» Cunoscutul usturoi de Copalau, care a depasit prin faima sa granitele judetului Botosani si chiar ale tarii prin proprietatile sale curative, este inlocuit incet-incet de un produs de o calitate cel putin indoielnica.
Daca odinioara usturoiul de Copalau din judetul Botosani era cultivat pe suprafete intinse ce puteau concura oricand cu lanurile de grau, porumb si floarea-soarelui, astazi traditia a inceput sa paleasca deoarece investitia si efortul depasesc cu mult rezultatul muncii, iar piata de desfacere nu prea mai este.
Motivul il reprezinta importul de usturoi turcesc, cu catelul mare si gaunos, in detrimentul renumitului produs agricol care are catelul mic, bine inchegat si iute. "Nu se merita sa mai cultivi usturoi in ziua de azi. Dai doua milioane aratul, un milion discuitul si te alegi cu te miri ce. Zilele trecute la targ s-a vandut cu 10.000 kilogramul. Bataie de joc. Mi-a ramas mai mult de o lada de usturoi in magazie.
Cred ca am sa-l arunc pe tot in parau", spune cu naduf Dorina Mihai, unul dintre cultivatorii fideli de usturoi din comuna botosaneana. Femeia ne-a marturisit ca sotul ei face de patru ani naveta in Germania si niciodata nu a plecat la drum fara a lua cateva caciuli de usturoi in valiza, pe care il consuma ca medicament. In fiecare dimineata, cate un catel pe stomacul gol. "Face foarte bine la organism. Dar numai daca e din acela pur romanesc, nu din ala importat de la rusi", ne-a dezvaluit femeia. In prezent, doar un sfert din suprafata arabila a comunei mai este cultivata, restul a ramas parloaga. Lanurile de usturoi, mandria de altadata a localnicilor, au ramas ca o poveste, buna de spus la nepotei. Fiindca, spun acestia, usturoiul le aducea multa bunastare. "Pe vremea cand lucram la CAP, scoteam si cate 1.600 kilograme. Mi-am luat masina cu banii de pe usturoi.
Acum nu poti lua macar o masina de tocat carne", isi aminteste Dumitru Colbu. Un alt localnic din aceeasi generatie, Constantin Balauca (67 ani), ii intareste spusele: "Faceam contract cu statul, ne dadea 4 lei pe kilogram. Tare bine mai era. Acum cine il mai cumpara? Stai cu el in camara".
