorat preponderent rural).
Toate acestea sunt, evident, supozitii. Ma astept ca, dupa o analiza atenta a celor doua serii de date (propriile estimari si rezultatele oficiale), agentiile de sondare sa gaseasca si sa comunice sursele de eroare. Alegeri vor mai fi, iar de sondaje la iesirea de la urne vom mai avea nevoie.
