Cand nu mai are interlocutori in partid, Geoana vorbeste cu pasarelele. Nu orice fel de pasarele, ci unele extrem de speriate de reaparitia dinozaurilor in curtea din Kiseleff. Daca ar fi sa ne luam dupa ce i-a soptit respectiva pasarica la ureche lui Geoana, s-ar putea spune ca ea a fost slobozita fie de insusi Traian Basescu, fie de Adrian Nastase. Informatia e asa de aiuritoare incat doar fortele vrajmase, cele care vor ca lui Geoana sa i se lipeasca definitiv pe frunte stampila de prostanacul politicii, i-au putut-o sufla. Problema este ca, indiferent ce pasarele ai in jur, nu trebuie sa mananci pe nemestecate chiar tot ce zboara, asa cum face seful PSD.
Ce l-ar putea indemna pe Basescu sa demisioneze? Securistii care l-au infrant? Lupta anticoruptie care se taraie de la procurori la Guvern, la Parlament, la Lidia Barbulescu si retour la Curtea Constitutionala? Sau poate dorinta de a face din
PD-L un partid cu adevarat prezidential de 50%? Sa fim seriosi!
Nu e insa greu de imaginat ca Geoana, Tariceanu si intreaga suflare antibasesciana viseaza cu ochii deschisi zi si noapte la un asemenea moment miraculos. El ar fi victoria suprema in razboiul dintre toate palatele. Dar visul e una, realitatea e alta. si tocmai de aceea Geoana si tovarasii sai de arme, care de doi ani nu pierd ocazia sa lanseze teoria cu dictatorul, conflictele si haosul, ar trebui sa-si foloseasca mai mult ratiunea. Pentru ca, nu-i asa?, dictatorii nu demisioneaza de bunavoie. Sau in tot cazul, nu pentru ca pasarica lui Geoana ar vrea asa. Ca un fin fost ministru de Externe, liderul social-democrat ar trebui sa stie ca pentru demisia dictatorilor e nevoie de puciuri militare, revolutii sau un glonte, ca la Ceausescu. Cum Geoana pare convins ca Basescu e un dictator din cea mai neagra speta, ma intreb cum vede rezolvarea problemei pe care i-a soptit-o pasarica. Doar nu si-o imagina ca Basescu o sa apara la televizor si, cu o lacrima in ochi si un tremolo in voce, isi va recunoaste infrangerea si ii va spune lui Vacaroiu: "Nea Nicule, du-te tu, ca eu nu mai pot de atata stare conflictuala!".
Adevarul este ca Geoana a incercat sa ascunda sub penele zgribulite ale pasaricii mai multe esecuri. Unul ar fi esecul intalnirii de taina cu Tariceanu, pe care l-a rugat frumos sa demisioneze ca sa poata PSD sa-si salveze procentele de la alegerile parlamentare pe spezele celor de la locale. Dupa cum era previzibil, nici premierul, cat o fi el de razgandac, nu a vrut. A spus-o clar: de ce sa demisionez, cand totul merge asa de bine – economia, blocajul institutional, anchetele ministrilor? Dupa acest raspuns transant, a devenit clar ca seful social-democrat trebuie sa mute gimnastica alegerilor anticipate de la televizor in livingroom-ul casei de la RA-APPS al carei contract expira peste fix 13 zile. Degeaba figureaza la punctul 3 al deciziei PSD de miercuri "utilizarea mecanismelor democratice pentru deblocarea crizei", degeaba sopteste emotionat Geoana "a venit clipa ca lupta pentru putere sa se deblocheze si ea", ca anticipatele sunt ceea ce au fost, ba chiar mai mult: un joc de glezne anchilozate.
Un alt esec pe care Geoana l-a ascuns in spatele informatiei lansate de pasarica este esecul reformei in propriul partid. Reinvierea dinozaurilor este mult mai zguduitoare decat disparitia lor de acum doi ani, asa incat n-a putut fi estompata de nici un ciripit. Tropaitul lui Mitrea si Nastase printre cele cateva portelanuri ramase in urma "schimbarii la fata" isi va lasa adanc amprenta in straturile geologice in care s-a reintors PSD.
In schimb, Geoana si-a regasit partial linistea. Cu Mitrea, Nastase si Iliescu la butoane, comploturile se vor rari si partidul se poate mobiliza cum stie el mai bine pentru alegeri. PSD va redeveni el insusi. Cu toate astea, cuplul Nastase-Mitrea va avea de facut fata unei situatii inedite chiar si pentru ei: sa conduca un partid aflat si la putere, si in opozitie.
Andreea Pora este publicist comentator
