S-a chicotit zdravan duminica seara la unele sedii de partide dupa exit-poll-ul realizat de ISOMAR. Cei mai entuziasti au fost social-democratii, care au transformat repede jumatatea de victorie intr-un succes de fericire maxima animati de gandul ca PSD va face sigur cartile pentru noul guvern cu Mircea Geoana la prezidiu. La resedinta din Kiseleff s-a baut aldamasul cu toti baronii chiar in noaptea dinaintea Zilei Nationale, participantii la sindrofie avand convingerea ca nu vor mai putea fi depasiti in clasament de PD-L pana la finalul numararii voturilor. Atat de mare a fost euforia din jurul lui Geoana incat negociatorii pesedisti au propus sa declanseze inca de duminica noapte discutiile pentru formarea majoritatii parlamentare fara sa se mai astepte desemnarea premierului de la Cotroceni.
Spre deosebire de pesedisti, in tabara democrat-liberalilor s-a batut din palme mai aprig abia in dimineata zilei de luni, cand scorul electoral a devenit usor favorabil partidului condus de Emil Boc, spre uimirea adversarilor din PSD, care nu mai intelegeau ce se intampla cu diferenta de 5-6 procente. Partea cea mai activa din PD-L nu s-a aratat insa prea optimista nici de acest rezultat provizoriu, despre care s-a comentat pe la colturi ca nu se ridica la nivelul asteptarilor dinaintea alegerilor legislative, cand se preconiza o victorie cu 51 la suta la prima strigare. Exista politicieni in partidul cotrocenist care au sperat ca ii vor bate la scor pe Geoana si ai lui fara sa ia in calcul faptul ca pe frontul rosu s-a tras cu munitie grea inca din primele zile ale campaniei electorale.
Baronii n-au dormit insa in colegiile uninominale, ca dovada ca printre primii care au castigat un loc la Senat sau Camera Deputatilor sunt multi politicieni anchetati de DNA. Ei au trecut din "primul foc" peste pragul electoral, surclasandu-i pe unii dintre contracandidatii cotati cu sanse mari inainte de scrutin. Nu spun ca PD-L a gresit in cateva randuri cadenta in campanie sau ca unii dintre lideri s-au supraevaluat, mizand pe o victorie lejera fara locomotiva Basescu pornita. Semnalez doar existenta unor erori in strategia de lupta politica atunci cand s-a hotarat sa se traga cu artileria grea in PNL, iar in dinozaurii PSD doar cu alice marunte, desi se stia ca pesedistii vaneaza voturile carand caruta cu pomeni dupa ei. Prin urmare, marele adversar nu il reprezentau liberalii, apasati de povara guvernarii, asa cum au aratat in campanie militantii PD-L, ci Alianta PSD-PC, care, surprinzator, a fost lasata sa se miste in voie destul de mult dupa parerea analistilor.
Din acest motiv, Geoana, Mitrea, Nastase, Oprisan, Vanghelie, Hrebenciuc si Voiculescu au reusit sa traga alianta rosie pe prima linie la finalul alegerilor uninominale, chiar daca i-au pierdut pe drum pe Taracila, Pacuraru, Paunescu si alti politicieni cu vechi state in politica. De unde si parerea ca sentimentul de nemultumire trait de partidul clasat pe locul al doilea este efectul subestimarii unui adversar de prima mana, care, am mai spus, a facut cam tot ce a dorit in unele colegii portocalii pentru a cumpara increderea votantilor. si au cumparat-o. In fine, singurul partid care pare ca nu si-a pierdut capul este PNL. Liberalii s-au bucurat doar cat a trebuit, gandind real si actionand profesionist in conditii de relaxare politica. Au evitat tinuta de carnaval considerand ca cine rade la urma rade mai bine. Pana aseara, Tariceanu nu a scos prea mult capul.
Locotenentii sai au testat insa terenul negocierilor de pe pozitia unui invingator aflat pe locul al treilea, punand conditii si refuzand compromisurile. PNL vrea totul, adica pastrarea functiei de premier in viitorul mandat si acceptarea programului anticriza liberal de catre partenerul de guvernare. In caz de refuz, prefera sa mearga in opozitie. Dumneavoatra credeti? Eu, nu. Nu cred ca este cel mai bun plan pentru actualul premier. Pretentiile par exagerate pentru partidele de pe primele locuri, chiar daca PNL pare sa aiba un cuvant de spus in formarea noului cabinet. Ma gandesc ca fudulia liberalilor s-ar putea sa coste mult daca PSD va decide sa guverneze prin absurd cu PD-L, acceptand in ultima instanta un premier neinregimentat politic desemnat de presedinte. Aceasta goana dupa raul cel mai mic poate fi luata in calcul doar in situatia in care Tariceanu nu da inapoi, asumandu-si toate riscurile.
Pentru ca niciodata Mircea Geoana nu va fi dispus sa faca schimb de fotolii cu Calin Popescu Tariceanu numai de dragul de a-i vedea pe cei din PD-L ramasi pe dinafara. Partea cea mai conservatoare din PSD ar prefera poate sa-l sacrifice pe Geoana, acceptand, sa zicem, un premier tehnocrat care sa conduca un guvern de coalitie, decat sa-l vada pe actualul prim-ministru la Palatul Victoria si din 2009, alaturi de cativa ministri pesedisti. Cat priveste varianta refacerii Aliantei D.A. pentru ca tara sa aiba o guvernare de dreapta – lucru demn de lauda, pastrandu-l pe Tariceanu la prezidiul Executivului asa cum doresc colegii lui din PNL –, o consider improbabila. De ce? Intrebati-l pe seful statului, care are multe neintelegeri cu presedintele liberal, unele vechi de patru ani.
