Votul din 30 noiembrie 2008 pare sa transforme radical imaginarul electoral – totusi atat de bogat – al societatii romanesti. Desi reprezinta o traditie venerabila, cumpararea alegatorilor a atins, o data cu cazul stefanesti – Ilfov, cote nebanuite. Astazi cumpararea voturilor nu mai e un simplu detaliu tehnic, o adaptare a politicii la capitalismul de piata damboviteana, ci o forma de practica sociala cu valente simbolice si antopologice. Caci pe fundalul distantei sociale din ce in ce mai mari dintre profitorii tranzitiei si "talpa tarii" cumpararea votului a devenit ocazia unei negocieri simbolice a rolurilor de putere, dar si a unui spectacol politic pe masura. Rolurile sociale si politice sunt bine precizate, iar raportul cumparat-cumparator, o parodie a raportului dintre cerere si oferta, inverseaza simbolic ierarhia sociala existenta.
Cumparatul – altfel o persoana aparent inocenta – devine dintr-o data importat. si astfel, macar pentru un moment, politica devine "profitabila" si pentru cei ce nu au fost pe val. Singurii care pierd din aceasta operatiune sunt alegatorii asa-zis ideologici, care nu tranzactioneaza nici voturi, nici valori si care spera ca prin votul lor vor da o intemeiere parlamentului si viitorului guvern.
Incadrarea acestui fenomen in folclorul electoral si politic romanesc presupune un minim efort interpretativ si tipologic. Departe de a fi o operatiune simpla, cumpararea voturilor presupune un intreg angrenaj de negociere. De aceea, doar unii, cei ce au posibilitatea de a organiza pe teren o astfel de operatiune, pot intra in joc. Mai ales daca e vorba de cumpararea directa, cu bani pesin, si nu de una indirecta, prin cadouri sau promisiuni.
Incercand sa se adapteze specificului economic si socio-cultural al colegiului uninominal candidatii, mai ales cei ce au in componenta localitati rurale, fac apel la cele mai primitive forme de tranzactionare. Or, traditia rurala denaturata deja de urbanizarea si industrializarea fortata, si apoi marcata de tranzitie lipsita de nuante, nu mai poate contrapune acestor manevre o reactie comunitara prompta. Asa ca dintr-o exceptie tranzactionarea votului devine deja un fenomen extins. Dar, pentru ca e vorba de activitatea unor retele informale bine puse la punct – uneori chiar de retele de tip mafiot – e greu de documentat.
Oricum, de multa vreme rolul simbolic al politicului era mai degraba gastronomic. Va mai aduceti, poate, aminte vechea zicala auto-ironica: "Ceausescu ne da noua carne, lapte, branza, oua." Daca atunci valoarea se masura in produse, acum cand valoarea se masoara in bani, nu a fost nevoie decat de o minima schimbare de registru pentru a trece de la "cumpararea" pacii sociale si politice prin asigurarea accesului la alimentele de baza la cumpararea votului. si astfel, obisnuiti sa astepte pestisorul din poveste sau gaina cu oua de aur multi romani au renuntat la acel ceva ce nu le prea folosea in viata de zi cu zi: la cetatenie si corolarul sau, votul.
