Premierul Tariceanu a facut-o celebra pe doamna Elena Ene, o pensionara pe care a scos-o in fata la lansarea candidaturii si pentru care a declarat ca a muncit si va munci in continuare. Presa a comparat imediat cazul cu cel al lui "Joe instalatorul", un om simplu din Ohio care a ajuns celebru in campania prezidentiala americana. Ba chiar, asa cum presa americana s-a apucat sa scormoneasca prin viata lui Joe, devenit peste noapte si fara voia sa vedeta mediatica, un ziar romanesc a facut acelasi lucru cu doamna Ene si a aflat ca e fosta votanta a lui Vadim Tudor.
Comparatia dintre cei doi anonimi se opreste insa la simplul fapt ca au devenit simboluri pentru anumite categorii de populatie, pentru care se bat candidatii. Dincolo de asta, vorbim de tipuri umane extrem de diferite. Amanuntele schimba cu totul perspectiva.
Americanul Joe juca fotbal cu copii in cartier, cand a trecut Barack Obama sa faca o baie de multime. S-a apropiat de candidat si l-a intrebat despre planul sau privind impozitele. Ca angajat al unei firme mici, Joe crede ca Obama va creste taxele asupra micilor invesitori. El i-a spus lui Obama ca planul sau contrazice "visul american". Discutia a fost filmata, data la stiri. In dezbaterea care a urmat, John McCain l-a pomenit pe Joe, ca simbol al oamenilor muncitori care vor fi taxati in plus de democrati. Obama s-a aparat, iar Joe a devenit cel mai pomenit nume de la acea dezbatere. Ulterior, Joe a dat mai multe interviuri din care se vede cam cum gandeste un mic intreprinzator american.
Cand un reporter i-a spus ca de fapt planul lui Obama nu va creste impozitele pentru compania la care e angajat, care nu incaseaza mai mult de 250.000 de dolari pe an (peste aceasta limita, Obama va creste impozitele progresiv), Joe i-a raspuns ca nu suma e importanta, ci gandirea care pedepseste oamenii cand castiga mai mult: "Intram pe un teren alunecos. Daca apoi vor decide ca 100.000 e prea mult si vor creste impozitele si aici?". Intrebat de CNN ce parere are despre sistemul de ajutoare sociale, acelasi Joe a spus: "E o gluma, am deja parinti, nu am nevoie de alti parinti numiti «guvern». Mai bine imi lasa banii mie decat sa-i dau la guvern si ii investesc". Cam acesta este Joe instalatorul, un om liber care vrea impozite mici, nu are incredere in guvern si se zburleste doar cand aude cuvantul "socialism".
Revenind la Romania, povestea arata cu totul altfel. Niste oameni care s-au dat drept ziaristi au trecut prin sat si au pus diverse intrebari. Ulterior, sase maxi-taxi i-au luat pe satenii si i-au dus la "Consiliul Popular". Doamna Ene a fost uimita cand, in discurs, Tariceanu a spus: "Trebuie sa ne intrebam ce se poate face pentru un ilfovean ca doamna Elena Ene, din Moara Vlasiei, care e aici, in primul rand. La 78 de ani, cu trei fete la casele lor, pensionara, dupa ce a muncit la CAP si la Electrica. Pentru asemenea oameni vom munci zi si noapte". Intrebata apoi de reporterii de la Evenimentul Zilei ce asteapta de la politicieni, a spus ca asteapta "cuponul de la CAP". Ar vrea ca Tariceanu: "sa faca si pentru tineret, si pentru varstnici.
I-as mai pune sa faca o lege, sa oblige lumea sa-si munceasca terenul, ca pamantul e numai scaieti".
Nu vreau sa fiu gresit inteles. Acesta nu este un atac la adresa doamnei Elena Ene. Este o pensionara din Romania, cu asteptari limitate de la guvern. Sa exprim o parere negativa despre dumneaei ar insemna sa imi critic bunicile, amandoua pensionare de la CAP. Doamna Elena Ene este doar un exemplu de om care a trait sub vremuri barbare, intr-un sistem nedrept si apoi intr-o tranzitie care i-a lovit tot pe cei nedreptatiti inainte. Dupa ce statul le-a luat pamantul la CAP si apoi le-a dat o pensie sociala in schimbul muncii lor, nu e de mirare ca taranii asteapta tot de la stat diverse beneficii. Nici nu e o problema in sine ca un partid sa se adreseze pensionarilor. Insa diferenta intre Partidul Republican american si Partidul Liberal din Romania este covarsitoare.
Republicanii l-au facut pe Joe-taxe-mici-si-guvern-limitat simbolul lor. Liberalii au facut-o pe doamna-Elena-astept-cuponul simbolul lor. si mai deranjanta este punerea in scena: Joe aproape l-a luat de guler pe Obama pentru cresterea taxelor, doamna Elena a fost imbarcata in maxi-taxi si dusa la "Consiliul Popular" ca sa devina actor fara voie intr-un circ simbolic al politicianului care se coboara printre popor pentru a-i face daruri. Sunt doua feluri foarte diferite de a te raporta la electoratul propriu. Intr-un alt interviu, Joe instalatorul s-a declarat adept al unei taxe unice pe venituri, adica exact ce a aplicat Guvernul Tariceanu in 2005. De ce nu a marsat PNL pe un asemenea exemplu, pe exemplul unui om care a beneficiat de scaderea de impozite? Oare pentru ca acum PNL se bazeaza pe pensionari si pe cei care asteapta beneficii de la Guvern? Repet, nu este ceva rau in sine. Dar nu asta ar trebui sa faca un partid de dreapta.
