Una dintre cele mai grele sarcini ale sondajelor de opinie este estimarea procentului de alegatori care urmeaza a se prezenta la urne in cazul diverselor scrutine. Daca in privinta performantelor fiecarui partid in parte sondajele ne-au spus, la alegerile trecute, in linii mari, ce avea sa se intample, gradul de participare a fost mereu supraestimat. Intrebarea clasica "Va veti prezenta la vot duminica viitoare?" este in sine putin relevanta, pentru ca pune respondentul in fata unei dileme: trebuie sa spun ceea ce am de gand sa fac sau ceea ce se asteapta sa spun cel din fata mea (operatorul de interviu)?
Exista in fiecare din noi o tendinta, denumita de sociologi conformare la norma sociala. In cazul de fata, ea este intarita de faptul ca, de ani de zile, fie ca eram dusi cu arcanul la sectia de vot (cum se intampla pana in 1989), fie ca astazi ni se spune ca este un act elementar de constiinta civica, intrucat cine nu isi indeplineste aceasta elementara datorie nu are dreptul de a protesta ulterior fata de prestatia celor alesi, ideea inoculata a fost aceeasi – comportamentul dezirabil este participarea la vot. Din aceasta cauza, in toate sondajele pre-electorale, procentajul celor care spun "sigur voi merge la vot" il depaseste cu mult pe cel al persoanelor care efectiv se prezinta la urne.
Sondajele publicate in ultimele saptamani arata ca persoanele care declara ca vor vota duminica reprezinta mai putin de 45% din cei intervievati. Asta inseamna ca, in realitate, este probabil ca procentajul real, inregistrat in procesele-verbale, sa fie undeva in jurul a 25%.
Una dintre consecintele acestei ipoteze este ca foarte multi dintre cei care si-au declarat in sondaje intentia de vot pentru un partid sau altul vor sta, de fapt, acasa duminica. Este de asteptat ca aceste persoane sa nu se regaseasca in proportii egale in electoratele potentiale ale partidelor aflate in competitie. De aici rezulta ca exista mari sanse ca, oricat de corect vor fi fost realizate sondajele ale caror rezultate au fost prezentate publicului in timpului campaniei electorale, datele pe care le vom afla la sfarsitul zilei de duminica sa fie semnificativ diferite. Poate ca e timpul ca agentiile de cercetare a opiniei publice sa-si rafineze mijloacele. Asta ar insemna sa depaseasca simpla contabilizare a procentelor inregistrate in chestionare, trecand la oferirea unor estimari veritabile, bazate pe predictori ai prezentei la vot.
Mai mult decat in alegerile trecute, in care gradul de participare a fost in jur de 60%, de aceasta data variabila care va face diferenta va fi capacitatea partidelor de a-si mobiliza electoratul. Este posibil ca aceasta variabila sa favorizeze indeosebi unele partide mici, care s-au aratat motivate de dorinta de a-si afirma identitatea. De altfel, tocmai asemenea partide s-au dovedit mai "vioaie" in peisajul tern al campaniei care tocmai s-a incheiat.
Dimpotriva, partidele care au contat pe un electorat fidel, presupunand ca acesta le-ar vota in orice conditii, ar putea avea surprize deosebit de neplacute. Mi-e greu sa inteleg decizia unora dintre strategii de campanie de a refuza prezenta candidatilor in putinele emisiuni electorale programate de posturile de televiziune. Lista nationala unica facea din posturile centrale, mai mult decat in campaniile precedente (cu candidati diferiti in fiecare judet), mediul de comunicare ideal pentru transmiterea mesajelor si persuadarea electoratului.
O aritmetica simpla ne arata ca, in conditiile in care este posibil ca numarul total al celor care vor vota duminica sa nu depaseasca 4 milioane, cateva zeci de mii de simpatizanti de-mobilizati vor conta mult mai mult decat atunci cand totalul votantilor era de peste 10 milioane.
P.S. Duminica, un singur post de televiziune va prezenta rezultatele unui sondaj la iesirea de la urne. Pot intelege ratiunea unor televiziuni comerciale care, din cauza interesului scazut al publicului pentru dublul scrutin, au considerat nejustificata investitia intr-un asemenea demers (de altfel, destul de costisitor). Mai greu imi e, insa, sa inteleg abdicarea Televiziunii publice de la rolul de principal informator al publicului, dupa ce, din mai 1990 incoace, ne obisnuise la fiecare alegeri cu prezentarea unor estimari imediat dupa inchiderea urnelor.
Mircea Kivu este sociolog