Cu 10 zile inainte de cea mai mare reuniune din istoria NATO, reuniune care va avea loc la Bucuresti, politicienii de varf ai Romaniei redefinesc statul de drept in scopuri individuale, refac formele de consens bazate pe apelul la populism si se dau in spectacol rafuindu-se cu adversari mai mult sau mai putin imaginari. In vreme ce marii lideri ai lumii pregatesc intens Summitul NATO de la Bucuresti prin negocieri, semnale sau proiecte privind viitorul Aliantei, omologii lor romani se preocupa de cosmetizarea propriilor imagini prin exhibitii inutile, de faultarea inamicilor sau de micile aranjamente dinaintea alegerilor.
Premierul tine cu tot dinadinsul sa demonstreze ca razboiul cu presedintele este in plina desfasurare si ca Traian Basescu ar avea un singur ideal, cel de distrugere a PNL. Presedintele incearca la randul sau sa ramana in topul popularitatii si deschide un nou front de lupta cu mogulii presei autohtone, iar politicienii de toate culorile se bucura ca seful statului a promulgat legea prin care avocatul aparatorului are voie sa asiste la toate actele de urmarire penala si care a fost conceputa de la bun inceput pentru protejarea demnitarilor acuzati de coruptie. Aceasta lege le permite celor pusi sub urmarire penala sa afle din timp daca telefoanele lor sunt puse sub urmarire, care sunt probele pe care se bazeaza acuzarea si eventual daca exista martori-surpriza. Printre initiatorii legii se afla Adrian Nastase, cu dosare nerezolvate la DNA si care invoca in sprijinul sau drepturile omului. Drepturi completate ieri prin adoptarea in forma finala a legii de functionare a Agentiei Nationale de Integritate care ofera nu doar un nou colac de salvare politicienilor suspectati de coruptie, ci si o gratiere implicita pentru cei care s-au imbogatit dupa 1989 prin mijloace ilicite.
Europarlamentarul german Elmar Brok defineste scutul multiplu de autoaparare pe care si l-au creat politicienii autohtoni in ultima legislatura ca "un regim penal permisiv".
Inaintea Summitului NATO care va proiecta Bucurestiul pe ecranele celor mai importante televiziuni, liderii romani se ocupa de constructia si amplasarea necesarelor plase de salvare care i-ar putea scapa pe ei sau confratii lor de mana oricum tremuranda si nehotarata a Justitiei. Dezbaterile despre locul si rolul Romaniei la aceasta reuniune istorica nu au avut inca loc, nici la nivelul Guvernului, nici in Parlament si nici in mass-media. sansa de a gazdui cel mai mare Summit NATO ii lasa reci pe oficialii romani, care socotesc, de parca ar fi simpli hotelieri, ca trebuie sa se ocupe doar de problemele administrative ale celor 50 de sefi de stat si de guvern care vor veni la Bucuresti.
Politicienii romani au vocatia periferiei si se refugiaza la margine chiar si atunci cand ar putea fi in centrul atentiei. Se comporta ca si cand locul lor este numai la bucatarie si nu au voie sa intre in sufragerie, acolo unde mananca si discuta domnii. Fara o platforma clara de politica externa, cu glisari complicate intre est si vest, Romania nu si-a transmis inca semnalele, fiindca este prea timida sau fiindca nu si-a facut temele.
Istoria se face si de aceasta data fara Romania, desi Traian Basescu pregateste terenul printr-o calatorie in Balcani, iar la Summitul NATO va avea ocazia sa aiba discutii cu cei mai importanti lideri ai lumii. Romania nu va deveni actor pe scena internationala si nu-si va imbunatati substantial prestigiul dupa acest eveniment, din cauza entuziasmului confuz pentru aceasta reuniune, din cauza ca nu a gandit o strategie care sa-i aduca beneficii substantiale, dar si din cauza anxietatilor interne cronicizate.
