» Firma de taximetrie care are contract cu Aeroportul "Henri Coanda" din Capitala a angajat 33 de soferi din Congo, spre uimirea clientilor, starnind rumoare in randul conducatorilor de taxi iesiti la vanatoare de pasageri.
» Ideea le-a venit patronilor firmei dupa o excursie in Republica Mauritius, insula aflata la est de Madagascarul african.
» Congolezii, majoritatea soferi in capitala tarii lor, spun ca nu castiga mai mult ca acolo, dar sunt multumiti ca aici nu se aud impuscaturi pe strada.
» Inainte de a veni in Romania, congolezii s-au documentat despre tara noastra si au aflat despre "Ciocescu, revolusia si iarna nu-i ca vara".
De vreo doua saptamani, la Aeroportul Otopeni si-au facut aparitia cativa soferi de taxi care starnesc nedumeriri calatorilor si ironii ale colegilor de breasla aflati in cautare de clienti. Imbracati in camasa galbena, pulover bleumarin si pantaloni negri, 20 de congolezi adusi din Africa de firma Fly Taxi si-au lasat acasa femeile si copiii, iar acum invata sa supravietuiasca in jungla bucuresteana cu putinele cuvinte invatate in limba romana si cu prietenul cel mai informat in materie de adrese, aparatul GPS.
Aproape ca ii recunosti dinainte de a parca taxiul in fata ta, ei nu urca vijelios rampa spre platforma din fata aeroportului, ci vin agale si se asaza tacticos la coada sirului de masini ale firmei care i-a angajat. Coboara de la volan, mai schimba o vorba intre ei – poate despre frigul cu care nu s-au obisnuit inca – si asteapta clientii repartizati de dispecerii Fly. Soseste avionul de Barcelona si, imediat dupa el, cel de Viena. In graba spre casa, primii calatori proaspat sositi pe pamant romanesc se opresc contrariati langa taxi: soferul este negru, "negru din Africa". Ridica sprancenele pentru un moment, cat sa se dumireasca daca "descoperirea" ii incurca in vreun fel, apoi se urca pe bancheta din spate, anunta destinatia si, cu un soi de neliniste plina de curiozitate, urmaresc cum soferul de ciocolata butoneaza pe GPS.
"Imi plac romanii ca nu sunt rasisti", spune – mai in franceza, mai in romana – unul dintre taximetristii congolezi, Bageta Nkovi Jean-Pierre. Are 41 de ani, este din Kinshasa, capitala Republicii Congo, si tot taximetrie facea si acolo, "dar la negru". S-a documentat despre Romania inainte sa accepte sa vina aici: "stiu dictator Ciocescu, revolusia, iarna nu-i ca vara", isi enumera Bageta cunostintele, zambind generos. Nu stie cui ii apartine aceasta din urma expresie, dar cu totii au simtit pe pielea lor ca in Romania iarna nu-i ca vara. In afara de temperaturile scazute, nu-i deranjeaza deocamdata mai nimic, iar Bucurestiul nu li se pare un oras urat. Atat numai ca are multe semne de circulatie, "many semafor, many trecere pieton", cum explica Bageta in englezo-romana. In Kinshasa nu prea au semne de circulatie, ne lamureste instructorul auto al celor 33 de congolezi, Petre Risipitu, si el angajat al Fly Taxi.
Limba romana este "ca limba french gramatical"
Cu gesturi teatrale, foarte vesel, Bageta se declara multumit de noul sau loc de munca, nu atat pentru bani, cat pentru ca lucreaza in Europa. Nu sunt "conditii bune in Congo", asa ca a venit aici, unde nu e minunat, dar ceva tot castiga. A preferat sa lucreze departe de casa si sa duca dorul familiei sale. Este convins ca in doua-trei luni va invata limba romana, despre care spune ca "nu foarte diferit, vorbeste ca limba french gramatical".
Toti stiu sa numere in limba romana si sa-si spuna varsta. "32 an", se prezinta Patrik, un coleg de-al lui Bageta, fost sofer intr-o companie de transport din Kinshasa. A lasat acasa fetita in varsta de un an si sotia, cu care vorbeste la telefon din doua in doua zile, si a ales Fly Taxi, dar, spune el, "dupa unu an, daca nu corect compania", e decis sa se intoarca in Congo. Asta spun si ceilalti colegi ai sai, veniti in Romania fiecare cu povestea lui.
Printre ei este si unul care spune ca era mai bine in Congo. Victor Ndumba Tshimbulu (37 de ani) zice ca-i viata mai scumpa aici decat in Kinshasa si ca va castiga mai putini bani in Bucuresti decat acolo, unde ca sofer de autocar primea 400 USD pe luna, la care se adaugau sporurile si diurnele. Diferenta este ca in Congo avea cheltuieli cu mancarea si cu chiria casei in care locuia cu sotia si cei patru copii. Cam 150-200 USD pe luna este chiria pentru un apartament de doua-trei camere in centrul Kinshasei, spune Victor. Dincolo de povestile relativ diferite, congolezii dau senzatia ca au invatat si o poezie: Bucurestiul e frumos, iar ei nu au plecat din Congo din cauza instabilitatii politice si economice ori a insecuritatii, ci au venit in Romania sa lucreze pentru Fly Taxi. Ceea ce este adevarat, intr-un fel.
