Ar folosi in primul rand social-democratilor care au stat patru ani in opozitie si care nu mai au nici resurse, nici rabdare sa mai astepte urmatoarele alegeri. Ar folosi, de fapt, mai ales baronilor PSD, care au nevoie de aliati si prieteni in viitorul guvern, pentru a-si putea mentine influenta in judetele pe care le domina. Ar folosi in acelasi timp clientilor si creditorilor PSD care au finantat si sustinut partidul in campania electorala si care fac acum presiuni pentru a-si recupera investitiile facute. O alianta de guvernare intre PSD si PD-L ar putea avea insa si efecte terapeutice asupra social-democratilor, daca acestia sunt de acord sa accepte pentru a intra la guvernare standardele anticoruptie ale presedintelui Basescu.
Cu alte cuvinte, PSD s-ar putea curata partial, mai mult de nevoie decat de voie, aruncandu-si peste bord resturile DNA si Antenele conservatorilor, ascunzandu-si luxul si revenind, macar de ochii lumii, la mentalitatea sindicalista a stangii. De altfel, ieri, in vreme ce aranjorii social-democrati faceau scenarii de intrare la guvernare alaturi de PD-L, Adrian Nastase era audiat de procurorii anticoruptie "pentru infractiuni de drept comun", dupa cum a explicat seful DNA. Paralelismul intamplarilor sugereaza intr-un fel si directia in care s-ar putea indrepta lucrurile.
O alianta PSD-PD-L i-ar putea fi de folos pe termen scurt si presedintelui Traian Basescu, daca se gandeste sa renunte la politica principiilor si sa se intoarca la pragmatismul ecuatiilor bazate pe interes. Fiindca o coalitie de guvernare de acest fel ar putea fi negociata nu doar in functie de criza economica grava care incepe sa se abata, ci eventual si de sustinerea unui candidat comun la alegerile prezidentiale de anul viitor. Pe de alta parte, chiar daca PSD ar vrea sa aiba propriul candidat, acestuia s-ar putea sa nu-i priasca eventuala intrare la guvernare alaturi de PD-L. Presedintele ar putea iesi in avantaj, indiferent de variantele de lucru, numai daca ar aduce la guvernare doar partea tehnocrat-sanatoasa a acestui partid.
Strategii social-democrati de talia domnilor Mitrea si Hrebenciuc ai parteneriatului cu Basescu stiu si ce, si cum pot negocia cu presedintele, incluzand la pierderi inclusiv ramanerea lor in planul al doilea pentru moment. Exista insa si posibilitatea inversa: negocierea la pachet a intereselor prezidentiale cu cele ale social-democratilor inclusiv in ceea ce priveste nebuloasele penale. La formarea unei coalitii de guvernare "se negociaza totul", spun marii politicieni, ceea ce inseamna ca PD-L si Basescu vor trebui la randul lor sa accepte mai multe compromisuri, care ar putea include istorii mai mult sau mai putin recente, posturi de reprezentare, dar si vanzari de indulgente.
In mentalul colectiv insa orice coalitie PSD–PD-L va fi asociata cu refacerea Frontului Salvarii Nationale (FSN) din care se trag liderii importanti ai celor doua formatiuni. Pentru electoratul de dreapta, FSN inseamna "nu ne vindem tara", invazia minerilor in Capitala si scoaterea Romaniei de pe harta Europei civilizate la inceputul anilor ‘90. Chiar daca PSD nu mai este neaparat partidul neocomunist de pe vremea lui Iliescu, iar Traian Basescu a devenit un lider democrat, combinarea lor ar putea fi fatala mai ales pentru PD-L. Intelectualii de dreapta, dar si votantii democrati care l-au sustinut neconditionat pe Traian Basescu in luptele sale cu "sistemul ticalosit", s-ar simti tradati si l-ar abandona destul de repede. Altfel spus, in vreme ce pentru PSD alianta cu PD-L ar putea insemna nu doar o guvernare coerenta, ci si reformarea partidului, pentru PD-L ar putea fi o compromitere spectaculoasa.
Peisajul de tatonare dintre PSD si PD-L lansat ieri puternic de ambele partide ar putea, pe de alta parte, sa fie doar un joc la cacealma facut de oamenii lui Basescu pentru a-i aduce pe liberali cu picioarele pe pamant, dupa ce Tariceanu si-a afisat manierele de majordom infumurat, conditionand alianta de dreapta de ramanerea sa in fotoliul de prim-ministru.
