De la inceputul lunii iulie circula pe internet un raport confidential despre sistemul de justitie din Romania, elaborat de nimeni altul decat Willem de Pauw, reputat procuror belgian si expert pe justitie al Comisiei Europene. De altfel, aparitia textului pe internet nu se datoreaza vreunui hacker intrepid, ci revistei "The Economist" – care a decis, pesemne, ca gravitatea socantelor concluzii reclama dezvaluirea lor imediata. Documentul releva ca Romania, cel de-al 7-lea stat ca marime din UE, a ajuns "colonizat" de o elita politica ai carei reprezentanti s-au imbogatit si continua sa se imbogateasca prin intermediul unor afaceri ilicite facute in detrimentul cetatenilor, al investitorilor creduli si, nu in ultimul rand, al Uniunii Europene. Totusi, potrivit concluziilor "The Economist", UE nu pare dispusa sau pregatita sa intervina impotriva acestei dezolante stari de fapt, preferand sa persiste in de-acum ridicolele afirmatii despre modul in care Bruxelles-ul a reusit sa amelioreze standardele etice ale juridicului romanesc.
Raportul De Pauw a fost, cu mare probabilitate, "scurs" de catre functionari ai UE aflati in subordinea inaltilor oficiali, ramasi oripilati de faptul ca liderii unei tari receptoare de sume enorme provenite din fondurile UE au ajuns sa reprezinte o reala amenintare la adresa intregii Uniuni, deoarece se opun din rasputeri anchetarii numeroaselor persoane suspectate de varii incalcari grave ale legii. De Pauw, procuror belgian considerat expertul nr. 1 international pe sistemul de justitie din Romania, monitorizeaza din 2004, constant si in detaliu, toate presupusele ei reforme. Auditurile sale s-au soldat pana in prezent cu trei rapoarte ample, care au semnalat de fiecare data rezistenta opusa de mai-marii tarii reformelor si schimbarilor reale.
Raportul sau pe anul 2007, finalizat in ultimele luni ale ministeriatului lui Tudor Chiuariu, releva refuzul categoric al Parlamentului de a face operationala Agentia Nationala de Integritate – recte institutia abilitata atat cu controlul averilor elitei indigene, cat si cu recomandarea de sanctiuni in cazul depistarii unor iregularitati. Acelasi raport mai semnaleaza ca tocmai Consiliul Superior al Magistraturii, presupus proteguitor al reputatiei sistemului de justitie al tarii, s-a dovedit la fel de ostil ca politicienii in privinta monitorizarii de catre ANI a eventualelor sale conflicte de interese sau incompatibilitati. Un alt semnal de alarma se refera la procesele de mare coruptie care au fost practic toate respinse de instantele de judecata, De Pauw argumentand ca "statistic vorbind, este imposibil sa se atribuie aceasta situatie erorilor de procedura (intalnite) in spete individuale". Ca atare, expertul denunta "rezistenta puternica a intregii clase politice romanesti" fata de campania anticoruptie si concluzioneaza ca Romania "regreseaza pe toate fronturile in lupta anticoruptie, fiind pe cale sa se intoarca unde era in 2003, cu o clasa politica ce blocheaza masurile anticoruptie, toate cazurile de mare coruptie fiind abandonate definitiv".
In baza unei incredibile combinatii de imbecilitate si aroganta, UE s-a consolat ani de-a randul cu gandul ca madam Stanoiu este doar un dinozaur pe cale de disparitie si ca nici macar elita damboviteana, indiferent cat de bine s-ar proteja ea, nu va putea tine piept fortei transformatoare a UE. Bruxelles-ul a avut, indubitabil, naiva convingere ca panaceul structurilor transparente cimentate de o legislatie pe masura in vederea consolidarii independentei judiciare este suficient pentru a rezolva noianul problemelor de coruptie ale Romaniei, nemaicontand cine anume se afla in fruntea institutiilor juridice. Ca atare, separarea puterilor, anuntata cu surle si trambite in 2003, a servit, de fapt, instaurarii unor adepti inversunati ai metodelor neocomuniste de control in aproape toate pozitiile-cheie din judiciarul romanesc.
Daca noul raport de monitorizare al Comisiei Europene va fi – precum se preconizeaza – inca unul de "albire", in care se vorbeste iarasi despre "dezamagiri" si "probleme" in aceeasi suflare cu "unele progrese" obtinute in cadrul sistemului de justitie romanesc, atunci ziua va fi una neagra pentru intreaga Uniune Europeana. Va fi ziua in care Bruxelles-ul face proba capacitatii sale de desconsiderare a unor profesionisti recunoscuti ai domeniului juridic din motive de oportunism politic. Iar asemenea ratiuni vor constitui, pana la urma, lovitura de gratie data Uniunii, deoarece permit extinderea caracatitei criminale in alte si alte domenii economice din UE, facilitand propagarea fortelor autoritariste ale Estului dincolo de granitele tarilor lor de bastina. Iar in fata acestora, oportunistii eurocrati – oricum mai slabi de inger – vor ceda, probabil, dizgratios de repede.
Drept care se poate concluziona ca Romania detine un rol crucial in cadrul UE. Aidoma teniei, a inceput sa afecteze trupul Uniunii, iar o asemenea simptomatica impune, de-acum, o grabnica terapie intensiva. Daca nu va fi administrata macar in cel de-al doisprezecelea ceas, parvenitele elite romanesti, scolite exclusiv in metode machiavelice, vor ajunge sa contribuie notabil la distrugerea unui meritoriu proiect de guvernare – testat pana la obstescu-i sfarsit in decursul experimentului dedicat Romaniei postdecembriste.