Administratorul firmei, Carmen Enciu, ne-a explicat ca "permisele de sedere, viza de munca si autorizatiile de taximetrist profesionist – toate sunt facute pe Fly Taxi". In felul acesta, patronii firmei s-au asigurat ca nu vor trece din nou prin perioade dificile. "Bucurestenii nu vor sa munceasca la programul nostru, care ii obliga sa stea in aeroport peste noapte ore intregi, fara clienti", ne-a explicat patronul firmei, Fernando Enciu. "Contractul nostru cu aeroportul prevede sa asiguram taxiuri acolo 24 de ore din 24. Daca bucurestenii nu vroiau sa se angajeze la noi, am adus soferi din provincie, dar multi dintre ei au fugit cu banii. Au parasit pur si simplu masinile la Gara de Nord, de exemplu, si au plecat cu banii de casierie. I-am dat in judecata, am un teanc uite-asa de dosare", ridica Enciu mana la 30 cm deasupra biroului. si asa au ajuns sa se gandeasca la o solutie inedita: daca altii aduc chinezi in constructii, ce-ar fi sa aduca ei soferi din Africa pe taxiuri?
La "vanatoare de soferi" prin Africa
Anul trecut, de Revelion, Carmen Enciu a fost in vacanta in Mauritius, o insula din apropierea Insulei Madagascar situata in sud-estul coastei Africii. "Am vazut ca taximetristii de acolo au bun-simt, ca sunt politicosi si cand m-am intors am vorbit cu un amic care avea ceva afaceri in Congo", incepe ea povestea. In luna ianuarie a si trimis in Kinshasa un om din firma, cu scopul precis de a recruta soferi pentru Fly Taxi, iar pe 20 ale lunii deja incepusera negocierile pentru incheierea contractelor cu cei selectionati. Omul firmei a ales mai multi candidati, i-a testat la condus, i-a triat si a stabilit pe cine aduce in Romania.
Au luat legatura cu un congolez din Kinshasa casatorit cu o romanca, profesoara de franceza in capitala Republicii Congo. Ea i-a invatat primele vorbe in limba romana pe viitorii taximetristi Fly si a mai facut ceva cursuri cu ei si in luna august, cand cei 33 erau deja in Bucuresti. "2000 de euro m-a costat biletul pentru fiecare dintre ei", spune Fernando Enciu, care crede ca investitia a meritat. Congolezii sunt disciplinati, sunt calmi – "nu pleaca de acasa fara sa-si spuna rugaciunea", a observat Carmen Enciu –, stiu franceza, engleza si ceva romana, 20 dintre ei si-au luat deja autorizatiile de conducatori profesionisti si, zilele astea, le vor lua si ceilalti 13 congolezi. Se vor obisnui si cu frigul, si cu mancarea romaneasca pe care nu prea o inghit, cred colegii lor.
"Cum ne-o fi norocul", gandesc clientii varstnici
Din cate spune patronul firmei, Bageta, Victor, Nzaza si toti ceilalti confrati ai lor vor castiga lunar minimum 1.100 lei plus sporuri la fiecare sfarsit de luna, iar daca adaugam si bacsisurile pe care le vor lasa clientii, este posibil ca noii taximetristi de la Fly sa adune 2.000-2.500 lei lunar, poate chiar mai mult.
Nzaza Zimuabgu Andre (51 de ani) spune ca fiecare dintre ei se gandeste, evident, sa trimita si bani acasa. El chiar are nevoie, sotia lui e bolnava si trebuie sa fie operata. Ingrijorarea i se citeste pe fata, dar si-o sterge cand se indreapta catre masina pe care lucreaza. Doi batranei s-au intors din Barcelona si dispecerul Fly ii indeamna sa se urce in taxi. Cand vad ca soferul este negru, cei doi sunt cam incurcati. Se uita putin ingrijorati in jur si, pana la urma, batrana da semnalul ca accepta situatia: "Acum… cum ne-o fi norocul…".
Lectii de GPS
Inainte sa trimita noii soferi pe traseu, patronii firmei au numit oameni care sa-i instruiasca temeinic: "I-am bagat la program de dimineata pana seara, zilnic. O luna de zile i-am invatat semnele de circulatie, le-am explicat harta Bucurestiului, i-am trimis cate patru intr-un taxi cu sofer si GPS sa se plimbe prin oras, ca sa invete strazile", spune Carmen Enciu. Primul traseu pe care l-au invatat congolezii a fost drumul de la hotelul in care sunt cazati pana la aeroport si inapoi. "Noi le asiguram cazare si doua mese pe zi si asta vom face si dupa ce ei vor incepe sa-si primeasca salariul", spune Carmen Enciu.
